ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3015/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Reclamanta SC P.M. SA, prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC M.R.C.D.

SRL București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să dispună obligarea pârâtei la transmiterea către

reclamantă a dreptului de proprietate asupra a patru (4) autovehicule

marca D., tip M., identificate cu numere de înmatriculare.

Prin sentința comercială nr.

2370 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Constanța, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei

și a obligat pârâta să-i transmită dreptul de proprietate asupra

autoturismelor marca D., tip M., cu număr de înmatriculare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență

că prin contractul de distribuție înregistrat din 8 iunie 2006, având

ca obiect vânzarea-cumpărarea de băuturi alcoolice și

nealcoolice, reclamanta SC P.M. SA, în calitate de cumpărător, s-a

obligat să achiziționeze marfa de la vânzător și să

realizeze cifra de afaceri prezentată în anexa 2, iar pârâta SC M.R.C.D.

SRL, în calitate de vânzător, s-a obligat să livreze marfa și

să ofere în sistem de comodat cele 4 autoturisme M. D., urmând ca la

sfârșitul contractului să le transmită în proprietate

cumpărătorului – reclamantei - cu condiția realizării cifrei

de afaceri stipulată în anexa 2.

Instanța de fond a avut în

vedere că, această cifră de afaceri este cea prezentată în

anexa 2 la contract și anume 400.000 lei fără TVA, sumă

care vizează toată perioada contractului (de 18 luni, din iunie 2006

și până în decembrie 2006), iar nu doar pentru sezonul 2006 așa

cum a sugerat pârâta în răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul

luat la propunerea reclamantei.

Totodată, s-a reținut din

documentele contabile depuse de reclamantă că aceasta a

achiziționat mărfuri în valoare de 510.108,09 lei și a achitat

suma de 516.717,68 lei, aspecte ce rezultă din fișa analitică a

contului (cont furnizori), iar în raport de art. 46 și urm. C. com.

registrele comerciale legal ținute pot fi folosite ca mijloc de probă

în litigiile dintre comercianți.

Prin urmare, întrucât această

evidență contabilă a furnizorilor nu a fost contestată de

pârâtă (nici sub aspectul legalității și nici sub aspectul

temeiniciei), care nu a prezentat propria evidență contabilă în

combaterea înregistrărilor efectuate de reclamantă, instanța a

constatat că această fișă analitică face dovada în

favoarea reclamantei în sensul că în perioada iunie 2006-decembrie 2007 a

achiziționat mărfuri de la pârâtă în valoare de 510.108,09 lei

pe care le-a și achitat.

În consecință,

instanța de fond a constatat că reclamanta și-a îndeplinit

obligația contractuală prevăzută la art. 4 alin. (2)

liniuța a doua din contractul părților, astfel încât

apărarea pârâtei, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația

de transmitere a dreptului de proprietate asupra autoturismelor întrucât

reclamanta nu și-a îndeplinit propria obligație, nu a fost

reținută.

Astfel, în temeiul art. 1073 C. civ.,

instanța de fond a considerat că reclamanta are dreptul de a solicita

obligarea celeilalte părți contractante la îndeplinirea

obligației asumate.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 18/COM din 24 februarie 2010, a admis apelul

pârâtei SC M.R.C.D. SRL, a schimbat în tot sentința nr. 2370 din 2 aprilie

2009 a Tribunalului Constanța, secția comercială, în sensul

că a respins acțiunea ca nefondată. A obligat intimata la plata

sumei de 4734,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

apelantă. A admis în parte cererea de majorare a onorariului

formulată de expertul contabil R.N. A obligat intimata la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către dna. R.N.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut că apărările

invocate de pârâtă se constituie într-o excepție de neexecutare a

contractului, respectiv neîndeplinirea de către reclamantă a

propriilor obligații rezultate din contract.

În raport de prevederile art. 4 din

contractul încheiat între părțile litigante și concluziile raportului

de expertiză efectuat în cauză, instanța de apel a constatat

că reclamanta SC P.M. SA nu a îndeplinit condiția stabilită prin

contract, respectiv realizarea unei cifre de afaceri de cel puțin 400.000

lei fară TVA, pentru a putea impune pârâtei SC M.R.C.D. SRL îndeplinirea

obligației corelative de transferare a proprietății asupra celor

patru autoturisme.

