ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2791/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2791/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 24 noiembrie 2008 reclamanta
SC N.C. SRL Lilieci, cheamă în judecată pe pârâta RA D.E.F.R. București,
solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la
încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului bun imobil denumit cinematograful
B., situat în Brăila, la plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare
zi de întârziere în executarea obligației și la plata cheltuielilor de
judecată.
Prin sentința comercială nr. 8895
din 5 iunie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge
acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând lipsa unei strategii de vânzare
a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic aflate în proprietatea
privată a statului și în administrarea RA D.E.F.R. ca urmare a anulării H.G. nr.
1874/2006 prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr. 115 din 18
februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a V -a comercială, respinge ca
tardiv declarat apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței
primei instanțe, reținând că, față de necomunicarea regulată a sentinței primei
instanțe, reclamanta a solicitat la 26 noiembrie 2009, în scris, comunicarea
sentinței, astfel că, fiind incidente prevederile art. 102 alin. (2) C. proc.
civ., introducerea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar de apel) s-a făcut cu
depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei de mai sus
reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și
trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că instanța a soluționat
cauza fără a intra în cercetarea fondului, fiind încălcate și aplicate greșit
formele și normele de procedură referitoare la comunicarea actelor de procedură
și termenele procedurale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În
subsidiar, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7
și 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot
a hotărârii recurate și, pe fond, admiterea în totalitate a cererii de chemare
în judecată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procedurii.
În fundamentarea recursului său
recurenta critică instanța de apel pentru încălcarea dreptului său la apărare
și la un proces echitabil prin invocarea din oficiu a excepției tardivității
declarării apelului său, excepție soluționată la primul termen din 8 februarie
2010, fără dezbateri în contradictoriu, în condiții de lipsă de procedură cu
intimata pârâtă, astfel că instanța de apel a încălcat și art. 129 alin. (2) și
art. 105 alin. (2) C. proc. civ., decizia recurată fiind rezultatul unei
greșite aplicări a legii și al neevaluării tuturor dovezilor hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii.
Recurenta critică, în esență,
instanța de apel pentru greșita aplicare a legii față de faptul că sentința i-a
fost comunicată la data de 3 decembrie 2009 iar declarația de apel a fost
făcută la 17 decembrie 2009, deci cu respectarea dispozițiilor art. 284 alin.
(1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 103 C. proc. civ., instanța de
apel aplicând, deci, greșit aceste prevederi, dar și art. 297, art. 101 și art.
102 și art. 266 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând recursul reclamantei prin
prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat,
decizia recurată fiind legală și temeinică.
Se constată, astfel, că șentința
primei instanțe nu a fost regulat comunicată reclamantei recurentei, care, la
data de 26 noiembrie 2009 formulează cerere adresată instanței de fond spre a i
se comunica respectiva sentință (dosar de fond), astfel că, potrivit
dispozițiilor art. 102 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de 15 zile
prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. curge împotriva reclamantei care a
cerut comunicarea de la data când a cerut-o, respectiv de la data de 26
noiembrie 2009, împlinindu-se la 14 decembrie 2009 conform art. 101 alin. (5) C.
proc. civ., dată raportat la care expedierea apelului la 17 decembrie 2009 (dosar
apel) s-a făcut cu depășirea termenului legal de apel, cum judicios a constatat
instanța de apel care a ridicat din oficiu excepția tardivității declarării
apelului, cu respectarea dreptului la apărare a reclamantei legal citate pentru
termenul de judecată din 18 februarie 2010, când instanța a pronunțat decizia
recurată (dosar de apel).
Astfel fiind, cu aplicarea
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei împotriva
deciziei instanței de apel, legală și temeinică, urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC N.C. SRL Hemeiuș împotriva deciziei comerciale nr. 115 din 18
februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 septembrie 2010.