ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.D. a chemat în

judecată pârâtă D.M.P.S.C.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de

către pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, la emiterea deciziei atacate, pârâta nu a ținut cont de faptul că

în luna iulie 1949 a fost arestat și cercetat de organele de securitate, în

localitatea Lugoj, că în luna august 1949 a fost privat de libertate o perioadă de 6 luni, detenția fiind executata în penitenciarul din localitatea Lugoj.

Reclamantul a mai susținut că imobilul în care locuia împreună cu familia a

fost confiscat de autoritățile statului comunist, că a fost concentrat militar

în Reșița, la muncă, în anul 1953 iar, ulterior, la o unitate minieră din Valea

Jiului, până în anul 1956. Totodată, a susținut că datorită trecutului său

politic, atât el cât și familia sa, au fost persecutați de autoritățile

comuniste din România, în sensul că au fost evacuați din locuință și au fost nevoiți

să schimbe, în repetate rânduri, locul de muncă.

Prin sentința civilă nr. 44 din 21

ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2787/15/2008, Tribunalul Caraș -

Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu

pârâta D.M.P.S.C.S. împotriva deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de

pârâtă.

Instanța de fond a reținut că prin decizia

nr. 413 din 1 octombrie 2008, comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990,

din cadrul pârâtei D.M.P.S.C.S., a stabilit că reclamantul are calitatea de

persecutat politic pentru perioada 5 septembrie 1949 - 1 februarie 1950,

conform prevederilor art. 1, alin. (1), lit. a) din Decretului Lege nr. 118/1990,

stabilindu-i totodată, o vechime în muncă totală de 8 luni și 25 zile și o

indemnizație lunară de 200 lei, raportată la perioada de persecuție.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs reclamantul recurent P.D.

În motivarea recursului, reclamantul

recurent P.D. a arătat că la emiterea deciziei pârâtei nr. 413 din 1 octombrie 2008

nu au fost luate în considerare toate înscrisurile prezentate, în mod vădit

fiind înlăturate probele reclamantului cu înscrisuri și cu depoziții de

martori.

Recurentul mai arată că în sentința

atacată s-a consemnat în mod greșit faptul că el ar fi solicitat scoaterea de

la dosar a filelor 32 - 37, pe motiv că nu ar avea relevanță în soluționarea

cauzei, când în fapt el le-a solicitat pentru a le xeroxa, înapoindu-le

președintelui completului de judecată.

Mai arată că nu a solicitat

instanței de fond stabilirea calității de domiciliu obligatoriu, ci doar pe cea

de strămutat, iar instanța de fond a apreciat greșit faptul că în urma

confiscării casei a fost obligat să locuiască în alt imobil, realitatea fiind

că a fost dat afară, fără oferirea unei alte variante, decât cea a părăsirii

localității.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 990 din 25 iunie 2009 a respins recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 44 din 21 ianuarie

2009.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că locuința de domiciliu a reclamantului a făcut obiectul

unei exproprieri, iar nu a unei confiscări și, chiar dacă această expropriere a

fost nelegală, nu rezultă că măsura s-a dispus din motive politice, ca o formă

de persecutare a reclamantului.

S-a mai reținut, de către instanța

de fond, că chiar dacă exproprierea locuinței de domiciliu a reclamantului a

impus schimbarea domiciliului acestuia, schimbarea nu poate fi asimilată unei

strămutări într-o altă localitate, ori art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul - Lege

nr. 118/1990 face referire la strămutarea într-o altă localitate, iar nu la

orice formă de strămutare.

Împotriva acestei decizii

reclamantul P.D. a formulat recurs, pe care a precizat că înțelege să-l

motiveze, atunci când i se va comunica hotărârea atacată.

Recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 20

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea

pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile

de la comunicare".

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia nr. 990 din 25 iunie a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal are caracter

irevocabil, aceasta nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art.

299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, excepția inadmisibilității, fiind

întemeiată, va fi admisă, urmând a fi respins recursul ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.D. împotriva

deciziei nr. 990 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2010.