ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 4642 din 28

decembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL cu sediul

social în oraș Gura Humorului județul Suceava împotriva pârâților B.I., SC G. SNC

și O. Gura Humorului prin P., toți cu adresa în oraș Gura Humorului județul

Suceava, cu privire la capetele de cerere nr. 1 și 2 și în consecință a

constatat încetarea contractului de închiriere a suprafeței de 2000 m.p. teren, nr. 55 din 24 septembrie 1990 încheiat între C.L.F. Gura Humorului și pârâtul B.I. prin

denunțarea unilaterală de către reclamantă.

S-a mai constatat

nulitatea absolută a contractului de concesiune din 26 august 1999 încheiat

între pârâții O. GURA HUMORULUI prin P. și SC G. SNC Gura Humorului pentru

suprafața de 40 m.p.

De asemenea, a mai

fost admisă în parte acțiunea cu privire la pct. 3 din cerere și în consecință

au fost obligați pârâții să-i lase reclamantei în deplină proprietate și

posesie suprafața de 1170 m.p. teren delimitată prin raportul de expertiză topo

întocmit de expert H.C.

Pârâții au fost

obligați la plata către reclamantă a sumei de 28.094.000 Rol cu titlu de

cheltuieli de judecată.

A fost respinsă

cererea reconvențională formulată de pârâtul B.I. ca neîntemeiată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței

de 18239 m.p. teren și a construcțiilor edificate de acesta, cu excepția

imobilelor, restaurant și terasă proprietatea primilor 2 pârâți, identificată

cu p.f. 2423 din CF 5937 a com. cad. Gura Humorului, teren pe care l-a dobândit

prin cumpărare de la SC I. SA Gura Humorului, societate în lichidare, prin lichidator

SC E.L. SRL, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1317

din 16 iunie 2004 și a încheierii de rectificare nr. 1920 din 17 iunie 2004 de

B.N.P. M.C.A. din Gura Humorului.

Vânzarea a fost

autorizată de judecătorul sindic și prin urmare, contractul de închiriere

încheiat sub nr. 2357 din 24 septembrie 1990 prin care C.L.F. Gura Humorului a

închiriat pârâtului B.I. o suprafață de 2000 m.p. teren pe o perioadă nelimitată a fost denunțat în mod unilateral de către reclamant prin adresa nr. 14 din 12

iulie 2004.

Cu privire la

contractul de concesiune nr. 4465 din 26 august 1999 încheiat între P.O. Gura

Humorului și pârâta SC G. SNC Gura Humorului pentru suprafața de 200 m.p. pe timp de 49 de ari, în ceea ce privește suprafața de 40 m.p. care se suprapune peste p.f. 2423 din CF 5937 a com. cad. Gura Humorului, proprietatea reclamantei, s-a

reținut că este nul absolut parțial, întrucât la data încheierii acestuia

terenul respectiv nu era proprietatea concedentului ci era proprietatea SC I. SA

Gura Humorului, antecesoarea reclamantei, conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0610 din 19 iulie 1994 emis de M.A.A.

Față de cel de-al

treilea capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 2500 m.p. teren s-a reținut că, este întemeiată numai pentru suprafața de 1170 m.p. întrucât conform raportului de expertiză topo întocmit de expert H.C. rezultă că pârâții

ocupă din proprietatea reclamantei suprafața de 1548 m.p., însă suprafața de 370 m.p. au constituit un drept de superficie.

Cererea

reconvențională formulată de pârâtul B.I. a fost găsită neîntemeiată, întrucât

a avut ca temei de drept dispozițiile art. 1845 alin. (1) C. proc. civ., iar

din toate apărările a reieșit că a dobândit imobilul construcției prin

cumpărare și construire.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 99

din 15 octombrie 2007, a admis apelurile declarate de reclamanta SC S.C. SRL Gura

Humorului și pârâta SC G. SNC Gura Humorului prin reprezentant B.I. împotriva

sentinței nr. 4642 din 28 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, în sensul că a desființat în

totalitate sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași

instanță.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit, în principal, că așa cum rezultă din

dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis să se pronunțe asupra

ultimului capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârât,

formulat prin acțiunea introductivă și completat potrivit art. 494 alin. (3) C.

civ. Acest fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei ce atrage

desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei nr.

99 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC G. SRL Gura

Humorului, care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelului sub aspectul criticilor invocate de părți,

deoarece altfel s-ar tergiversa judecarea cauzei, iar instanța de fond s-a

pronunțat pe toate aspectele cererii reclamantei.

Intimata-reclamantă

SC S.C. SRL Gura Humorului a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate

criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate,

recursul pârâtei urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Din verificarea

documentației existente, apare fără putere de tăgadă că reclamanta SC S.C. SRL

a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25

august 2004 și ulterior completată la data de 25 noiembrie 2004, printre altele

și „ridicarea imobilului restaurant-terasă, amplasat pe terenul revendicat, în

sensul că în subsidiar, dacă se va constata buna-credință a pârâților B.I. și

SC G. SNC în transformarea construcției din șopron metalic în restaurant-terasă

să ne autorizați să preluăm noi acest obiectiv și să plătim pârâților valoarea

materialelor și prețul muncii înglobate în acest activ”?

Este de necontestat,

că instanța de fond, avea obligația legală de a examina și a se pronunța, pe

baza probelor administrate, asupra fiecărui capăt de cerere din acțiunea

reclamantei, inclusiv cel care a făcut obiectul completării cererii de chemare

în judecată și care a fost expus anterior.

Corect s-a apreciat

de instanța apelului că prima instanță a omis să se pronunța aspra ultimului

capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârâți.

Din această

perspectivă, față de limitele investirii instanței și a modalității defectuoase

de examinare a fiecărui capăt din cererea introductivă, prin omisiunea de a se

pronunța asupra unui aspect cu care s-a făcut sesizarea, devin pe deplin

aplicabile dispozițiile imperative cuprinse în art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

care stabilesc că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima

instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Mai mult, prin

trimiterea spre rejudecare la instanța de fond a cauzei, se va realiza o

judecată completă și unitară, cu respectarea exigențelor normelor procedurale

în materie, avându-se în vedere că soluționarea capătului de cerere privind

ridicarea construcțiilor, așa cum a fost precizat în cererea completatoare se

află în strânsă legătură cu acțiunea în revendicare a suprafeței de 1548 m.p., urmând a fi verificate, sub toate aspectele apărările fiecărei părți litigante.

Pentru aceste rațiuni

se impune a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC G. SRL cu sediul

social în Gura Humorului și reprezentată de B.I., împotriva deciziei nr. 99 din

15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC G. SRL Gura Humorului prin reprezentant B.I., împotriva

deciziei nr. 99 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 3 aprilie 2008.