Instanța de apel a mai

reținut că este nefondată susținerea reclamantei privind

realizarea unei cifre de afaceri superioare plafonului de 400.000 lei

fără TVA, această sumă fiind rezultatul însumării

facturilor cu valoare pozitivă emise de către SC M.R.C.D. SRL

către SC P.M. SA.

Potrivit concluziilor aceluiași

expert contabil întemeiate pe Regulamentul de aplicare a Legii

contabilității nr. 82/1991, cifra de afaceri se calculează prin

însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de

lucrări și prestările de servicii și alte venituri din

exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate

clienților, iar pentru SC M.R.C.D. SRL cifra de afaceri în relația cu

SC P.M. SA reprezintă totalitatea facturilor exclusiv TVA emise de

către aceasta, valoarea lor fiind de 374.970,12 lei.

Pentru considerentele expuse, în

raport de faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală

ce condiționează transmiterea dreptului de proprietate asupra celor

patru autoturisme, Curtea de apel a constatat că acțiunea acesteia

este nefondată, motiv pentru care a admis apelul în baza art. 296 C. proc.

civ. și a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul

respingerii acțiunii ca nefondată.

În temeiul art. 213 alin. (2) C.

proc. civ., instanța a admis cererea de majorare a onorariului

formulată de expertul contabil, iar în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat

intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul

proces.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC P.M. SA Constanța, a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul menținerii

sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său,

după dezvoltarea situației de fapt recurenta critică decizia

instanței de apel sub aspectul concluziilor reținute de către

expert, ca urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză, precum

și faptul că instanța de apel nu i-a analizat

apărările.

Recursul este nefondat.

Curtea amintește că în

actuala reglementare a recursului, astfel cum este configurată în Titlul V

– Căile extraordinare de atac Capitolul I C. proc. civ., modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar art. 3021,

din același titlu instituie reguli obligatorii cu privire la

conținutul cererii de recurs, reguli care derivă din caracterul

nedevolutiv al acestei căi extraordinare de atac, în condițiile în

care părțile au avut deschisă calea de atac a apelului și

au beneficiat de devoluțiune. Recursul, nefiind o cale de atac

devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu

se poate limita la o simplă indicare formală a textelor,

condiția legală a dezvoltării implicând determinarea

greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt

și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Examinând cererea de recurs prin

prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată sub un prim aspect

că recurenta nu respectă întrutotul exigențele impuse de textele

de lege menționate, în condițiile în care indică motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă fără

să-l dezvolte distinct și desinestătător prin raportare la

ipoteza textului de lege invocat.

Cum argumentele recurentei nu

cuprind nicio referire cu privire la decizia recurată în sensul că este

lipsită de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, rezultă în mod evident caracterul formal

al motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În speță, se constată

că, recurenta reclamantă circumscrie, practic, motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și

nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. În

concret, recurenta reiterează critici cu privire la probele administrate

în cauză referitoare la raportul de expertiză efectuat în cauză,

precum și faptul că instanța de apel a avut în vedere doar

concluziile raportului de expertiză, însă fără a ține

cont de apărările făcute în cauză.

În realitate, recurenta

urmărește, prin criticile subsumate acestui motiv, o reapreciere a

probelor administrate și care să conducă la stabilirea unei alte

situații de fapt decât cea reținută în dosar. Numai că în

recurs este inadmisibilă o reapreciere a probelor, situația de fapt

este un „dat” ce nu mai poate fi schimbat în recurs, în această cale de

atac fiind supuse cenzurii numai aspectele de nelegalitate. Ori, în decizia

atacată, față de situația de fapt reținută

(și care nu mai poate fi schimbată în recurs) nu rezultă nici

lipsa temeiului legal, nici vreo încălcare a legii, sau o aplicare

greșită a acesteia.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă recursul declarat de reclamanta SC P.M. SA

Constanța împotriva deciziei nr. 18/COM din 24 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P.M. SA Constanța împotriva deciziei civile nr. 18/COM

din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabila.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.