ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 28 august 2007, reclamantul G.A. a

chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Craiova, Primăria

Municipiului Craiova, A.V.A.S. și A.N.R.P., solicitând anularea dispoziției nr.

12871 din 28 iulie 2007(emisă de Primăria Municipiului Craiova) și obligarea

părților adverse la emiterea unei noi dispoziții, care să conțină o măsură

reparatorie în echivalent, prin compensarea, în principal, cu terenul de 60 mp

situat în Craiova, și, în subsidiar, cu un alt teren de aceeași categorie din

Municipiul Craiova.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamantul a arătat că solicită acest teren

deoarece pe latura de sud se învecinează cu imobilul P+2 situat în Craiova, proprietatea

sa.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin încheierea din 30 octombrie 2007 a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. și apoi,

prin sentința nr. 40 din 27 februarie 2008, a respins acțiunea reclamantului.

S-a reținut că :

- prin notificarea nr. 1063/N/2008, reclamantul a solicitat restituirea

în natură a terenului de 200 mp, situat în Craiova, ulterior acesta a precizat

că solicită compensarea cu un alt teren, de 60 mp, situat în Craiova, învecinat

pe latura de sud cu un imobil care îi aparține;

-

terenul de 200 mp este imposibil de restituit în natură,

fiind afectat unor utilități publice, iar terenul de 60 mp cerut în compensare

este cuprins în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al

Municipiului Craiova, conform H.C.L. 522/2007.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 327 din 22

octombrie 2008, a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința, în sensul

admiterii acțiunii, anulării art.2 și 3 din dispoziția contestată și

restituirii în natură a suprafeței de 77 mp, situată în Craiova, în compensare

pentru terenul revendicat de 200 mp.

S-a reținut că :

- Primăria Municipiului Craiova a făcut cunoscut instanței că terenul

solicitat în compensare aparține domeniului privat al Municipiului Craiova și

nu face obiectul unor notificări;

- potrivit raportului de expertiză, terenul solicitat în compensare este

amplasat la sud de un alt imobil aparținând reclamantului și neafectat de

utilități publice, iar litigiul privitor la concesionarea unei suprafețe de

teren s-a soluționat în sensul respingerii acțiunii;

-

în speță, sunt aplicabile art. 1 alin. (2) și art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora acordarea de bunuri în

compensare depinde de voința unității notificate, a notificatorului, precum și

de existența acestora în patrimoniul unității notificate;

-

terenul acordat în compensare nu este afectat de

utilități și nu este evidențiat în domeniul public .

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5447 din 12 mai 2009 a

admis recursul declarat de pârâți, a casat decizia atacată și a respins apelul

promovat de reclamant.

S-a reținut că nu s-a stabilit dacă în patrimoniul pârâtei există teren

disponibil de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici cu cel notificat și

daca terenul de 77 mp este disponibil și a fost menționat în listele anexă

afișate la sediul primăriei.

La 12 iunie 2009, reclamantul G.A. a formulat o cerere de revizuire prin

care a solicitat schimbarea în tot a ultimei hotărâri.

In motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., revizuentul a susținut că prin înscrisul nou (Procesul-verbal

încheiat la 23 octombrie 1944, de constatare, evaluare și taxare a averii

rămase de pe urma defunctului I.P.) face dovada că terenul solicitat în

compensare a aparținut autorului său și că nu poate fi exploatat decât prin

încorporarea cu proprietatea vecină, adică cu imobilul notificat.

Cererea de revizuire nu poate fii primită pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se

poate dispune dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite

cumulativ mai multe condiții, între care și aceea ca, înscrisul nou să fie

determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi

fost alta decât cea pronunțată;

Or, în speță, această cerință nu este îndeplinită de vreme ce, pentru

terenul de 77 mp, solicitat în compensare, înscrisul nou nu face dovada că este

disponibil în sensul Legii nr. 10/2001 și a fost menționat în listele afișate

la sediul primăriei conform O.U.G. nr. 209/2005.Așa fiind, în baza art. 326 C.

proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 5447 din 12 mai 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.