ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, sub nr. 29/100/2010,

reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.B.M. SRL, solicitând

instanței sa dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de

170.294 lei reprezentând contravaloarea dividendelor aferente perioadei

2006-2008 în valoare de 150.222 lei și respectiv contravaloarea daunelor

interese în valoare de 20.017 lei calculate la nivelul dobânzii legale aferente

aceleiași perioade.

Prin

sentința civilă nr. 1462 din 3 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș a

fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta

SC E.T.B.M. SRL, aceasta fiind obligată să plătească suma de 150.222 lei reprezentând

contravaloarea dividendelor aferente perioadei 2006-2008 și suma de 20.017

reprezentând daune interese.

În motivarea sentinței, prima instanță

a reținut, în esență, că reclamantul deține calitatea de asociat al pârâtei SC E.T.B.M.

SRL, având o cotă de participare la capitalul social de 20%, iar prin

Hotărârile Adunării Generale din data de 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 și 28 mai

2008, exercițiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate și

totodată s-a decis nerepartizarea profilului obținut.

Potrivit

art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se distribuie asociaților

proporțional cu cota de participare la capitalul social și se plătesc în

termenul stabilit de Adunarea Generală a Acționarilor, dar nu mai târziu de 6

luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului

financiar încheiat.

Termenul

de 6 luni, curge din momentul în care prin Hotărârea Adunării Generale a

Acționarilor SC E.T.B.M. SRL din 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 și 28 mai 2009,

exercițiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate și a

expirat tară ca adunare generală a acționarilor să hotărască repartizarea

dividendelor proporțional cu cota de participare a fiecărui asociat la

capitalul social.

Singura

condiție prealabilă instituită de lege este existența aprobării situaților

financiar anuale aferente exercițiului financiar încheiat, cuantumul acestuia

fiind menționat în cuprinsul celor trei hotărâri ale Adunării Generale a

Acționarilor. Cuantumul sumelor solicitate de reclamant cu

titlu

de dividente și daune interese

respectiv modul de calcul al acestora nu au fost contestate de pârâtă, iar

dividendele reprezintă beneficiul legal datorat și exigibil la data încheierii

bilanțului contabil.

Împotriva

sentinței

civile

nr. 1462/2010

pronunțată de Tribunalul Maramureș a formulat apel pârâta SC E.T.B.M. SRL iar

prin decizia nr. 146 din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj a fost admis

apelul, a fost modificată sentința apelată în sensul respingerii acțiunii

formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta SC E.T.B.M. SRL.

În motivarea deciziei pronunțate

instanța a reținut că Adunarea Generală este cea care aprobă situațiile

financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, aprobă repartizarea

profitului/plata dividendelor și termenul de plată.

Pentru

plata dividendelor nu este suficientă doar aprobarea situațiilor financiare și

trecerea termenului de șase luni de la aprobarea bilanțului ci trebuie

întrunită și cerința aprobării repartizării profitului/plății dividendelor de

către Adunarea Generală.

Dividendele odată aprobate, dau

naștere unui drept de creanță al asociaților asupra societății dar în prezenta

cauză adunarea generală a SC E.T.B.M. SRL a hotărât nerepartizarea dividendelor

pentru perioada invocată. Aceste hotărâri nu au fost atacate devenind astfel

obligatorii pentru toți asociații. Ca urmare, nefiind îndeplinită cerința

aprobării repartizării dividendelor de către adunarea generală cererea

reclamantului C.I. în mod greșit a fost admisă de prima instanță.

Totodată,

în baza art. 274 C. proc. civ., intimatul C.I., a fost obligat să plătească

apelantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2513 lei.

Reclamantul

C.I., a formulat recurs împotriva deciziei nr. 146 din 20 octombrie

2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei nr. 146/2010 și trimiterea

cauzei pentru rejudecare.

În

subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC E.T.B.M. SRL și menținerea

sentinței nr. 1462/2010 a Tribunalului Maramureș ca fiind temeinică și legală.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

recurentul C.l. arată că instanța de apel a soluționat cauza tară a intra în

cercetarea fondului în condițiile în care SC E.T.B.M. SRL a formulat apel atât

împotriva sentinței nr. 1462/2010 cât și împotriva încheierii din 1 aprilie

2010

dar instanța nu a analizat în nici un

fel motivele de apel vizând încheierea menționată fapt ce atrage casarea

deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Decizia

recurată, în conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este netemeinică

întrucât există contradicții între considerente și dispozitiv în condițiile în

care a fost respinsă acțiunea ca prematură dar nu s-a pronunțat pe apelul

declarat împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2004.

Hotărârea

instanței de apel, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, dispozițiile art. 67

din Legea 31/1990 fiind interpretate greșit. Dispozițiile legale enunțate

instituie o protecție a asociatului minoritar față de asociatul majoritar, iar

singura cerință prealabilă instituită de lege este existența aprobării

situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

De

altfel și art. 67 alin. (3) din Legea nr.

31/1990

face precizarea clară că dividendele urmează a se distribui din profiturile

determinate conform legii, fără a exista în textul de lege condiția prealabilă

a existenței unei alte hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor care,

ulterior aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului

financiar încheiat, să dispună distribuirea dividendelor cuvenite asociaților.

