ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4624/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10 din 22

ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, a fost admisă acțiunea formulată de SC

F.C.O. SA – Galați, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- D.G.F.P. Galați și având ca obiect anularea deciziilor de impunere fiscală

nr. 1/2006 și nr. 3/2006 și exonerarea sa de plata datoriilor bugetare

stabilite prin ele.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că cele două decizii au fost emise în procedura prin care autoritatea a

stabilit răspunderea solidară întemeiată pe art. 27 C. proc. fisc., constatând

insolvabilitatea Asociației „C.F.O. Galați”.

A constatat instanța că reclamanta nu

poate fi răspunzătoare în temeiul acestui articol, întrucât prin contractul de

cesiune din 31 martie 2005, încheiat de reclamanta societate comercială cu

asociația sportivă, societatea nu s-a angajat să preia drepturile și

obligațiile cu caracter patrimonial ale clubului, situație confirmată și prin

raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat în

termen recursul de față pârâta, cererea fiind legal scutită de plata taxei de

timbru.

În motivarea cererii recurenta arată:

- că din punct de vedere formal, a respectat

procedura de constatare a obligațiilor, inclusiv privind audierea

contribuabilului conform art. 9 C. proc. civ., societatea reclamantă

exprimându-și punctul de vedere prin adresa nr. 5548 din 20 februarie 2006;

- că, instanța a interpretat greșit

contractul de cesiune existent între reclamantă și club, refuzând să analizeze

art. II.1 din aceasta, care i-ar fi permis să constate că societatea a preluat

toate obligațiile clubului, nu doar pe cele de natură „fotbalistică”;

- că instanța a ignorat dovezile privind

reaua-credință a societății care a preluat de la asociație numai drepturile,

indiferent de natura lor, cu toate că și-a asumat preluarea tuturor

obligațiilor prin contract;

- că insolvabilitatea asociației a fost

determinată tocmai de maniera nelegală în care a avut loc preluarea, întrucât,

după înstrăinarea activelor ei, s-a aflat în imposibilitatea desfășurării

activității și, implicit, a achitării obligațiilor la bugetul consolidat al

statului, fiind astfel dovedit raportul de cauzalitate.

Recursul nu se fondează.

Prima problemă care se impune în speță

este aceea a îndeplinirii condițiilor răspunderii reclamantei sub incidența

art. 27 C. proc. fisc., întrucât textul prevede expres existența

relei-credințe.

Dar, potrivit dispozițiilor Codului

civil, buna-credință se prezumă, până la dovada contrară.

Așadar, reaua-credință sau lipsa

bunei-credințe trebuia dovedită de recurentă.

Pentru a dovedi reaua-credință, recurenta

a invocat contractul de cesiune dintre societatea reclamantă și clubul de

fotbal. Dar acesta este un act juridic comercial, a cărui nulitate trebuie

invocată de cel interesat și contestată în instanță după o procedură specială.

Ca urmare, în lipsa dovedirii celor trei

elemente ale răspunderii civile delictuale a reclamantei, orice interpretare

sau deducție a recurentei pe baza unui contract încă valabil nu poate avea

relevanță juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței civile nr. 10/F din 22

ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

octombrie 2009.