ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 111/F din 17 noiembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins, ca nefondat, plângerea

formulată de petentul

M.I. și s-a menținut rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov la 4 septembrie 2008, în Dosarul nr. 200/P/2008.

Pentru a pronunța această soluție

s-au reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 200/P/2008

din 4 septembrie 2008, adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I. – procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, cercetat sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Petentul a susținut prin

plângere cât și cu ocazia audierii sale, că procurorul Lazăr Ioan ar fi

menționat, cu rea-credință, în cuprinsul rechizitoriului întocmit în Dosarul nr.

281/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești – având ca obiect

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă la viol de către M.I., o

caracterizare a acestuia ce nu corespunde realității.

Procurorul, în motivarea

soluției cu respectarea normelor procedurale instituite prin art. 203 C. proc.

pen. și-a exprimat convingerea – pe baza actelor premergătoare că nu sunt

aspecte care să afecteze legalitatea soluției adoptate, că împrejurările

menționate reprezintă aprecierea personală a procurorului investit cu

întocmirea actului de sesizare a instanței și are la bază împrejurările

concrete în care s-a realizat cercetarea penală.

În baza art. 275 – art. 278 C.

proc. pen., prin rezoluția nr. 821/II/2/2008 din 30 septembrie 2008, s-a

respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției din 4

septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 200/P/2008, ca nefondată.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței competente, reiterând

nemulțumirile privind mențiunile necorespunzătoare realității cu privire la

persoana sa, făcute de procurorul de caz în actul de sesizare al instanței.

Procedând la judecarea

plângerii și la pronunțarea unei soluții de respingere, prima instanță a

reținut că demersurile efectuate de procuror cu ocazia instrumentării cauzei

penale sunt în conformitate cu legea și nu au lezat în nici un fel drepturile

sau interesele legitime ale petentului M.I..

În termen legal, petentul a

declarat recurs fără a-l motiva în scris; oral, recurentul a susținut că atât

procurorul cât și instanța au făcut abuzuri în ceea ce-l privește, forțând

martorii să declare împotriva sa; în sensul celor arătate a depus, în copie,

declarațiile unor martori audiați de instanță.

Examinând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate, în raport de această critică și de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată față de motivele ce urmează, că recursul este nefondat.

În raport de actele premergătoare

efectuate în cauză, în mod corect atât procurorul cât și prima instanță au

constatat că în raport de modul în care a fost instrumentată cauza de

magistratul reclamat, nu există nici măcar indicii că acesta a comis în această

împrejurare, o infracțiune, nici chiar fapta imputată de petent, respectiv, art.

246 C. pen.

Afirmația are în vedere

faptul că demersurile procurorului au fost efectuate în spiritul și limita

legii substanțiale și procesuale, iar datele ce caracterizau pe inculpat puteau

fi amintite de procuror, ele rezultând din actele cauzei.

Împrejurarea că petentul

este nemulțumit că a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni nu

poate constitui, în sensul legii, temei al răspunderii penale pentru procurorul

de caz, atâta timp cât, acesta a respectat întru totul legea.

Cât privește stabilirea

răspunderii penale a petentului în dosarul penal în care a fost trimis în

judecată, în condițiile legii, acesta urmează a-și face apărările necesare în

fața primei instanțe, sau a instanțelor de control judiciar cu ocazia

exercitării căilor legale de atac.

În aceste condiții, cum

susținerile petentului nu s-au confirmat, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca

nefondat, fiind menținută ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.I. împotriva sentinței penale nr. 111/F din 17

noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.