ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Prin decizia nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de recurenta SC D.S.R. SRL București, prin D.R.V. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că, deși recurenta își subsumează criticile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu permite subsumarea acestora vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., întreaga argumentare a recurentei văzând situația de fapt și administrarea probelor, aspecte ce nu pot forma obiectul examenului de legalitate al instanței de recurs. Ca atare, Înalta Curte a făcut aplicarea art. 3021 lit. c) C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta arătând, în esență că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială în soluționarea cererii de recurs, conform art. 318 C. proc. civ., întrucât recurenta a indicat ca motiv de nelegalitate art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Contestatoarea a arătat că a invocat în susținerea recursului lipsa de rol activ a instanței de apel care, conform art. 129 C. proc. civ., era obligată să dispună administrarea de probe noi în ipoteza în care cele administrate erau insuficiente. Ca atare hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motivarea instanței de apel fiind, în plus, contradictorie, față de cele arătate.

Examinând contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale de atac de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată, pentru motivele și în condițiile expres prevăzute de lege. Art. 318 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială care se poate declara doar când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, respectiv, al unei erori materiale în legătură cu aspectele formulate de judecătorii recursului și care au condus la pronunțarea unei soluții greșite.

Ca atare, Înalta Curte reține că textul art. 318 C. proc. civ. vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Examinând decizia atacată, Înalta Curte reține că recursul a fost soluționat în baza unui incident procedural – excepția nulității recursului conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., soluție dată prin raportare la dezvoltarea motivelor de recurs astfel cum aceasta rezultă din cererea de recurs, hotărârea vizată nefiind rezultatul unei greșeli materiale, întrucât încălcarea rolului activ al judecătorului conform art. 129 C. proc. civ. și motivările contradictorii ale instanței de apel au fost dezvoltate în cererea de contestație în anulare, iar nu în cererea de recurs.

Pentru considerentele mai sus invocate, reținând că, în cauză, nu a existat omisiunea instanței de recurs de a se pronunța pe motivele invocate și dezvoltate de parte, Înalta Curte, în baza art. 318 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D.S.R. SRL București, prin D.R.V., împotriva deciziei nr. 2937 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.