ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3192/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 68 din 13 ianuarie 2010 a admis în parte cererea formulată de reclamanții G.G., M.C., T.G. și V.S. în contradictoriu cu pârâta SC T.E.O.

SA, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor sume: - 108.500 lei cotă parte capital social, plus 12.354 lei dobândă legală și 277 lei dobândă dividende către reclamantul G.G., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării; - 217.000 lei cotă parte capital social plus 24.708 lei dobândă legală și 544 lei dobândă dividende către reclamantul T.G., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării; - 30.000 lei cotă parte capital social plus 6.448 lei dobândă și 173 lei dobândă dividende către reclamantul V.S., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării și - 2.542 lei cotă parte capital social și 69 lei dobândă dividende către reclamantul M.C. dobânzi ce curg în continuare până la data achitării.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că la data de 8 martie 2008, în cadrul AGA s-a aprobat retragerea din societatea pârâtă a acționarilor reclamanți cu consecința restituirii către aceștia a cotei părți din aporturile la capitalul social. Data plății drepturilor acționarilor a fost prevăzută în art. 4.1 prin aceiași hotărâre și anume după expirarea termenului de 2 luni de la data menționării hotărârii la Registrul Comerțului și publicării în M. Of. Publicarea a avut loc la 18 iunie 2008 iar termenul de 2 luni s-a împlinit la data de 18 august 2008, astfel că primul capăt de cerere a fost găsit întemeiat. Pârâta a mai fost obligată și la plata dobânzilor legale aferente, care curg de la data scadenței, conform art. 43 C. com., așa cum au fost calculate de expert.

Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzilor s-a reținut că reclamanților li s-a achitat la data de 16 ianuarie 2009 sumele datorate cu titlu de dividende aferente anului 2007. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 24/A-C din 31 martie 2010 a admis apelul formulat de reclamanții G.G., M.C., T.G. și V.S. împotriva sentinței nr. 68 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, și a schimbat sentința în parte în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților și sumele reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, respectiv: - G.G. - 5.382 lei actualizarea cotei părți la capitalul social și 230 lei a dividendelor pe anul 2007; - T.G.

- 10.763 lei actualizarea cotei părți a capitalului social și 461 lei a dividendelor pe anul 2007; - V.S.- 3550 lei actualizarea cotei părți la capitalul social și 144 lei a dividendelor pe anul 2007 și - M.C. - 1.750 lei actualizarea cotei părți la capitalul social și 58 lei dividende pe anul 2007. Precum și diferența cheltuielilor de judecată în sumă de 1.808,86 lei către G.G., 2.534,8 lei către T.G. și 1.170,34 lei către V.S. De asemenea a fost respins apelul pârâtei SC T.E.O. SA împotriva aceleiași sentințe. Împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC T.E.O. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, fără a indica temeiul de drept al cererii de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că deși pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fără a exista o punere în întârziere. De asemenea și cuantumul cheltuielilor de judecată a fost eronat stabilit, la sume foarte mari, fără nici o justificare. Nelegalitatea hotărârii mai constă și în emiterea unui nou titlu executoriu pentru debite pentru care există deja un titlu executoriu - Hotărârea A.G.A. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Nu poate fi primită teza acreditată de intimații pârâți vizând admiterea excepției nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 302 1 din Codul de procedură civilă. Este adevărat, așa cum a evidențiat jurisprudența, că pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Criticile aduse de recurenta-pârâtă, permit încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., putând fi socotit motivat, respectiv prin aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., apare cât se poate de evident că, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Reclamanții au făcut dovada că, pe parcursul procesului au beneficiat de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauze având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de natură comercială fiind mare, avocatul depunând diligențele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. Mai mult, jurisprudența CEDO a evidențiat că partea care a câștigat procesul va putea obține cheltuieli în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, aspecte care se regăsesc cu prisosință în prezenta speță.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge atât excepția nulității recursului cât și recursul declarat de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.