ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3192/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 68 din 13 ianuarie 2010 a admis în parte cererea formulată de reclamanții G.G., M.C., T.G. și V.S. în contradictoriu cu

pârâta SC T.E.O. SA, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor

sume:

- 108.500 lei cotă

parte capital social, plus 12.354 lei dobândă legală și 277 lei dobândă

dividende către reclamantul G.G., dobânzi ce curg în continuare până la data

achitării;

- 217.000 lei cotă

parte capital social plus 24.708 lei dobândă legală și 544 lei dobândă

dividende către reclamantul T.G., dobânzi ce curg în continuare până la data

achitării;

- 30.000 lei cotă

parte capital social plus 6.448 lei dobândă și 173 lei dobândă dividende către

reclamantul V.S., dobânzi ce curg în continuare până la data achitării și

- 2.542 lei cotă

parte capital social și 69 lei dobândă dividende către reclamantul M.C. dobânzi

ce curg în continuare până la data achitării.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut că la data de 8 martie 2008, în

cadrul AGA s-a aprobat retragerea din societatea pârâtă a acționarilor

reclamanți cu consecința restituirii către aceștia a cotei părți din aporturile

la capitalul social.

Data plății

drepturilor acționarilor a fost prevăzută în art. 4.1 prin aceiași hotărâre și

anume după expirarea termenului de 2 luni de la data menționării hotărârii la Registrul Comerțului și publicării în M. Of.

Publicarea a avut loc

la 18 iunie 2008 iar termenul de 2 luni s-a împlinit la data de 18 august 2008,

astfel că primul capăt de cerere a fost găsit întemeiat.

Pârâta a mai fost

obligată și la plata dobânzilor legale aferente, care curg de la data

scadenței, conform art. 43 C. com., așa cum au fost calculate de expert.

Referitor la capătul

de cerere privind plata dobânzilor s-a reținut că reclamanților li s-a achitat

la data de 16 ianuarie 2009 sumele datorate cu titlu de dividende aferente

anului 2007.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 24/A-C din 31 martie 2010 a admis apelul formulat de reclamanții G.G.,

M.C., T.G. și V.S. împotriva sentinței nr. 68 din 13 ianuarie 2010 pronunțată

de Tribunalul Vâlcea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

și a schimbat sentința în parte în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească

reclamanților și sumele reprezentând actualizarea cu indicele de inflație,

respectiv:

- G.G. - 5.382 lei

actualizarea cotei părți la capitalul social și 230 lei a dividendelor pe anul

2007;

- T.G. - 10.763 lei

actualizarea cotei părți a capitalului social și 461 lei a dividendelor pe anul

2007;

- V.S.- 3550 lei

actualizarea cotei părți la capitalul social și 144 lei a dividendelor pe anul

2007 și

- M.C. - 1.750 lei

actualizarea cotei părți la capitalul social și 58 lei dividende pe anul 2007.

Precum și diferența

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.808,86 lei către G.G., 2.534,8 lei către

T.G. și 1.170,34 lei către V.S.

De asemenea a fost

respins apelul pârâtei SC T.E.O. SA împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei nr.

24/ A-C din 31 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC T.E.O. SA care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea

recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, fără a indica temeiul de

drept al cererii de recurs.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că deși pârâta a recunoscut la

prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, greșit a fost obligată la

plata cheltuielilor de judecată, fără a exista o punere în întârziere.

De asemenea și

cuantumul cheltuielilor de judecată a fost eronat stabilit, la sume foarte

mari, fără nici o justificare.

Nelegalitatea

hotărârii mai constă și în emiterea unui nou titlu executoriu pentru debite pentru

care există deja un titlu executoriu - Hotărârea A.G.A.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Nu poate fi primită

teza acreditată de intimații pârâți vizând admiterea excepției nulității

recursului, în condițiile prevăzute de art. 302

1

din Codul de

procedură civilă.

Este adevărat, așa

cum a evidențiat jurisprudența, că pentru a conduce la casarea sau modificarea

hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a

textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea

greșelilor imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Criticile aduse de

recurenta-pârâtă, permit încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., putând fi socotit

motivat, respectiv prin aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În materia

cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., apare cât

se poate de evident că, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Reclamanții au făcut

dovada că, pe parcursul procesului au beneficiat de asistență juridică calificată,

complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauze

având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de natură comercială

fiind mare, avocatul depunând diligențele în scopul realizării drepturilor

deduse judecății.

Mai mult,

jurisprudența CEDO a evidențiat că partea care a câștigat procesul va putea

obține cheltuieli în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și

caracterul lor rezonabil, aspecte care se regăsesc cu prisosință în prezenta

speță.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge atât excepția nulității recursului cât și recursul declarat

de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C din 31

martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerință din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC T.E.O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 24/ A-C

din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.