ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2005 la

Judecătoria Gura Humorului reclamanta SC B.C. SRL Gura Humorului, prin

administrator M.H.A., a solicitat obligarea pârâtului S.P. să-i lase în

deplină proprietate și liniștită posesie imobilul beci în

suprafață de 16 mp dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare și a încheierii de rectificare, intabulat cu CF a Comunei

Gura Humorului.

Ulterior, respectiv la 26 septembrie 2005

reclamanta și-a completat și precizat acțiunea în sensul că

a chemat în judecată și pe pârâții S.E. și Primăria

Orașului Gura Humorului și a solicitat nulitatea parțială a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria

Orașului Gura Humorului și soții S. cu privire la beciul în suprafață

de 16 mp situat sub imobilul proprietatea reclamantei; radierea din CF a

comunei cadastrale Gura Humorului a beciului intabulat pe numele pârâților

și obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie beciul de 16 mp. La data de 22 martie 2005 pârâtul S.P.

a formulat cerere reconvențională prin care a cerut anularea

încheierii de rectificare din 2 iulie 2004 autentificată de notarul public

M.C.A. și radierea din C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei

privind beciul în suprafață de 16 mp.

Judecătoria Gura Humorului prin sentința

civilă nr. 1257 din 19 decembrie 2005 a respins acțiunea în

revendicare, soluție ce a fost menținută prin decizia nr. 10 din

31 mai 2006 a Tribunalului Suceava prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantă.

Ambele hotărâri au fost casate și

cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

ca instanță de fond prin decizia nr. 741 din 14 decembrie 2006 a

Curții de Apel Suceava.

Tribunalul Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 824 din 26

aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei privind revendicarea beciului

în suprafață de 16 mp, a admis cererea reconvențională

formulată de pârât și a anulat încheierea de rectificare din 2 iulie

2004 a BNP M.C.A. din Gura Humorului prin care s-a precizat că prin

contractul de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2001 cumpărătorul SC

B.C. SRL Gura Humorului a cumpărat de la vânzătorul SC C. SA și

beciul de 16 mp. S-a radiat dreptul de proprietate al reclamantei asupra beciului

și aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 113 din 12 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în considerentele hotărârii

că pârâții au cumpărat beciul din litigiu pe care l-au închiriat

anterior, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995

privind cumpărarea apartamentelor deținute în baza unui contract de

închiriere.

Reclamanta nu a dovedit că este

proprietara spațiului din litigiu, și a fost de

rea-credință la data rectificării contractului, rectificare în

baza căruia s-a intabulat cu dreptul de proprietate asupra beciului din

litigiu.

Împotriva acestei decizii reclamanta a

declarat recurs și a solicitat admiterea și respingerea cererii

reconvenționale formulată de intimați; anularea

parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997

încheiat între Primăria Orașului Gura Humorului și S.E. numai cu

privire la beciul în suprafață de 16 mp și radierea din C.F. a

Comunei Cadastrale Gura Humorului; obligarea pârâților să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie beciul de 16 mp așa cum

este identificat în expertiza propusă de instanță și

expertiza extrajudiciară.

A susținut recurenta că ambele

instanțe prin hotărârile pronunțate au încălcat dreptul de

proprietate prevăzut de art. 480 și art. 489 C. civ., precum și

dispozițiile art. 494 C. civ. privind accesiunea imobiliară care

stabilesc că proprietarul pământului are dreptul să dispună

asupra tuturor lucrurilor aflate pe pământul său.

S-a invocat faptul că intimații-pârâți

au cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995 și li se cuvenea

numai o cotă parte, din beci, ce se afla sub apartamentul cumpărat,

dar beciul în litigiu se regăsește sub apartamentul altui proprietar,

în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză

judiciară și extrajudiciară depuse la dosar.

Recurenta a precizat faptul că

mențiunea suprafeței intitulată „beci” în contractul de

vânzare-cumpărare al pârâților s-a efectuat ulterior încheierii

actului inițial și a solicitat, în acest sens și comparația

de scripte.

Prin întâmpinare intimații-pârâți

au solicitat respingerea recursului pe de o parte pentru faptul că nu s-a

indicat nici un motiv de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., iar pe

de altă parte pentru că beciul în suprafață de 20 mp li s-a

vândut în anul 1997, deci anterior anului 2001 când recurenta –reclamantă

a cumpărat spațiul din litigiu.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Deși recurenta nu a indicat în scris motivul

de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., la termenul de azi

apărătorul acesteia a precizat că îl încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privind interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății.

Criticile recurentei nu sunt întemeiate.

Intimații-pârâți au încheiat

contractul de închiriere din 2 iunie 1989 privind 2 camere, hol și

dependințe, inclusiv beciul în litigiu, pe care ulterior l-au cumpărat

în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului din 26 mai 1997.

În cadrul aceluiași imobil

recurenta-reclamantă a cumpărat conform contractului din 5 iulie 2001

un spațiu comercial compus din 4 camere și pod și ulterior prin

încheierea autentificată din 2 iulie 2004 acest act a fost rectificat în

sensul că la descrierea imobilului a fost inclus și beciul din

litigiu.

În mod corect instanța de apel a reținut că

suprafața intitulată „beci” nu a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă la 5 iulie 2001, aceasta nu figurează

în fișa apartamentului și nici în planul de situație și a

dispus anularea încheierii de rectificare din 2 iulie 2004 a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă prin includerea și a

beciului în suprafață de 16 mp.

Edificator în acest sens este și faptul

că în contractul de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997 încheiat de

intimații-pârâți a fost menționat și beciul în

suprafață de 20 mp și chiar dacă mențiunea a fost contestată

de recurenta-reclamantă, aceasta face dovada până la înscrierea în

fals conform dispozițiilor legale în acest sens.

Mai mult decât atât, Primăria

Orașului Gura Humorului confirmă că beciul în

suprafață de 20 mp a fost vândut intimaților-pârâți prin contractul

de vânzare-cumpărare din 26 mai 1997.

Față de aceste considerente, nu pot

fi reținute criticile recurentei privind interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății, respectiv a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de pârâți întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei că prin

decizia atacată au fost încălcate dispozițiile art. 480, art. 489

și art. 494 C. civ. privind dreptul de proprietate sunt simple afirmații

care nu au putut fi dovedite și argumentate de recurentă.

Așa fiind, urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca

nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

SC B.C. SRL Gura Humorului împotriva deciziei nr. 113 din 12 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.