ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2005 la Judecătoria Gura Humorului reclamanta SC B.C. SRL Gura Humorului, prin administrator M.H.A., a solicitat obligarea pârâtului S.P. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul beci în suprafață de 16 mp dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare și a încheierii de rectificare, intabulat cu CF a Comunei Gura Humorului. Ulterior, respectiv la 26 septembrie 2005 reclamanta și-a completat și precizat acțiunea în sensul că a chemat în judecată și pe pârâții S.E.

și Primăria Orașului Gura Humorului și a solicitat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Orașului Gura Humorului și soții S. cu privire la beciul în suprafață de 16 mp situat sub imobilul proprietatea reclamantei; radierea din CF a comunei cadastrale Gura Humorului a beciului intabulat pe numele pârâților și obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie beciul de 16 mp. La data de 22 martie 2005 pârâtul S.P. a formulat cerere reconvențională prin care a cerut anularea încheierii de rectificare din 2 iulie 2004 autentificată de notarul public M.C.A. și radierea din C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei privind beciul în suprafață de 16 mp.

Judecătoria Gura Humorului prin sentința civilă nr. 1257 din 19 decembrie 2005 a respins acțiunea în revendicare, soluție ce a fost menținută prin decizia nr. 10 din 31 mai 2006 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Ambele hotărâri au fost casate și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de fond prin decizia nr. 741 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava. Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 824 din 26 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei privind revendicarea beciului în suprafață de 16 mp, a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a anulat încheierea de rectificare din 2 iulie 2004 a BNP M.C.A.

din Gura Humorului prin care s-a precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2001 cumpărătorul SC B.C. SRL Gura Humorului a cumpărat de la vânzătorul SC C. SA și beciul de 16 mp. S-a radiat dreptul de proprietate al reclamantei asupra beciului și aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 113 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond. S-a reținut în considerentele hotărârii că pârâții au cumpărat beciul din litigiu pe care l-au închiriat anterior, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 privind cumpărarea apartamentelor deținute în baza unui contract de închiriere.

Reclamanta nu a dovedit că este proprietara spațiului din litigiu, și a fost de rea-credință la data rectificării contractului, rectificare în baza căruia s-a intabulat cu dreptul de proprietate asupra beciului din litigiu. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea și respingerea cererii reconvenționale formulată de intimați; anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997 încheiat între Primăria Orașului Gura Humorului și S.E. numai cu privire la beciul în suprafață de 16 mp și radierea din C.F. a Comunei Cadastrale Gura Humorului; obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie beciul de 16 mp așa cum este identificat în expertiza propusă de instanță și expertiza extrajudiciară.

A susținut recurenta că ambele instanțe prin hotărârile pronunțate au încălcat dreptul de proprietate prevăzut de art. 480 și art. 489 C. civ., precum și dispozițiile art. 494 C. civ. privind accesiunea imobiliară care stabilesc că proprietarul pământului are dreptul să dispună asupra tuturor lucrurilor aflate pe pământul său. S-a invocat faptul că intimații-pârâți au cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995 și li se cuvenea numai o cotă parte, din beci, ce se afla sub apartamentul cumpărat, dar beciul în litigiu se regăsește sub apartamentul altui proprietar, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză judiciară și extrajudiciară depuse la dosar. Recurenta a precizat faptul că mențiunea suprafeței intitulată „beci” în contractul de vânzare-cumpărare al pârâților s-a efectuat ulterior încheierii actului inițial și a solicitat, în acest sens și comparația de scripte.

Prin întâmpinare intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului pe de o parte pentru faptul că nu s-a indicat nici un motiv de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte pentru că beciul în suprafață de 20 mp li s-a vândut în anul 1997, deci anterior anului 2001 când recurenta –reclamantă a cumpărat spațiul din litigiu. Recursul reclamantei nu este fondat. Deși recurenta nu a indicat în scris motivul de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., la termenul de azi apărătorul acesteia a precizat că îl încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Criticile recurentei nu sunt întemeiate.

Intimații-pârâți au încheiat contractul de închiriere din 2 iunie 1989 privind 2 camere, hol și dependințe, inclusiv beciul în litigiu, pe care ulterior l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului din 26 mai 1997. În cadrul aceluiași imobil recurenta-reclamantă a cumpărat conform contractului din 5 iulie 2001 un spațiu comercial compus din 4 camere și pod și ulterior prin încheierea autentificată din 2 iulie 2004 acest act a fost rectificat în sensul că la descrierea imobilului a fost inclus și beciul din litigiu. În mod corect instanța de apel a reținut că suprafața intitulată „beci” nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă la 5 iulie 2001, aceasta nu figurează în fișa apartamentului și nici în planul de situație și a dispus anularea încheierii de rectificare din 2 iulie 2004 a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă prin includerea și a beciului în suprafață de 16 mp.

Edificator în acest sens este și faptul că în contractul de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997 încheiat de intimații-pârâți a fost menționat și beciul în suprafață de 20 mp și chiar dacă mențiunea a fost contestată de recurenta-reclamantă, aceasta face dovada până la înscrierea în fals conform dispozițiilor legale în acest sens. Mai mult decât atât, Primăria Orașului Gura Humorului confirmă că beciul în suprafață de 20 mp a fost vândut intimaților-pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997. Față de aceste considerente, nu pot fi reținute criticile recurentei privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Susținerile recurentei că prin decizia atacată au fost încălcate dispozițiile art. 480, art. 489 și art. 494 C. civ. privind dreptul de proprietate sunt simple afirmații care nu au putut fi dovedite și argumentate de recurentă. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Gura Humorului împotriva deciziei nr. 113 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.