ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1296/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal: - a admis cererea formulată de reclamanta SC F.C.O. SA – Galați, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Județului Galați, prin care se solicita, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de pârâtă; - a dispus suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galați până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 1 din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P.

Galați s-a dispus angajarea răspunderii solidare a societății reclamante pentru obligațiile fiscale ale C.F.O. Galați în valoare totală de 13.051.039 RON, constatându-se starea de insolvabilitate a A.C.F. Galați, cauzată de dobândirea cu rea-credință de către reclamantă a activelor clubului de fotbal în baza contractului de cesiune din 31 aprilie 2005. Curtea de Apel, a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât cazul bine justificat este reprezentat de introducerea contestației administrative la organul fiscal, iar paguba iminentă este demonstrată de iminența executării actului administrativ și de cuantumul sumei la plata căreia este obligată societatea.

A mai reținut instanța de fond că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 185 C. proc. fisc. referitoare la depunerea unei garanții, întrucât reclamanta a formulat cererea de suspendare a executării actului administrativ în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, iar nu în baza dispozițiilor O.G. nr. 92/2003. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P. Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând situațiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că în mod greșit instanța a apreciat: - cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 185 C. proc.

civ. referitoare la depunerea garanției în situația în care se solicită suspendarea executării actului administrativ fiscal; - că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la iminența producerii unei pagube, întrucât emiterea și executarea unui act administrativ fiscal nu justifică în mod automat îndeplinirea acestei condiții legale. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC F.C.O. SA – Galați a solicitat respingerea recursului. La termenul de judecată din 12 aprilie 2007, intimata-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) C. proc. civ. Sesizată cu excepția de neconstituționalitate invocată de SC F.C.O. SA – Galați, Curtea Constituțională a reținut că la data la care a fost pronunțată de către Înalta Curte încheierea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, prevederile art. 185 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. aveau însă un alt conținut decât cel avut în vedere de autorul excepției, fiind modificate prin art. 1 pct. 38 din O.G. nr. 35/2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 675/7.08.2006. După republicarea C. proc. fisc. în M. Of. al României, Partea I, nr. 513/31.07.2007, textele au căpătat o nouă numerotare, iar prevederile criticate de autorul excepției se găsesc, într-o formă modificată, în cuprinsul art. 215. Așadar, Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, respingând, prin decizia nr. 12/2008, excepția de neconstituționalitate invocată. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC F.C.O. SA – Galați a solicitat instanței, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să dispună, până la pronunțarea instanței învestite cu acțiunea în anulare, suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galați prin care societatea a fost obligată la plata sumei de 13.051.039 RON. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii (28 iunie 2006): „Art.

14. - (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.” La termenul de judecată din 27 martie 2008, apărătorul ales al intimatei-reclamante a depus copia minutei sentinței civile nr. 10/F din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea formulată de societate și a fost anulată decizia din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galați. Astfel fiind, rezultă că suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P.

Galați, dispusă prin sentința civilă recurată, și-a produs efectele în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond (prin sentința civilă nr. 10/F din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal). Este adevărat că, potrivit art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., astfel cum acest articol a fost modificat prin Legea nr. 158/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 165/2005 pentru modificarea O.G. nr. 92/2003: „Art. 185. – (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, cu condiția depunerii unei garanții la nivelul sumei contestate.” Însă, textul art. 185 alin. (2) C. proc.

fisc., având conținutul citat, a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 158/2006, adică la data de 22 iunie 2006, fiind ulterior modificat prin O.G. nr. 35/2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, și renumerotat ca art. 215 în forma republicată a Codului în anul 2007, text asupra căruia s-a pronunțat Curtea Constituțională. Potrivit principiului de drept tempus regit actum, actul administrativ fiscal - decizia din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galați – în privința căruia se solicită suspendarea executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este supus reglementărilor în vigoare la data emiterii sale, adică normelor C. proc. fisc. în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 158/2006.

Or, potrivit art. 185 C. proc. fisc., în vigoare la data emiterii actului administrativ fiscal: „Art.185. - (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. (2) Organul de soluționare a contestației poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluționarea contestației, la cererea temeinic justificată a contestatorului. (3) Dacă se suspendă executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda și executarea deciziei de impunere ulterioare. (4) Organele de soluționare pot dispune instituirea măsurilor asigurătorii de către organul fiscal competent în condițiile prezentului cod.” Acest text de lege nu prevede obligativitatea depunerii unei garanții în situația în care se solicită instanței suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, pentru argumentele expuse rezultă că întemeiat instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt incidente normele C. proc. fisc. referitoare la depunerea unei garanții la nivelul sumei contestate, motiv pentru care nu pot fi primite criticile din recurs formulate pe acest aspect. Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat și legal a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În privința existenței unui caz bine justificat, Curtea de Apel a constatat, așa cum s-a reținut constant în practica Instanței Supreme, existența unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, rezultând din contestația administrativă formulată de societate, precum și din argumentele expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

În privința iminenței producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii [devenită lit. ș)] după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, întemeiat a constatat instanța de fond îndeplinirea acestei condiții, având în vedere iminența executării actului administrativ fiscal, cuantumul sumei la care a fost obligată societatea și faptul că punerea în executare ar fi avut drept consecință blocarea conturilor agentului economic și urmărirea silită a bunurilor mobile și imobile, urmate de încetarea activității, ca prejudicii materiale viitoare și previzibile expuse pe larg în cererea de chemare în judecată. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică și, în potrivit art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Galați împotriva sentinței civile nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Galați împotriva sentinței civile nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.