ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2171/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2 din 15 ianuarie

2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.I., în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.S., a dispus anularea Hotărârii nr. 166 din 27 octombrie 2006

emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în baza

probelor

administrate în cauză,

înscrisuri și declarațiile unor martori, că, din cauza persecuțiilor etnice la

care au fost supuși, reclamanta și ceilalți membrii ai familiei sale s-au

refugiat, începând din septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Coșna,

județul Câmpulung Moldovenesc, devenit ulterior Năsăud și intrat sub stăpânire

maghiară, în localitatea Dorna Candreni, rămasă sub autoritatea statului român.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.J.P.S., susținând că este netemeinică și nelegală,

întrucât reclamanta nu a făcut dovada refugiului cu acte oficiale.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea

unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de

suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă

localitate.

De asemenea, în conformitate cu

art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. (1))

sau, în lipsa actelor oficiale,

prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile autentificate ale martorilor I.A. și T.I.

, ei înșiși beneficiari ai drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor

etnice la

care au fost supuși, reclamanta

și familia s-au refugiat, în luna septembrie 1940, din

localitatea de

domiciliu, Coșna, județul Câmpulung Moldovenesc, intrată sub autoritate

maghiară, în localitatea Dorna Candreni.

În cauză, dovada

refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, Instanța de Fond în

mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999,

pentru perioada refugiului.

Pentru

motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva

sentinței nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

aprilie 2007.