ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 4642 din 28 decembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SRL cu sediul social în oraș Gura Humorului județul Suceava împotriva pârâților B.I., SC G. SNC și O. Gura Humorului prin P., toți cu adresa în oraș Gura Humorului județul Suceava, cu privire la capetele de cerere nr. 1 și 2 și în consecință a constatat încetarea contractului de închiriere a suprafeței de 2000 m.p. teren, nr. 55 din 24 septembrie 1990 încheiat între C.L.F. Gura Humorului și pârâtul B.I. prin denunțarea unilaterală de către reclamantă.

S-a mai constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune din 26 august 1999 încheiat între pârâții O. GURA HUMORULUI prin P. și SC G. SNC Gura Humorului pentru suprafața de 40 m.p. De asemenea, a mai fost admisă în parte acțiunea cu privire la pct. 3 din cerere și în consecință au fost obligați pârâții să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 1170 m.p. teren delimitată prin raportul de expertiză topo întocmit de expert H.C. Pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 28.094.000 Rol cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul B.I. ca neîntemeiată. În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței de 18239 m.p.

teren și a construcțiilor edificate de acesta, cu excepția imobilelor, restaurant și terasă proprietatea primilor 2 pârâți, identificată cu p.f. 2423 din CF 5937 a com. cad. Gura Humorului, teren pe care l-a dobândit prin cumpărare de la SC I. SA Gura Humorului, societate în lichidare, prin lichidator SC E.L. SRL, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1317 din 16 iunie 2004 și a încheierii de rectificare nr. 1920 din 17 iunie 2004 de B.N.P. M.C.A. din Gura Humorului. Vânzarea a fost autorizată de judecătorul sindic și prin urmare, contractul de închiriere încheiat sub nr. 2357 din 24 septembrie 1990 prin care C.L.F. Gura Humorului a închiriat pârâtului B.I. o suprafață de 2000 m.p.

teren pe o perioadă nelimitată a fost denunțat în mod unilateral de către reclamant prin adresa nr. 14 din 12 iulie 2004. Cu privire la contractul de concesiune nr. 4465 din 26 august 1999 încheiat între P.O. Gura Humorului și pârâta SC G. SNC Gura Humorului pentru suprafața de 200 m.p. pe timp de 49 de ari, în ceea ce privește suprafața de 40 m.p. care se suprapune peste p.f. 2423 din CF 5937 a com. cad. Gura Humorului, proprietatea reclamantei, s-a reținut că este nul absolut parțial, întrucât la data încheierii acestuia terenul respectiv nu era proprietatea concedentului ci era proprietatea SC I. SA Gura Humorului, antecesoarea reclamantei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0610 din 19 iulie 1994 emis de M.A.A.

Față de cel de-al treilea capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 2500 m.p. teren s-a reținut că, este întemeiată numai pentru suprafața de 1170 m.p. întrucât conform raportului de expertiză topo întocmit de expert H.C. rezultă că pârâții ocupă din proprietatea reclamantei suprafața de 1548 m.p., însă suprafața de 370 m.p. au constituit un drept de superficie. Cererea reconvențională formulată de pârâtul B.I. a fost găsită neîntemeiată, întrucât a avut ca temei de drept dispozițiile art. 1845 alin. (1) C. proc. civ., iar din toate apărările a reieșit că a dobândit imobilul construcției prin cumpărare și construire. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 99 din 15 octombrie 2007, a admis apelurile declarate de reclamanta SC S.C.

SRL Gura Humorului și pârâta SC G. SNC Gura Humorului prin reprezentant B.I. împotriva sentinței nr. 4642 din 28 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a desființat în totalitate sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, în principal, că așa cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis să se pronunțe asupra ultimului capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârât, formulat prin acțiunea introductivă și completat potrivit art. 494 alin. (3) C. civ. Acest fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei ce atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva deciziei nr. 99 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC G. SRL Gura Humorului, care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelului sub aspectul criticilor invocate de părți, deoarece altfel s-ar tergiversa judecarea cauzei, iar instanța de fond s-a pronunțat pe toate aspectele cererii reclamantei. Intimata-reclamantă SC S.C. SRL Gura Humorului a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul pârâtei urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Din verificarea documentației existente, apare fără putere de tăgadă că reclamanta SC S.C. SRL a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 august 2004 și ulterior completată la data de 25 noiembrie 2004, printre altele și „ridicarea imobilului restaurant-terasă, amplasat pe terenul revendicat, în sensul că în subsidiar, dacă se va constata buna-credință a pârâților B.I. și SC G. SNC în transformarea construcției din șopron metalic în restaurant-terasă să ne autorizați să preluăm noi acest obiectiv și să plătim pârâților valoarea materialelor și prețul muncii înglobate în acest activ”? Este de necontestat, că instanța de fond, avea obligația legală de a examina și a se pronunța, pe baza probelor administrate, asupra fiecărui capăt de cerere din acțiunea reclamantei, inclusiv cel care a făcut obiectul completării cererii de chemare în judecată și care a fost expus anterior.

Corect s-a apreciat de instanța apelului că prima instanță a omis să se pronunța aspra ultimului capăt de cerere privind ridicarea construcțiilor de către pârâți. Din această perspectivă, față de limitele investirii instanței și a modalității defectuoase de examinare a fiecărui capăt din cererea introductivă, prin omisiunea de a se pronunța asupra unui aspect cu care s-a făcut sesizarea, devin pe deplin aplicabile dispozițiile imperative cuprinse în art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Mai mult, prin trimiterea spre rejudecare la instanța de fond a cauzei, se va realiza o judecată completă și unitară, cu respectarea exigențelor normelor procedurale în materie, avându-se în vedere că soluționarea capătului de cerere privind ridicarea construcțiilor, așa cum a fost precizat în cererea completatoare se află în strânsă legătură cu acțiunea în revendicare a suprafeței de 1548 m.p., urmând a fi verificate, sub toate aspectele apărările fiecărei părți litigante. Pentru aceste rațiuni se impune a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC G. SRL cu sediul social în Gura Humorului și reprezentată de B.I., împotriva deciziei nr. 99 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Gura Humorului prin reprezentant B.I., împotriva deciziei nr. 99 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2008.