ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1647/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 martie

2002, reclamanți I.A., L.M., L.A. și R.M. au chemat în judecată Primăria

comunei Beica de Jos, solicitând anularea dispoziției nr. 10 din 13 februarie

2002 prin care s-a respins cererea de restituire a morii situate în comuna

Beica de Jos nr. 102 și obligarea pârâtei la restituirea imobilului în natură.

Acțiunea a fost ulterior extinsă,

solicitându-se a se constata nulitatea absolută a contractului de concesiune

nr. 557 din 16 iunie 2000 având ca obiect concesionarea morii și a terenului

aferent, cu introducerea în cauză și a SC M.S. SRL Beica de Jos.

Acest capăt de cerere a fost disjuns

de acțiunea principală, cu motivarea că acest contract are natură comercială,

competentă de a soluționa cererea fiind secția comercială a tribunalului.

În cauză au formulat cerere de

intervenție în interes propriu, I.M. și T.P., susținând că au notificat în

temeiul Legii nr. 10/2001 primăria pentru a obține măsuri reparatorii pentru

acest imobil.

Prin sentința civilă nr. 846 din 29

octombrie 2003, Tribunalul Mureș a respins ca nefondate acțiunea și cererea de

intervenție reținând în esență că imobilul a fost modificat structural,

devenind unul nou, astfel că potrivit art. 18 lit. c) coroborat cu art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 347 din 19 mai 2004, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanții I.A., L.M., L.A., R.M. și intervenientele I.M. și T.P.

împotriva sentinței civile nr. 846 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut de asemenea că imobilul a fost transformat în atare măsură încât

a devenit imobil nou, în condițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care

atrage incidența art. 24 alin. (1) din aceeași lege. Potrivit normelor

metodologice de aplicare a legii, constituie imobil nou situațiile în care s-au

efectuat adăugiri care depășesc cu peste 50% suprafața construită inițial, ori

modificările aduse au ca rezultat o construcție destinată să servească o

activitate specifică. Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a

concluzionat că ponderea construcțiilor inițiale este de 46,96%, diferența de

peste 50% fiind adăugiri și construcții noi, cu păstrarea destinației inițiale

a imobilului, în același sens pledând și compararea planșelor fotografice

aflate la dosar.

În privința utilajelor și

instalațiilor existente în dotarea morii la data preluării, mai arată instanța,

o parte din acestea au fost înlocuite de-a lungul anilor, iar după încheierea

contractului de concesionare atacat, SC S. SRL Beica de Jos a introdus utilaje

noi.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții I.A., L.A., R.N., precum și intervenientele I.M.,

T.P.

În această fază procesuală, au fost

introduși în cauză, în calitate de moștenitori ai recurentei I.A., decedată la

18 mai 2005, A.A. și A.E.

Prin recursul formulat de reclamanți

și întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., în esență se susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, respectiv a art. 1 pct. a și art. 18 lit. c), aplicându-se

greșit criteriul valoric al construcției la edificate în aplicarea normelor

legale menționate, în realitate din probele administrate în special completarea

la expertiza tehnică efectuată rezultând concluzia că imobilul, prin lucrările

efectuate, nu a devenit unul nou.

Intervenientele susțin că hotărârea

instanței de apel este nelegală întrucât nu s-a pronunțat în totalitate asupra

celor invocate referitor la valoarea întregului imobil, includerea utilajelor

aferente construcției, stabilirea întinderii terenului aferent. De asemenea,

mai arată recurenții, imobilul, fiind preluat abuziv, trebuia restituit în

natură, instanța făcând în acest sens o greșită aplicare a prevederilor art. 18

din Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt fondate potrivit

celor ce urmează:

Firesc, ambele instanțe au avut în

vedere în soluționarea astfel a cauzei, prevederile art. 18 lit. c) din Legea

nr. 102001, în vigoare la acea dată, potrivit cărora foștilor proprietari li se

acordau măsuri reparatorii numai în echivalent în situația în care imobilul a

fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.

În prezent însă, acest text este

abrogat prin Legea nr. 247/2005, aplicabil în speță fiind art. 19 din Legea nr.

10/2001, introdus prin aceeași lege, nr. 247/2005, potrivit căruia, foștilor

proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în situația

imobilelor construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau pe

verticală, în raport cu forma inițială noi corpuri a căror arie desfășurată

însumează peste 100% din aria desfășurată inițial. Sau, în altă ipoteză,

potrivit alin. (2) același text, dacă acelorași imobile le-au fost adăugate,

corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari li se restituie

în natură suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea

statului.

Așadar, în speță, este necesar a se

stabili în acest sens chestiunile de fapt într-o aplicare corectă a textului

citat, raportat la obiectul acțiunii.

Este de reținut însă, că,

într-adevăr, în aplicarea chiar a normei legale avute în vedere la data

judecății, prin hotărârea atacată, în mod eronat s-a aplicat criteriul valoric

pentru stabilirea faptului că, la imobilul în litigiu, construcțiile noi au o

pondere de peste 50%. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat numai asupra

expertizei întocmite inițial, nr. 220 din 12 martie 2003, care a concluzionat

în acest sens, omițând a observa completarea la acel raport de expertiză,

întocmită urmare obiecțiunilor părților și în conformitate cu Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pct. 18.3 prin care, pentru

fiecare parte de construcție, s-a stabilit dacă aceasta constituie sau nu o

construcție nouă. Nu s-a stabilit însă, raportat la întreaga suprafață

desfășurată, dacă întregul imobil constituie sau nu o construcție nouă, în

sensul legii.

Cum în acest sens, împrejurările de

fapt nu sunt deci pe deplin stabilite, se impune, în temeiul prevederilor art.

312, art. 314 C. proc. civ., cu aplicarea și a art. 315 C. proc. civ.,

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare cu suplimentarea probatoriului, eventual prin efectuarea unui

supliment de expertiză prin care să se stabilească chestiunile de fapt

amintite, avându-se în vedere legea aplicabilă în prezent, respectiv art. 19

din Legea nr. 10/2001.

Aceasta cu atât mai mult cu cât,

respingând acțiunea pentru considerentele deja arătate, instanțele nu s-au mai

preocupat în a identifica și stabili situația juridică a terenului aferent,

obiect al cererii de restituire formulată prin acțiunea introductivă de

instanță.

Cu ocazia rejudecării, pentru o

judecată unitară, urmează desigur a se avea în vedere și celelalte chestiuni

invocate în ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

contestatorii L.A., R.N., I.A., continuat de moștenitorii acesteia A.A. și

A.E., precum și de intervenientele I.M. și T.P., împotriva deciziei nr. 347/A/

din 19 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza la aceeași curte de

apel pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.