ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Suceava, anularea hotărârii nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de aceasta și recunoașterea calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008, pârâta i-a respins cererea, ignorând faptul că s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Coșna, județul Năsăud în localitatea Dorna Candrenilor, imediat după ce s-a instaurat ocupația ungară, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Prin sentința civilă nr. 101 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția comerciala, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de S.V., a anulat Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P.

Suceava, a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 20 iunie 1941 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului, precum și din declarațiile martorilor rezultă fără echivoc că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945 reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea Coșna în localitatea Dorna Candrenilor, beneficiind astfel de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă și declarațiile martorilor F.I. și I.A.) că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945 intimata - reclamantă S.V., născută la data de 20 iunie 1941, împreună cu întreaga sa familie s-a refugiat din Loc. Coșna aflată sub ocupație ungară la acea dată, în Loc. Dorna Candrenilor, Jud. Câmpulung. în anul 1940, Comuna Coșna a trecut la Județul Năsăud, intrând sub ocupație maghiară. Astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor F.I.

și I.A., intimata - reclamantă împreună cu mama sa s-au refugiat pe teritoriul Comunei Dorna Candrenilor, unde au rămas până în anul 1945. Prin urmare, este de necontestat faptul că, în perioada iunie 1941 și până în martie 1945, motivat de persecuțiile etnice ce se exercitau împotriva populației de origine română de către ocupația maghiară instaurată pe teritoriul comunei Coșna, intimata împreună cu familia sa a fost nevoită să se refugieze pe teritoriul comunei Dorna Candreni, Jud. Câmpulung. Esențial în cauză este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamanta și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate.

Că schimbarea domiciliului de către reclamantă și familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, în cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în consecință să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava împotriva sentinței civile nr. 101 din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.