ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 70 din 26 martie 2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu C.J.P. Caraș - Severin, a

anulat hotărârea nr. 447 din 9 noiembrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde

drepturile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

începând cu data de 1 octombrie 2007.

În motivarea

sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență,

că reclamanta se încadrează în ipoteza prevederilor art. 1 lit. c) din

O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, întrucât s-a născut la data de 19 noiembrie 1942 în localitatea

Bușteni, Județul Prahova, unde părinții săi se

refugiaseră în luna

februarie 1941 din localitatea Boian, Județul Sălaj din cauza persecuțiilor din

motive etnice suferite. A mai reținut instanța că, în raport cu scopul O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nașterea reclamantei în

localitatea în care se refugiaseră părinții săi nu înlătură consecințele

nefavorabile pe care refugiul părinților le-a produs asupra sa, ci reclamanta a

suportat în mod indiscutabil prejudicii de ordin material și moral.

Împotriva sentinței civile nr. 70 din 26 martie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs pârâta C.J.P. Caraș - Severin, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002. în esență, recurenta-pârâtă susține că reclamanta nu se încadrează în

ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută

în localitatea de refugiu a părinților, la aproximativ 2 ani de la data refugiului

familiei sale. Se

susține că potrivit

ordonanței, drepturile reparatorii se acordă numai persoanelor

efectiv

refugiate sau strămutate.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate de recurenta - pârâtă C.J.P. Caraș - Severin, în raport cu prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și

completările ulterioare, și

ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea

constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează

acordarea beneficiului O.G.

nr. 105/1999

persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat ca

urmare

a persecuțiilor suferite din motive etnice.

Recurenta - pârâtă

nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de apel pe baza probelor

administrate în dosar, că părinții reclamantei s-au refugiat, datorită

persecuțiilor din motive etnice, în localitatea Bușteni, Județul

Prahova, unde T.A. s-a născut la data de 19 noiembrie 1942.

Instanța de fond a realizat o corectă

interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în

acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu

caracter

reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit

persecuții

din motive etnice, iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței

beneficiază și copiii născuți în localitatea de refugiu a părinților,

întrucât aceștia au avut de suferit în urma

refugiului aceleași consecințe de ordin

moral și patrimonial ca și

părinții lor.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna

acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă și părinții

săi, aflați în aceeași situație, în speță cea de refugiat, precum și acceptarea

unei interpretări restrictive,

excesiv de

formală și în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de

la

beneficiul legii persoane aflate în situații similare.

Interpretarea pe care instanța de fond

a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele

aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea

faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre

măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

In consecință, pe baza probatoriului

administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că reclamanta a

făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite, și

că, fiind născută la data de 19 noiembrie 1942 în localitatea de

refugiu, T.A.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și

completările ulterioare,

astfel că beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu

pentru

perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege,

respectiv 6 martie 1945.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și

temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C.

proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P. Caraș - Severin.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Caraș

- Severin împotriva sentinței civile nr. 70 din 26 martie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2008.