ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3330/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București reclamantul P.T.B. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC G.L.I.F.N. SA, să se dispună

rezoluțiunea contractului de cesiune încheiat cu societatea pârâtă la data de

19 ianuarie 2006 și pe cale de consecință repunerea părților în situația

anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 1.000.000 Ron

achitată cu titlu de preț.

În motivare reclamantul a arătat că

obiectul contractului de cesiune convenit cu pârâta l-a constituit transferul

drepturilor deținute de pârâtă în temeiul contractului de import de autoturisme

încheiat de aceasta cu o societate germană SC S.H.G.M.B.H., la data realizării

acordului de voință, achitând pârâtei prin transfer bancar suma de un milion

Ron reprezentând prețul contractului.

Susține reclamantul că deși și-a

îndeplinit obligația principală de plată a prețului, pârâta nu a înțeles să-i

transfere drepturile dobândite prin contractul de import încheiat cu firma

germană, ce se impune potrivit art. 1020 C. civ. rezoluțiunea contractului cu

repunerea în situația anterioară.

sentința comercială nr. 2138 din data de 19 februarie 2007 și-a declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava

în a cărei rază teritorială își are sediul societatea pârâtă.

contencios administrativ și fiscal, astfel investit, prin sentința nr. 3329 din

19 decembrie 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut din examinarea probelor cu înscrisuri și martori

administrate următoarea situație de fapt și de drept:

Între părți s-au derulat relații

comerciale materializate în asocierea lor în vederea constituirii unei noi

societăți comerciale SC T.A.D. SRL, conform actului constitutiv semnat la 19

ianuarie 2006.

În ziua următoare încheierii

actului constitutiv, reclamantul a plătit pârâtei suma de un milion Ron prin

ordinul de plată nr. 2 din 20 ianuarie 2006 cu mențiunea că suma reprezintă

contravaloare contract de cesiune import auto, pârâta având la acea dată

încheiat un contract de distribuție exclusivă pentru România cu o firmă germană

S.H.G.M.B.H.

Reține instanța că noua societate

constituită prin asocierea reclamantului cu pârâta, a încheiat la data de 12

martie 2006 un contract cu firma germană prin care a convenit să preia

sarcinile de importator și distribuitor exclusiv pentru România a

autovehiculelor comercializate de partenerul german.

În acest context, tribunalul

a apreciat că nu există nicio probă relevantă care să impună concluzia

încheierii contractului de cesiune a cărui rezoluțiune o solicită reclamantul,

ci, dimpotrivă faptele astfel cum au fost stabilite conduc la concluzia că obiectul

contractului de cesiune pentru care s-a plătit prețul de un milion lei, viza

transferul drepturilor deținute de societatea pârâtă către noua societate

constituită SC T.A.D. SRL.

4.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat de instanța de control judiciar Curtea de Apel Suceava prin decizia

comercială nr. 156 din data de 8 decembrie 2008.

Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea

dispozițiilor legale invocate, Curtea de Apel a confirmat sentința fondului ca

temeinică și legală.

5.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs la data de 30 ianuarie

2009, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii și desființării contractului de cesiune încheiat la data de

19 ianuarie 2006 cu repunerea părților în situația anterioară.

Recurentul a invocat în susținerea

recursului motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut, în sinteză următoarele:

- decizia atacată nu cuprinde o

motivare în concret a soluției adoptate, fiind încălcate dispozițiile art. 261 C.

proc. civ.;

- prin hotărârea astfel

pronunțată instanța de apel a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic

al actului juridic dedus judecății, în condițiile în care potrivit principiului

consensualismului contractul de cesiune se încheie prin simplul acord de voință

al părților, acord ce a fost dovedit cu probele administrate respectiv

corespondența comercială, ordinul de plată al prețului, mărturisiri și

interogatoriu, probe din care rezultă că între părți s-au încheiat două

contracte de import-export, respectiv contractul încheiat la 8 decembrie 2005,

între pârâtă și societatea germană având ca obiect distribuirea de mașini în

mai multe orașe de pe teritoriul României iar al doilea contract încheiat la 12

martie 2006 între societatea germană și noua societate SC T.A.D., având ca

obiect distribuția de mașini numai pentru București or, susține recurentul,

obiectul cesiunii îl constituie numai primul contract, care profita afacerilor

sale de la momentul încheierii;

- hotărârea pronunțată este lipsită

și de temei legal, în sensul în care instanța a apreciat în mod greșit că nu

s-a dovedit încheierea convenției de cesiune.

controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

6.1. Critica de nemotivare nu

subzistă.

Instanța de apel, deși confirma

soluția fondului, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac

reexaminează probele administrate și motivează soluția adoptată aducând

totodată și argumente suplimentare raționamentului juridic care fundamentează

hotărârea, în sensul că la data retragerii recurentului reclamant din noua

societate constituită împreună cu pârâta acesta nu a ridicat nicio pretenție

asupra prețului de un milion Ron achitat la 20 ianuarie 2006, declarând expres

că „nu mai are nicio pretenție asupra cesiunii”, ceea ce este de natură să

confirme o dată în plus situația de fapt statuată de prima instanță.

6.2. Criticile recurentului

subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pun în discuție stabilirea situației de fapt și aprecierea probatoriului

administrat, cu alte cuvinte, chestiuni de netemeinicie care scapă controlului

casației în actuala reglementare a recursului cale extraordinară de atac

admisibilă numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Or, stabilirea situației de fapt

este atributul exclusiv al instanței fondului sau apelului devolutiv, iar în

cauză, ambele instanțe și-au motivat hotărârile pe acest aspect cu argumente

pertinente.

6.3. Curtea observă totodată că deși

recurentul invocă în cadrul criticilor sale încălcarea principiului

consensualismului și a dispozițiilor art. 46 C. com. care reglementează regimul

probelor în această materie, susținerile sau au un caracter formal, deoarece în

cauză, cu respectarea dispozițiilor susmenționate, au fost administrate toate

probele solicitate de parte, inclusiv martori, în vederea dovedirii

pretențiilor sale, soluțiile adoptate fiind fundamentate pe analiza întregului

material probator administrat.

Altfel spus, hotărârea de respingere

a acțiunii nu a fost motivată pe absența înscrisului constatator al cesiunii ci

pe inexistența acordului de voință în sensul afirmat de către reclamant, față

de materialul probator administrat.

Așa fiind, Înalta Curte

constatând că în cauză nu sunt îndeplinite ipotezele motivelor de nelegalitate

invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul

recurs ca nefondat, recurentul urmând a fi obligat, conform art. 274 C. proc.

civ. ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată

solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul

P.T.B.

împotriva deciziei comerciale nr. 156 din 08 decembrie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul să plătească intimatei G.L.I.F.N.

SA Suceava 2500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2009.