ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta
S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea hotărârii
nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de aceasta și recunoașterea calității sale
de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6
martie 1945.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008,
pârâta i-a respins cererea, ignorând faptul că s-a refugiat împreună cu familia
din localitatea Coșna, județul Năsăud în localitatea Dorna Candrenilor, imediat
după ce s-a instaurat ocupația ungară, în urma Dictatului de la Viena din 30
august 1940.
Prin sentința civilă nr.
101 din 8 septembrie 2008 Curtea de Apel Suceava, secția comerciala, contencios
administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de S.V., a anulat
Hotărârea nr. 5187 din 07 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Suceava, a
stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.
189/2000 pentru perioada 20 iunie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului, precum și din
declarațiile martorilor rezultă fără echivoc că în perioada iunie 1941 - 6
martie 1945 reclamanta împreună cu familia sa s-au refugiat din localitatea
Coșna în localitatea Dorna Candrenilor, beneficiind astfel de drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru
nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit
dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de
recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este
nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c)
din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate
de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940
până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările
ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean
român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,
în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul
textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă
tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada
precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv
strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să
trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se
bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele
persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în
mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind
aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de
necontestat și rezultă din dovezile administrate (actele de stare civilă și
declarațiile martorilor F.I. și I.A.) că în perioada iunie 1941 - 6 martie 1945
intimata - reclamantă S.V., născută la data de 20 iunie 1941, împreună cu
întreaga sa familie s-a refugiat din Loc. Coșna aflată sub ocupație ungară la
acea dată, în Loc. Dorna Candrenilor, Jud. Câmpulung.
în anul 1940, Comuna
Coșna a trecut la Județul Năsăud, intrând sub ocupație maghiară.
Astfel cum rezultă și
din declarațiile martorilor F.I. și I.A., intimata - reclamantă împreună cu
mama sa s-au refugiat pe teritoriul Comunei Dorna Candrenilor, unde au rămas
până în anul 1945.
Prin urmare, este de
necontestat faptul că, în perioada iunie 1941 și până în martie 1945, motivat
de persecuțiile etnice ce se exercitau împotriva populației de origine română
de către ocupația maghiară instaurată pe teritoriul comunei Coșna, intimata
împreună cu familia sa a fost nevoită să se refugieze pe teritoriul comunei
Dorna Candreni, Jud. Câmpulung.
Esențial în cauză
este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși,
reclamanta și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul,
refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către
reclamantă și familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice suferite de
aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga
perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999,
în cauză,
dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond
în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască
reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în
consecință să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru
considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se
sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.
Suceava împotriva sentinței civile nr. 101 din 8 septembrie 2008 a Curții de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 februarie 2009.