ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2472/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamantul D.S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 25103 din 9

septembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus respingerea cererii

formulate în baza Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că din înscrisurile prezentate și din

declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să

rețină calitatea sa de persoană care este

îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000,

întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de

domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care familia sa a fost

supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma

Dictatului de la Viena.

La dosarul cauzei s-au depus, în copie,

mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarațiile

autentificate ale martorilor L.P.L. și M.C., din care a rezultat că

părinții reclamantului s-au refugiat din motive de persecuție

etnică din Municipiul Mediaș, județul Sibiu, în Municipiul

Cluj-Napoca, județul Cluj.

Totodată, la dosar au fost

depuse hotărârile prin care s-a stabilit calitatea de persoană

refugiată rudelor de gradul I și II ale reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 623/2009

din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată

de reclamantul D.S.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 25103 din 9 septembrie 2009

emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada 2 decembrie 1943 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 aprilie 2009.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul

că probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condițiilor

instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, respectiv faptul că familia reclamantului, cetățeni

români, a fost nevoită să părăsească localitatea de

domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă,

împrejurări confirmate de înscrisurile prezentate în probațiune, care

relevă că pârâta a recunoscut acest statut rudelor de gradul I

și II ale reclamantului.

S-a mai reținut, de asemenea,

că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților

săi, astfel că nu poate avea un regim diferit de al celorlalte rude,

cunoscut fiind și regimul domiciliului minorului.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din actele

depuse în probațiune se reține faptul că reclamantul nu are

calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, întrucât nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din

părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate și nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut

pe un teritoriu liber.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate, aflându-se

astfel în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoană care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din conținutul textului de lege

sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții

în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere

de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut

în perioada de refugiu a părinților săi, respectiv la data de 28

decembrie 1943, în mod corect instanța de fond a reținut că

acesta, începând cu data nașterii sale, a suportat consecințele

morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit

să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond

este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 623 din

30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.