ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70 din 26 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.A., în contradictoriu cu C.J.P. Caraș - Severin, a anulat hotărârea nr. 447 din 9 noiembrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2007. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta se încadrează în ipoteza prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut la data de 19 noiembrie 1942 în localitatea Bușteni, Județul Prahova, unde părinții săi se refugiaseră în luna februarie 1941 din localitatea Boian, Județul Sălaj din cauza persecuțiilor din motive etnice suferite. A mai reținut instanța că, în raport cu scopul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nașterea reclamantei în localitatea în care se refugiaseră părinții săi nu înlătură consecințele nefavorabile pe care refugiul părinților le-a produs asupra sa, ci reclamanta a suportat în mod indiscutabil prejudicii de ordin material și moral. Împotriva sentinței civile nr. 70 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.

Caraș - Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. în esență, recurenta-pârâtă susține că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților, la aproximativ 2 ani de la data refugiului familiei sale. Se susține că potrivit ordonanței, drepturile reparatorii se acordă numai persoanelor efectiv refugiate sau strămutate. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - pârâtă C.J.P.

Caraș - Severin, în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor suferite din motive etnice. Recurenta - pârâtă nu contestă împrejurarea, reținută și de Curtea de apel pe baza probelor administrate în dosar, că părinții reclamantei s-au refugiat, datorită persecuțiilor din motive etnice, în localitatea Bușteni, Județul Prahova, unde T.A.

s-a născut la data de 19 noiembrie 1942. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi cu caracter reparatoriu tuturor persoanelor care direct sau indirect au avut de suferit persecuții din motive etnice, iar, cu referire la speță, că de prevederile ordonanței beneficiază și copiii născuți în localitatea de refugiu a părinților, întrucât aceștia au avut de suferit în urma refugiului aceleași consecințe de ordin moral și patrimonial ca și părinții lor.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă și părinții săi, aflați în aceeași situație, în speță cea de refugiat, precum și acceptarea unei interpretări restrictive, excesiv de formală și în dezacord cu scopul reglementării, de natură a înlătura de la beneficiul legii persoane aflate în situații similare. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". In consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că reclamanta a făcut dovada că părinții săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice suferite, și că, fiind născută la data de 19 noiembrie 1942 în localitatea de refugiu, T.A. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, astfel că beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P. Caraș - Severin.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Caraș - Severin împotriva sentinței civile nr. 70 din 26 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.