ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2651/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, sub nr. 29/100/2010, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta SC E.T.B.M. SRL, solicitând instanței sa dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 170.294 lei reprezentând contravaloarea dividendelor aferente perioadei 2006-2008 în valoare de 150.222 lei și respectiv contravaloarea daunelor interese în valoare de 20.017 lei calculate la nivelul dobânzii legale aferente aceleiași perioade. Prin sentința civilă nr. 1462 din 3 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâta SC E.T.B.M.

SRL, aceasta fiind obligată să plătească suma de 150.222 lei reprezentând contravaloarea dividendelor aferente perioadei 2006-2008 și suma de 20.017 reprezentând daune interese. În motivarea sentinței, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul deține calitatea de asociat al pârâtei SC E.T.B.M. SRL, având o cotă de participare la capitalul social de 20%, iar prin Hotărârile Adunării Generale din data de 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 și 28 mai 2008, exercițiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate și totodată s-a decis nerepartizarea profilului obținut. Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social și se plătesc în termenul stabilit de Adunarea Generală a Acționarilor, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

Termenul de 6 luni, curge din momentul în care prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor SC E.T.B.M. SRL din 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 și 28 mai 2009, exercițiile financiare aferente perioadei 2006-2008 au fost aprobate și a expirat tară ca adunare generală a acționarilor să hotărască repartizarea dividendelor proporțional cu cota de participare a fiecărui asociat la capitalul social. Singura condiție prealabilă instituită de lege este existența aprobării situaților financiar anuale aferente exercițiului financiar încheiat, cuantumul acestuia fiind menționat în cuprinsul celor trei hotărâri ale Adunării Generale a Acționarilor. Cuantumul sumelor solicitate de reclamant cu titlu de dividente și daune interese respectiv modul de calcul al acestora nu au fost contestate de pârâtă, iar dividendele reprezintă beneficiul legal datorat și exigibil la data încheierii bilanțului contabil.

Împotriva sentinței civile nr. 1462/2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș a formulat apel pârâta SC E.T.B.M. SRL iar prin decizia nr. 146 din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj a fost admis apelul, a fost modificată sentința apelată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta SC E.T.B.M. SRL. În motivarea deciziei pronunțate instanța a reținut că Adunarea Generală este cea care aprobă situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, aprobă repartizarea profitului/plata dividendelor și termenul de plată. Pentru plata dividendelor nu este suficientă doar aprobarea situațiilor financiare și trecerea termenului de șase luni de la aprobarea bilanțului ci trebuie întrunită și cerința aprobării repartizării profitului/plății dividendelor de către Adunarea Generală.

Dividendele odată aprobate, dau naștere unui drept de creanță al asociaților asupra societății dar în prezenta cauză adunarea generală a SC E.T.B.M. SRL a hotărât nerepartizarea dividendelor pentru perioada invocată. Aceste hotărâri nu au fost atacate devenind astfel obligatorii pentru toți asociații. Ca urmare, nefiind îndeplinită cerința aprobării repartizării dividendelor de către adunarea generală cererea reclamantului C.I. în mod greșit a fost admisă de prima instanță. Totodată, în baza art. 274 C. proc. civ., intimatul C.I., a fost obligat să plătească apelantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2513 lei. Reclamantul C.I., a formulat recurs împotriva deciziei nr. 146 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei nr. 146/2010 și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC E.T.B.M. SRL și menținerea sentinței nr. 1462/2010 a Tribunalului Maramureș ca fiind temeinică și legală. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul C.l. arată că instanța de apel a soluționat cauza tară a intra în cercetarea fondului în condițiile în care SC E.T.B.M. SRL a formulat apel atât împotriva sentinței nr. 1462/2010 cât și împotriva încheierii din 1 aprilie 2010 dar instanța nu a analizat în nici un fel motivele de apel vizând încheierea menționată fapt ce atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Decizia recurată, în conformitate cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este netemeinică întrucât există contradicții între considerente și dispozitiv în condițiile în care a fost respinsă acțiunea ca prematură dar nu s-a pronunțat pe apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2004. Hotărârea instanței de apel, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, dispozițiile art. 67 din Legea 31/1990 fiind interpretate greșit. Dispozițiile legale enunțate instituie o protecție a asociatului minoritar față de asociatul majoritar, iar singura cerință prealabilă instituită de lege este existența aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.

