ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 28 august 2007, reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, A.V.A.S. și A.N.R.P., solicitând anularea dispoziției nr. 12871 din 28 iulie 2007(emisă de Primăria Municipiului Craiova) și obligarea părților adverse la emiterea unei noi dispoziții, care să conțină o măsură reparatorie în echivalent, prin compensarea, în principal, cu terenul de 60 mp situat în Craiova, și, în subsidiar, cu un alt teren de aceeași categorie din Municipiul Craiova. În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamantul a arătat că solicită acest teren deoarece pe latura de sud se învecinează cu imobilul P+2 situat în Craiova, proprietatea sa.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin încheierea din 30 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și apoi, prin sentința nr. 40 din 27 februarie 2008, a respins acțiunea reclamantului. S-a reținut că : - prin notificarea nr. 1063/N/2008, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului de 200 mp, situat în Craiova, ulterior acesta a precizat că solicită compensarea cu un alt teren, de 60 mp, situat în Craiova, învecinat pe latura de sud cu un imobil care îi aparține; - terenul de 200 mp este imposibil de restituit în natură, fiind afectat unor utilități publice, iar terenul de 60 mp cerut în compensare este cuprins în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al Municipiului Craiova, conform H.C.L.

522/2007. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 327 din 22 octombrie 2008, a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința, în sensul admiterii acțiunii, anulării art.2 și 3 din dispoziția contestată și restituirii în natură a suprafeței de 77 mp, situată în Craiova, în compensare pentru terenul revendicat de 200 mp.

S-a reținut că : - Primăria Municipiului Craiova a făcut cunoscut instanței că terenul solicitat în compensare aparține domeniului privat al Municipiului Craiova și nu face obiectul unor notificări; - potrivit raportului de expertiză, terenul solicitat în compensare este amplasat la sud de un alt imobil aparținând reclamantului și neafectat de utilități publice, iar litigiul privitor la concesionarea unei suprafețe de teren s-a soluționat în sensul respingerii acțiunii; - în speță, sunt aplicabile art. 1 alin. (2) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora acordarea de bunuri în compensare depinde de voința unității notificate, a notificatorului, precum și de existența acestora în patrimoniul unității notificate; - terenul acordat în compensare nu este afectat de utilități și nu este evidențiat în domeniul public . Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5447 din 12 mai 2009 a admis recursul declarat de pârâți, a casat decizia atacată și a respins apelul promovat de reclamant.

S-a reținut că nu s-a stabilit dacă în patrimoniul pârâtei există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici cu cel notificat și daca terenul de 77 mp este disponibil și a fost menționat în listele anexă afișate la sediul primăriei. La 12 iunie 2009, reclamantul G.A. a formulat o cerere de revizuire prin care a solicitat schimbarea în tot a ultimei hotărâri. In motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a susținut că prin înscrisul nou (Procesul-verbal încheiat la 23 octombrie 1944, de constatare, evaluare și taxare a averii rămase de pe urma defunctului I.P.) face dovada că terenul solicitat în compensare a aparținut autorului său și că nu poate fi exploatat decât prin încorporarea cu proprietatea vecină, adică cu imobilul notificat.

Cererea de revizuire nu poate fii primită pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, între care și aceea ca, înscrisul nou să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; Or, în speță, această cerință nu este îndeplinită de vreme ce, pentru terenul de 77 mp, solicitat în compensare, înscrisul nou nu face dovada că este disponibil în sensul Legii nr. 10/2001 și a fost menționat în listele afișate la sediul primăriei conform O.U.G.

nr. 209/2005.Așa fiind, în baza art. 326 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 5447 din 12 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.