ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 440/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței

solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună

anularea deciziei pârâtului nr. 15 din data de 12 martie 3008 sau, în

subsidiar, reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate prin

aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată

că, prin decizia contestată, SC M.E. SRL a fost sancționată cu amendă

contravențională în sumă de 49.231.049,79 lei pentru săvârșirea unei fapte

anticoncurențiale.

De asemenea, reclamanta susține că

decizia aflată în discuție este nelegală, întrucât sancțiunea contravențională

i-a fost aplicată după împlinirea termenului de prescripție de 6 luni, prevăzut

de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

Pe de altă parte, reclamanta precizează

faptul că justifică un interes în promovarea acțiunii în contencios

administrativ, întrucât este parte a grupului A.

&

D.P., alături de A.&D.P.H. SRL

și SC M.E. SRL, iar acest grup a încheiat în anul 2006 un contract de credit

bancar cu un sindicat format din 11 bănci. Acest contrat prevede că nivelul de

îndatorare depinde de nivelul profitabilității operaționale a întregului grup,

iar acest nivel este în mod grav afectat de sancționarea unui membru al

grupului.

În plus, reclamanta arată și faptul că

prețul acțiunilor A.&D.P.H. NV Olanda, societatea mamă a SC M.E. SRL și SC

S. SRL, este afectat în mod serios de amenda aplicată în cauză; totodată, acest

fapt se răsfrânge și asupra raportului reclamantei cu investitorii de pe piața

de capital.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 362 din 3 februarie 2009, a respins

acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană care nu justifică un

interes.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

prima instanță a reținut faptul că reclamanta nu justifică un interes născut și

direct, întrucât reducerea limitei de creditare invocată de aceasta nu este

decât o probabilitate.

În același timp, în concepția primei

instanțe, doar în mod indirect se ajunge la o posibilă vătămare a drepturilor

și intereselor reclamantei, în situația în care partenerii comerciali înțeleg

să pună în aplicare clauzele contractuale.

În ceea ce privește scăderea

prețului acțiunilor societății A.

&

D. P.H. NV Olanda, judecătorul fondului a apreciat că

interesul reclamantei nu este unul direct, ci indirect, iar acesta decurge din

raporturile pe care le are cu societatea din Olanda și cu societatea

sancționată.

Referitor la activitatea farmaciilor

S., prima instanță a menționat faptul că raporturile furnizor-client, care

există între societatea sancționată și reclamanta din prezenta cauză, nu

justifică promovarea prezentei acțiuni.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea cererii de recurs,

încadrată în drept pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 304

1

și art. 313 C. proc. civ., recurenta arată că justifică un interes născut,

actual, direct, că acesta este consecința emiterii deciziei nr. 15/2008 și

urmărește protejarea drepturilor sale.

În opinia recurentei, interesul său

în anularea actului administrativ contestat este alcătuit din trei componente: M.

este asociat al S.; M. este principalul furnizor al S.; atât M. cât și S. sunt

părți ale contractului de împrumut bancar, în virtutea căruia neîndeplinirea

unor parametri economico-financiari de către oricare dintre părțile împrumutate

atrage obligativitatea returnării împrumutului de către toți cei împrumutați.

Recurenta concluzionează în sensul

că prin promovarea prezentei acțiuni urmărește în mod direct conservarea

propriului patrimoniu și doar indirect pe cel al M.

Intimatul Consiliul Concurenței a

formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefundat

(filele 24-26 dosar).

Analizând sentința atacată, în

raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Soluția pronunțată de prima instanță

cu privire la excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea

prezentei acțiuni în contencios administrativ este corectă.

Astfel, prin ordinul Președintelui

Consiliului Concurenței nr. 157 din 7 iulie 2005, s-a declanșat o investigație

pe piața insulinei din România, în urma căreia s-a constatat că între E.L.E. SA,

pe de o parte, și SC „A.& A.M.” SRL, SC R.P. SRL și SC M.E. SRL, pe de altă

parte, s-a încheiat o înțelegere anticoncurențială având ca obiect împărțirea

pieței. Înțelegerea a constat în împărțirea portofoliului de produse pentru

diabet al E.L. și a condus la eliminarea concurenței între cei trei

distribuitori cu privire la insulinele umane și analogii de insulină umană E.L.

Prin intermediul acestei înțelegeri, E.L.E. SA a alocat SC „A.& A.M.” SRL

gama de insuline umane Humulin, SC R.P. SRL gama de analogi de insulină umană

Humalog și SC M.E. SRL antidiabeticul oral Actos. Înțelegerea a funcționat pe o

perioadă de 2 ani, în perioada aprilie/mai 2003 – 20 mai 2005.

Prin decizia Plenului Consiliului

Concurenței nr. 15 din 12 martie 2008, s-a constatat că înțelegerea dintre E.L.E.

SA, SC R.P. SRL și SC M.E. SRL încalcă prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 21/1996, republicată, motiv pentru care societățile în cauză au fost

sancționate cu amendă contravențională, în baza art. 51 alin. (1) lit. a) din

aceeași lege.

Interesul recurentei de a promova

acțiune în anularea deciziei anterior individualizate, față de care are doar

calitatea de terț, nu este justificat prin chiar natura relațiilor în care se

găsește această societate cu societatea sancționată contravențional, respectiv,

apartenența la același grup, A.

&

D. P.

Pe acest aspect, este de remarcat

faptul că, în motivarea cererii (a se vedea fila 4 dosar), recurenta susține

faptul că împreună cu A.&D.P.H. SRL și SC M.E. SRL, este semnatara unui

contract de credit bancar acordat de un grup de 11 bănci românești și străine,

contract în cadrul căruia cele trei societăți, membre ale grupului A.

&

D. P., sunt avute în vedere

„ca întreg, iar nu în mod individual.”

Împrejurarea că recurenta și

societatea sancționată fac parte din același grup conduce, într-adevăr, la

concluzia că interesele lor sunt similare.

În condițiile în care SC M.E. SRL

(subiect pasiv al răspunderii contravenționale) a formulat acțiune în

contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei Consiliului

Concurenței nr. 15 din 12 martie 2008 (a se vedea dosarul nr. 2183/2/2008 aflat

pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal),

Înalta Curte nu poate primi critica recurentei în sensul că aceasta justifică

un interes propriu în anularea acestei decizii, tocmai în considerarea faptului

că societățile care alcătuiesc grupul sunt considerate „un întreg”.

Ca atare, recurenta își poate

proteja interesul prin acțiunea în contencios administrativ introdusă de SC

M.E. SRL, în cadrul căreia poate formula o cerere de intervenție accesorie.

În acest fel s-ar ajunge la o

rezolvare unitară a speței și s-ar evita pronunțarea unor eventuale soluții

contradictorii cu privire la aceeași decizie administrativă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28

din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. „S.”

SRL București împotriva sentinței civile nr. 362 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

ianuarie 2010.