ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2490/2010

Prin sentința civilă nr. 11 din 11 martie 2009 a Tribunalului Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamantul O.D.V. împotriva pârâtei SC C. SA Iași, precum și cererea de suspendare a executării H.A.G.A. nr. 16 din 16 decembrie 2008, cu obligarea reclamantului la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Adunarea Generală a fost legal convocată. De asemenea, că dispozițiile art. 67 alin (2) din Legea nr. 31/1990 invocate conțin doar o mențiune privind modalitatea de distribuire a dividendelor, fără să prevadă un termen de realizare a acestei operațiuni, termenul de 6 luni calculat începând de la data probării situației financiare anuale fiind prevăzut doar pentru plata acestor dividende în situația stabilirii prealabile de către A.G.A.

a cuantumului acestora. S-a mai reținut că Legea nr. 31/1990 sau actul constitutiv nu interzic repartizarea doar parțială a profitului net, acumularea sau reinvestirea beneficiilor și nu distribuirea lor, adunarea generală a acționarilor fiind singura în măsură să aprecieze asupra oportunității unei astfel de măsuri de natură financiară, dacă interesele sociale o cer.

Nu a fost reținut punctul de vedere al reclamantului conform căruia dividendele se cuvin de drept acționarilor în situația în care ele nu au fost determinate prin hotărârea adunării generale ordinare în termen de 6 luni de la momentul aprobării situației financiare anuale, întrucât, potrivit art. 67, 111 și 194 din Legea nr. 31/1990, doar adunarea generală este în măsură să stabilească dividendul ce se poate acorda, iar în cazul în care un asociat este nemulțumit, cu excepția situației constatării unui abuz de drept al acționarilor majoritari, singura posibilitate a acestui aceste să se retragă din societate. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 93 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate, iar în situația în care dividendele se plătesc mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, societatea comercială va plăti acționarului interesat daune - interese pentru perioada de întârziere, astfel că, nu poate fi lovită de nulitate o hotărâre A.G.A. aprobat repartizarea profitului cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut la art. 67 alin (2). S-a mai reținut că aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele ale art. 211 din aceeași lege, conform cărora stabilirea dividendelor este o obligație a adunării generale, iar în lipsa fixării acestuia nu se poate naște un drept de creanță în patrimoniile acționarilor reprezentând partea din profit ce li s-ar cuveni conform acțiunilor deținute.

În ceea ce privește convocatorul, s-a reținut că el cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin (6) din Legea nr. 31/1990, ordinea de zi fiind trecută cu menționarea explicită a tuturor problemelor care au făcut obiectul dezbaterilor. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării hotărârii A.G.A.

nr. 16 din 16 decembrie 2008. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul invocă greșita aplicare a legii, invocând prevederile art. 12 din actul constitutiv, conform căruia acțiunile conferă dreptul la dividende și susținând că acestea trebuiau repartizate și achitate în perioada de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, creanța sa asupra dividendelor fiind născută și scadentă anterior convocării adunării generale a cărei anulare o solicită. Recurentul susține că nu poate fi primită interpretarea instanțelor de fond potrivit căreia dividendele nu există până când nu sunt stabilite în adunarea generală a asociaților. Sunt criticate și cele reținute de instanță cu privire la respectarea art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, recurentul susținând că în adunarea generală s-au luat în discuție și probleme care nu au fost cuprinse în convocator.

Prin întâmpinarea înregistrată la 13 mai 2010 intimata a invocat excepția tardivității recursului, precum și nulitatea acestuia, deoarece motivele pe care se întemeiază nu se încadrează în niciunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că, potrivit H.A.G.A. și a dispozițiilor art. 12 din actul constitutiv, societarea are la dispoziție termenul de 6 luni de distribuire a dividendelor către acționari, după plata impozitului aferent, termen care începe să curgă de la data ședinței adunării generale unde s-a decis astfel, respectiv din data de 16 decembrie 2008. De asemenea, arată că la 16 iunie 2009, s-au acordat integral aceste dividende, inclusiv recurentului, care a semnat statul de plată și a ridicat contravaloarea acestora.

Recursul nu este fondat. Recurentul contestă hotărârile adoptate în adunarea generală a acționarilor SC C. SA din 16 decembrie 2008, prin care s-a decis reinvestirea profitului pentru anul 2006 și a cotei de 90 % din cel corespunzător anului 2007, întrucât prin aceasta i s-a încălcat dreptul la obținerea de dividende prin nerespectarea dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990. Acest text de lege prevede că „dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere”. Decizia de a distribui dividende este de competența adunării asociaților, fiind o componentă a atribuției acesteia de a decide cu privire la realizarea profitului și care poate să decidă fie reinvestirea profitului în societate, pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare și mărire a capitalului de lucru, fie să distribuie dividendele. Dreptul de creanță al asociaților asupra societății, căruia îi corespunde obligația corelativă de a-l plăti se naște doar după ce dividendul a fost aprobat de adunarea generală a asociaților, urmând ca plata să se efectueze în condițiile și la termenul aprobate, care însă nu va putea fi mai mare de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că termenul de 6 luni curge doar în situația în care s-ar fi stabilit în prealabil de către A.G.A. cuantumul dividendelor. Or, în speță, dimpotrivă, prin hotărârea a cărei anulare se cere votul majorității a fost în sensul aprobării reinvestirii profitului, fără ca prin această soluție societară să se fi încălcat dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, ori vreo altă dispoziție legală sau statutară. Nici prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea adunării generale nu au fost încălcate, întrucât așa cum corect s-a reținut de către instanțele de fond, convocatorul a cuprins toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin 6 din Legea nr. 31/1990.

În baza acestor considerente, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.D.V. împotriva deciziei nr. 93 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA IAȘI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.