ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 14 martie 2008 contestatoarea SC F.A. SRL Craiova a solicitat anularea deciziei nr. 569 din 15 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în contradictoriu cu C.T. și V.E. În motivarea contestației se arată de către contestatoare că la termenul de 15 februarie 2008 când s-a judecat recursul declarat de ea contra deciziei nr. 41 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, procedura de citare cu intimata V.E. a fost viciată, ca de altfel și cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj. În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea rezervându-și dreptul ca după motivarea recursului să completeze motivele de contestație.

Prin precizarea depusă pentru termenul din 25 septembrie 2008 contestatoarea a precizat că vicierea procedurii de citare cu V.E. constă în faptul că aceasta a fost citată la blocul „d 1” în loc de „D 1” cum era corect. Judecata contestației a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților la termenul din 6 noiembrie 2008 și repusă pe rol la cererea contestatoarei din 4 februarie 2009. În perioada suspendării, la 22 ianuarie 2009 contestatoarea și-a completat motivele contestației, invocând și motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., respectiv omisiunea instanței de recurs de a pune în discuție și de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a intimatei C.T. Curtea a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 569 din 15 februarie 2009 contestată.

Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 317 (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârea irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerințele legii. În speță contestatoarea, care a avut calitatea de recurentă în decizia atacată, invocă nelegala citare a unei alte părți din proces, respectiv a intimatei interveniente V.E. și nu a sa, aspect de natură a considera că nu sunt îndeplinite cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., contestatoarea neprobând că ar fi fost vătămată prin citarea unei alte părți la blocul „D 1” în loc de „d 1” și că această vătămare nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea deciziei.

Singura parte ce ar fi putut invoca vătămarea prin vicierea procedurii sale de citare ar fi fost V.E. și nu contestatoarea de față, așa încât acest motiv de contestație nu poate fi primit, nefiind întrunite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Referitor la necitarea O.R.C., Curtea reține din actele dosarului că acesta nici nu a fost parte în proces așa încât nu putea fi citat. Cât privește motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., respectiv omisiunea instanței de a pune în discuție și de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale active a lui C.T. este nefondată deoarece din practicaua deciziei rezultă că recurenta a susținut excepțiile invocate în precizările la întâmpinarea formulată de intimata C.T., excepții analizate de instanța de recurs atât cu privire la prescripție cât și cu privire la încălcarea normelor referitoare la publicitatea ședinței de judecată.

Deși instanța de recurs nu analizează și excepția lipsei calității procesuale active a intimatei - reclamante C.T. în mod expres, rezultă din întreaga argumentare a soluției dată în recurs, ce are ca obiect acțiunea în constatarea nulității hotărârii A.G.A. și nu a unei opoziții, cum susține recurenta în argumentarea acestei excepții, că implicit instanța de recurs prin argumentarea dată celorlalte excepții a apreciat că reclamanta avea vocația să formuleze o asemenea cerere și că deci avea calitate procesuală, confirmând astfel soluțiile instanțelor de fond și apel, care admiseseră cererea reclamantei C.T. În consecință, Curtea apreciază că nici acest motiv de contestație nu este întemeiat motiv pentru care va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F.A. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 569 din 15 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.