Și

intimata pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat recurs împotriva deciziei comerciale

nr. 146/2010 a Curții de Apel Cluj solicitând modificarea în parte a deciziei

recurate în sensul admiterii în tot a cererii vizând cheltuieli de judecată.

În

dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a obligat

reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

2513

lei în condițiile în care din dovezile

anexate rezultă un cuantum mai mare al acestor cheltuieli.

Recurenta pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat

întâmpinare la recursul formulat de reclamantul C.I. prin care solicită în

esență respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma

motivelor de recurs formulate de ambii recurenți se constată că recursurile

sunt nefondate pentru următoarele considerente.

recurentul-reclamant C.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată

motivele pe care se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde

motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor prevăzute de

art. 261

alin. (1)

pct. 5 C. proc.

civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea

deciziei atacate.

Instanța

de apel a examinat în mod real problemele ce i-au fost supuse atenției arătând

care sunt argumentele avute în vedere pentru respingerea acțiunii, respectiv

faptul că adunarea generală nu a hotărât repartizarea dividendelor, iar

hotărârile luate în acest nu au fost atacate devenind obligatorii pentru toți

asociații.

Critica recurentei-pârâte vizând

nepronunțarea instanței pe apelul formulat împotriva încheierii din data de 1

aprilie 2004 pronunțată în dosar nr. 29/100/2010 nu este fondată, întrucât

instanța de apel s-a pronunțat în limitele cererii de apel cu respectarea

dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., apelul declarat de apelanta

pârâtă SC E.T.B.M. SRL vizând doar sentința civilă nr. 1462/2010. Este adevărat

că apelanta a solicitat și schimbarea în tot a încheierii de ședință din data

de 1 aprilie 2010 dar ca o consecință a admiterii apelului formulat împotriva

sentinței nr. 1462/2010.

A casa

decizia recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare ar duce la

tergiversarea nejustificată a cauzei ceea ce contravine principiului

celerității cu atât mai mult cu cât instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei,

analizând criticile formulate de apelant.

Ca

urmare nu poate fi reținut în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ. prin raportarea la dispozițiile art. 261 pct. 5 și 295 alin. (1)

C. proc. civ., hotărârea instanței de apel purtând sub acest aspect atributul

legalității.

Nici

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

nu-și găsește incidența în cauza de față întrucât instanța de apel a

interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.

Astfel

potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dividendele se distribuie

asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat.

Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală dar nu mai

târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare.

Atunci

când societatea realizează profit, ea are două opțiuni: să reinvestească acest

profit sau să îl distribuie asociaților cu titlu de dividende.

Prin

hotărârile Adunării Generale a SC E.T.B.M. SRL din data de 23 aprilie 2007, 24

mai 2008 și 28 mai 2009 au fost aprobate exercițiile financiare aferente

perioadei 2006-2008 dar nu s-a hotărât repartizarea profitului cu titlu de

dividende către asociați. Recurentul-reclamant deși prezent la adunările

generale nu a contestat hotărârile menționate, devenind astfel opozabile

tuturor.

Instanța de

apel a reținut corect faptul că pentru plata dividendelor nu este suficient

doar aprobarea situațiilor financiare și trecerea unui termen de șase luni de

la aprobarea acestuia ci trebuie întrunită și cerința aprobării repartizării

profitului sub forma de dividende către asociați.

Ca

urmare, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 67

alin. (2) din Legea nr.

31/1990

în

condițiile în care Adunarea Generală a asociaților nu a aprobat distribuirea

profitului sub forma de dividende către asociați.

Nici recursul

formulat de recurenta-pârâtă SC E.T.B.M. SRL nu este fondat, critica vizând cuantumul

cheltuielilor de judecată nefiind un motiv de nelegalitate ce poate fi încadrat

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critica cuantumul

cheltuielilor de judecată dar instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.

274 C. proc. civ., iar stabilirea cheltuielilor de judecată în condițiile art. 274

alin. (3) C. proc. civ. nu stânjenește executarea contractului de asistență

juridică încheiat de părți, întrucât prin micșorarea cuantumului cheltuielilor

de judecată nu se aduce atingere raporturilor juridice generate încheiate prin

contractul de asistență juridică.

Instanța

de apel, a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obligat

reclamantul să plătească pârâtei suma de 2513 lei cheltuieli de judecată având

în vedere realitatea cheltuielilor cât și caracterul rezonabil al acestora.

În acest sens este și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului care investită cu soluționarea cauzelor,

la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și

onorariile avocaților, a statuat că acestea vor fi recuperate numai în măsura

în care constituie cheltuielile necesare care au fost real făcute în limita

unui cuantum rezonabil. Față de considerentele expuse, înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., respinge ca nefondate recursurile

formulate de reclamantul C.I. și de pârâta SC E.T.B.M. SRL București împotriva

deciziei

civile

nr. 146 din 20

octombrie

2010

a Curții de Apel Cluj

- secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul C.I. și de pârâta SC E.T.B.M. SRL împotriva deciziei nr.

146 din 20 octombrie 2010 a Curții de

Apel

Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 septembrie 2011.