ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 1 iulie 2008, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraș - Severin, anularea Hotărârii nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220 din 17 septembrie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Caraș – Severin. A anulat Hotărârea nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, de recunoaștere a calității de refugiat a reclamantului și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul B.N. a fost nevoit să se refugieze în perioada 15 iulie 1944 – 15 octombrie 1944 în localitatea Praid, Județul Harghita, după care a revenit în Bicazul Ardelean. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta C.J.P. Caraș - Severin, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, cele două declarații de martori prezentate de reclamant, avute în vedere de instanța de fond nu sunt suficiente pentru admiterea cererii reclamantului.

Examinând sentința atacată, critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamantul B.N., născut la 22 noiembrie 1936 în Bicaz – Chei, județul Neamț, minor fiind a fost nevoit împreună cu familia să-și părăsească domiciliul din localitatea Bicaz – Chei, județul Neamț și să se refugieze în localitatea Praid, județul Harghita, din cauza persecuțiilor etnice. Se reține că, martorii M.I. și C.E. sunt la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 (dosar de fond filele 3-4). În consecință, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Caraș - Severin împotriva sentinței civile nr. 220 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.