ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.D. a chemat în judecată pârâtă D.M.P.S.C.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de către pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, la emiterea deciziei atacate, pârâta nu a ținut cont de faptul că în luna iulie 1949 a fost arestat și cercetat de organele de securitate, în localitatea Lugoj, că în luna august 1949 a fost privat de libertate o perioadă de 6 luni, detenția fiind executata în penitenciarul din localitatea Lugoj.

Reclamantul a mai susținut că imobilul în care locuia împreună cu familia a fost confiscat de autoritățile statului comunist, că a fost concentrat militar în Reșița, la muncă, în anul 1953 iar, ulterior, la o unitate minieră din Valea Jiului, până în anul 1956. Totodată, a susținut că datorită trecutului său politic, atât el cât și familia sa, au fost persecutați de autoritățile comuniste din România, în sensul că au fost evacuați din locuință și au fost nevoiți să schimbe, în repetate rânduri, locul de muncă. Prin sentința civilă nr. 44 din 21 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2787/15/2008, Tribunalul Caraș - Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S.C.S.

împotriva deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de pârâtă. Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 413 din 1 octombrie 2008, comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, din cadrul pârâtei D.M.P.S.C.S., a stabilit că reclamantul are calitatea de persecutat politic pentru perioada 5 septembrie 1949 - 1 februarie 1950, conform prevederilor art. 1, alin. (1), lit. a) din Decretului Lege nr. 118/1990, stabilindu-i totodată, o vechime în muncă totală de 8 luni și 25 zile și o indemnizație lunară de 200 lei, raportată la perioada de persecuție. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul recurent P.D. În motivarea recursului, reclamantul recurent P.D. a arătat că la emiterea deciziei pârâtei nr. 413 din 1 octombrie 2008 nu au fost luate în considerare toate înscrisurile prezentate, în mod vădit fiind înlăturate probele reclamantului cu înscrisuri și cu depoziții de martori.

Recurentul mai arată că în sentința atacată s-a consemnat în mod greșit faptul că el ar fi solicitat scoaterea de la dosar a filelor 32 - 37, pe motiv că nu ar avea relevanță în soluționarea cauzei, când în fapt el le-a solicitat pentru a le xeroxa, înapoindu-le președintelui completului de judecată. Mai arată că nu a solicitat instanței de fond stabilirea calității de domiciliu obligatoriu, ci doar pe cea de strămutat, iar instanța de fond a apreciat greșit faptul că în urma confiscării casei a fost obligat să locuiască în alt imobil, realitatea fiind că a fost dat afară, fără oferirea unei alte variante, decât cea a părăsirii localității.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 990 din 25 iunie 2009 a respins recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 44 din 21 ianuarie 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că locuința de domiciliu a reclamantului a făcut obiectul unei exproprieri, iar nu a unei confiscări și, chiar dacă această expropriere a fost nelegală, nu rezultă că măsura s-a dispus din motive politice, ca o formă de persecutare a reclamantului. S-a mai reținut, de către instanța de fond, că chiar dacă exproprierea locuinței de domiciliu a reclamantului a impus schimbarea domiciliului acestuia, schimbarea nu poate fi asimilată unei strămutări într-o altă localitate, ori art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul - Lege nr. 118/1990 face referire la strămutarea într-o altă localitate, iar nu la orice formă de strămutare.

Împotriva acestei decizii reclamantul P.D. a formulat recurs, pe care a precizat că înțelege să-l motiveze, atunci când i se va comunica hotărârea atacată. Recursul este inadmisibil. Astfel, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Cum decizia nr. 990 din 25 iunie a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal are caracter irevocabil, aceasta nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., astfel că, excepția inadmisibilității, fiind întemeiată, va fi admisă, urmând a fi respins recursul ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva deciziei nr. 990 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.