ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 1 iulie 2008, reclamantul B.N.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraș - Severin, anularea Hotărârii

nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă

hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 220 din 17

septembrie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Caraș – Severin. A anulat Hotărârea

nr. 460 din 3 iunie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă

hotărâre, de recunoaștere a calității de refugiat a reclamantului și de

acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, începând cu

data de 1 noiembrie 2007.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul B.N. a fost nevoit să se refugieze în perioada 15 iulie

1944 – 15 octombrie 1944 în localitatea Praid, Județul Harghita, după care a

revenit în Bicazul Ardelean.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen - pârâta C.J.P. Caraș - Severin, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, cele două declarații de martori

prezentate de reclamant, avute în vedere de instanța de fond nu sunt suficiente

pentru admiterea cererii reclamantului.

Examinând sentința atacată,

critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată

că, recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

actul normativ.

Art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stabilește că, persoana

strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în

cauză rezultă că, reclamantul B.N., născut la 22 noiembrie 1936 în Bicaz –

Chei, județul Neamț, minor fiind a fost nevoit împreună cu familia să-și

părăsească domiciliul din localitatea Bicaz – Chei, județul Neamț și să se

refugieze în localitatea Praid, județul Harghita, din cauza persecuțiilor

etnice.

Se reține că, martorii M.I. și

C.E. sunt la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000

(dosar de fond filele 3-4).

În consecință, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Caraș - Severin împotriva sentinței civile nr. 220 din 17 septembrie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.