ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2472/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul D.S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 25103 din 9 septembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care familia sa a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile autentificate ale martorilor L.P.L. și M.C., din care a rezultat că părinții reclamantului s-au refugiat din motive de persecuție etnică din Municipiul Mediaș, județul Sibiu, în Municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj. Totodată, la dosar au fost depuse hotărârile prin care s-a stabilit calitatea de persoană refugiată rudelor de gradul I și II ale reclamantului. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 623/2009 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul D.S.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 25103 din 9 septembrie 2009 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 decembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2009. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv faptul că familia reclamantului, cetățeni români, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, împrejurări confirmate de înscrisurile prezentate în probațiune, care relevă că pârâta a recunoscut acest statut rudelor de gradul I și II ale reclamantului. S-a mai reținut, de asemenea, că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, astfel că nu poate avea un regim diferit de al celorlalte rude, cunoscut fiind și regimul domiciliului minorului.

Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din actele depuse în probațiune se reține faptul că reclamantul nu are calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate și nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, aflându-se astfel în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din conținutul textului de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, respectiv la data de 28 decembrie 1943, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu data nașterii sale, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 623 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.