ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 23 iulie 2008 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea Hotărârii nr. 5213 din 30 iunie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de persoană refugiată pentru perioada 26 iunie 1941 – 15 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 2859 din 30 aprilie 2003 emisă de pârâtă i s-a stabilit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 13 martie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 mai 2003. Întrucât părinții săi A.A.

și A.M. s-au refugiat cu familia din satul Nistoreni, com. Topărăuți – Cernăuți U.R.S.S. din luna iunie 1941, în comuna Măneuți, județul Suceava și nu s-au mai întors în localitatea natală, apreciază reclamantul că este îndreptățit să beneficieze de drepturile stabilite prin lege, pentru întreaga perioadă. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 124 din 17 octombrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava. În motivarea soluției s-a reținut că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamant, întrucât localitatea Topărăuți – Cernăuți U.R.S.S., în perioada menționată de acesta s-a aflat sub administrarea statului român, ceea ce nu-l îndreptățește pe reclamant să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul A.I., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr. 189/2000 pentru perioada 26 iunie 1941 – 6 martie 1945, întrucât a dovedit cu adresa nr. 437 din 7 mai 2008 emisă de A.N. – direcția județeană Suceava că tatăl său a venit în România după 26 iunie 1941, din Topărăuți – Cernăuți. Examinând sentința atacată față de critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Refugierile de persoane de pe teritoriul ocupat de fosta U.R.S.S.

s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 – 22 iunie 1941, iar după această dată, Basarabia și Nordul Bucovinei au fost integrate din nou României, fiind parte a Statului Român, situație care s-a menținut până la începutul anului 1944, când în condițiile avansării trupelor rusești, cele două teritorii au fost din nou ocupate de fosta U.R.S.S. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, în perioada 22 iunie 1941 - martie 1944, cele două teritorii Basarabia și nordul Bucovinei au fost sub administrația Statului Român, care nu a exercitat persecuții etnice asupra propriilor cetățeni, motiv pentru care nu există temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate.

Se reține că, pârâta a recunoscut reclamantului calitatea de persoană refugiată prin Hotărârea nr. 2859 din 30 aprilie 2003. Deși reclamantul a făcut dovada că a venit în România după 26 iunie 1941, împreună cu părinții, plecările din Basarabia și nordul Bucovinei în perioada iunie 1941 – începutul anului 1944 nu reprezintă refugiu din cauza persecuțiilor etnice, în înțelesul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât acestea au fost determinate de evenimente politico – militare și de schimbare a frontierei. În consecință, se va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 lin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinței nr. 124 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.