ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta

S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea hotărârii

nr. 5187 din 07 aprilie  2008 emisă de aceasta și recunoașterea calității sale

de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008,

pârâta i-a respins cererea, ignorând faptul că s-a refugiat împreună cu familia

din localitatea Coșna, județul Năsăud în localitatea Dorna Candrenilor, imediat

după ce s-a instaurat ocupația ungară, în urma Dictatului de la Viena din 30

august 1940.

Prin sentința civilă nr.

101 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția comerciala, contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de S.V., a anulat

Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Suceava, a

stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru perioada 20 iunie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului, precum și din

declarațiile martorilor rezultă fără echivoc că în perioada iunie 1941 - 6

martie 1945 reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea

Coșna în localitatea Dorna Candrenilor, beneficiind astfel de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru

nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă și

declarațiile martorilor F.I. și I.A.) că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945

intimata - reclamantă S.V., născută la data de 20 iunie 1941, împreună cu

întreaga sa familie s-a refugiat din Loc. Coșna aflată sub ocupație ungară la

acea dată, în Loc. Dorna Candrenilor, Jud. Câmpulung.

în anul 1940, Comuna

Coșna a trecut la Județul Năsăud, intrând sub ocupație maghiară.

Astfel cum rezultă și

din declarațiile martorilor F.I. și I.A., intimata - reclamantă împreună cu

mama sa s-au refugiat pe teritoriul Comunei Dorna Candrenilor, unde au rămas

până în anul 1945.

Prin urmare, este de

necontestat faptul că, în perioada iunie 1941 și până în martie 1945, motivat

de persecuțiile etnice ce se exercitau împotriva populației de origine română

de către ocupația maghiară instaurată pe teritoriul comunei Coșna, intimata

împreună cu familia sa a fost nevoită să se refugieze pe teritoriul comunei

Dorna Candreni, Jud. Câmpulung.

Esențial în cauză

este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși,

reclamanta și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul,

refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către

reclamantă și familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice suferite de

aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga

perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999,

în cauză,

dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în

consecință să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.

Suceava împotriva sentinței civile nr. 101 din 8 septembrie 2008 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2009.