ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2010

Deliberând asupra contestației în

anulare de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de recurenta SC D.S.R. SRL

București, prin D.R.V.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a reținut că, deși recurenta își subsumează criticile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu permite

subsumarea acestora vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., întreaga argumentare a recurentei văzând situația de fapt și

administrarea probelor, aspecte ce nu pot forma obiectul examenului de

legalitate al instanței de recurs. Ca atare, Înalta Curte a făcut aplicarea art.

3021 lit. c) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare recurenta arătând, în esență că instanța de recurs a

săvârșit o greșeală materială în soluționarea cererii de recurs, conform art. 318

C. proc. civ., întrucât recurenta a indicat ca motiv de nelegalitate art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

Contestatoarea a arătat că a invocat

în susținerea recursului lipsa de rol activ a instanței de apel care, conform art.

129 C. proc. civ., era obligată să dispună administrarea de probe noi în

ipoteza în care cele administrate erau insuficiente. Ca atare hotărârea atacată

a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motivarea instanței

de apel fiind, în plus, contradictorie, față de cele arătate.

Examinând contestația în anulare

formulată, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele

considerente:

Contestația în anulare este o cale

de atac de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea

care se atacă, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă

judecată, pentru motivele și în condițiile expres prevăzute de lege.

Art. 318 C. proc. civ. reglementează

contestația în anulare specială care se poate declara doar când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv, al unei erori

materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii recursului și care

au condus la pronunțarea unei soluții greșite.

Ca atare, Înalta Curte reține că

textul art. 318 C. proc. civ. vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu

greșeli de judecată, respectiv, de interpretare a unor dispoziții legale sau de

rezolvare a unui incident procedural.

Examinând decizia atacată, Înalta

Curte reține că recursul a fost soluționat în baza unui incident procedural –

excepția nulității recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., soluție

dată prin raportare la dezvoltarea motivelor de recurs astfel cum aceasta

rezultă din cererea de recurs, hotărârea vizată nefiind rezultatul unei greșeli

materiale, întrucât încălcarea rolului activ al judecătorului conform art. 129 C.

proc. civ. și motivările contradictorii ale instanței de apel au fost dezvoltate

în cererea de contestație în anulare, iar nu în cererea de recurs.

Pentru considerentele mai sus

invocate, reținând că, în cauză, nu a existat omisiunea instanței de recurs de

a se pronunța pe motivele invocate și dezvoltate de parte, Înalta Curte, în

baza art. 318 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC D.S.R. SRL București, prin D.R.V., împotriva

deciziei nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2010.