De altfel și art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 face precizarea clară că dividendele urmează a se distribui din profiturile determinate conform legii, fără a exista în textul de lege condiția prealabilă a existenței unei alte hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor care, ulterior aprobării situațiilor financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat, să dispună distribuirea dividendelor cuvenite asociaților. Și intimata pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 146/2010 a Curții de Apel Cluj solicitând modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în tot a cererii vizând cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2513 lei în condițiile în care din dovezile anexate rezultă un cuantum mai mare al acestor cheltuieli. Recurenta pârâtă SC E.T.B.M. SRL a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantul C.I. prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate de ambii recurenți se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente. 1. Recursul formulat de recurentul-reclamant C.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea deciziei atacate. Instanța de apel a examinat în mod real problemele ce i-au fost supuse atenției arătând care sunt argumentele avute în vedere pentru respingerea acțiunii, respectiv faptul că adunarea generală nu a hotărât repartizarea dividendelor, iar hotărârile luate în acest nu au fost atacate devenind obligatorii pentru toți asociații.

Critica recurentei-pârâte vizând nepronunțarea instanței pe apelul formulat împotriva încheierii din data de 1 aprilie 2004 pronunțată în dosar nr. 29/100/2010 nu este fondată, întrucât instanța de apel s-a pronunțat în limitele cererii de apel cu respectarea dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., apelul declarat de apelanta pârâtă SC E.T.B.M. SRL vizând doar sentința civilă nr. 1462/2010. Este adevărat că apelanta a solicitat și schimbarea în tot a încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2010 dar ca o consecință a admiterii apelului formulat împotriva sentinței nr. 1462/2010. A casa decizia recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare ar duce la tergiversarea nejustificată a cauzei ceea ce contravine principiului celerității cu atât mai mult cu cât instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei, analizând criticile formulate de apelant.

Ca urmare nu poate fi reținut în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin raportarea la dispozițiile art. 261 pct. 5 și 295 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de apel purtând sub acest aspect atributul legalității. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-și găsește incidența în cauza de față întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente. Astfel potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare.

Atunci când societatea realizează profit, ea are două opțiuni: să reinvestească acest profit sau să îl distribuie asociaților cu titlu de dividende. Prin hotărârile Adunării Generale a SC E.T.B.M. SRL din data de 23 aprilie 2007, 24 mai 2008 și 28 mai 2009 au fost aprobate exercițiile financiare aferente perioadei 2006-2008 dar nu s-a hotărât repartizarea profitului cu titlu de dividende către asociați. Recurentul-reclamant deși prezent la adunările generale nu a contestat hotărârile menționate, devenind astfel opozabile tuturor. Instanța de apel a reținut corect faptul că pentru plata dividendelor nu este suficient doar aprobarea situațiilor financiare și trecerea unui termen de șase luni de la aprobarea acestuia ci trebuie întrunită și cerința aprobării repartizării profitului sub forma de dividende către asociați.

Ca urmare, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în condițiile în care Adunarea Generală a asociaților nu a aprobat distribuirea profitului sub forma de dividende către asociați. Nici recursul formulat de recurenta-pârâtă SC E.T.B.M. SRL nu este fondat, critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată nefiind un motiv de nelegalitate ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă critica cuantumul cheltuielilor de judecată dar instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ., iar stabilirea cheltuielilor de judecată în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică încheiat de părți, întrucât prin micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată nu se aduce atingere raporturilor juridice generate încheiate prin contractul de asistență juridică.

Instanța de apel, a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2513 lei cheltuieli de judecată având în vedere realitatea cheltuielilor cât și caracterul rezonabil al acestora. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care investită cu soluționarea cauzelor, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocaților, a statuat că acestea vor fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Față de considerentele expuse, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantul C.I.

și de pârâta SC E.T.B.M. SRL București împotriva deciziei civile nr. 146 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C.I. și de pârâta SC E.T.B.M. SRL împotriva deciziei nr. 146 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.