ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3162/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3162/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 448 din 6 iulie
2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
în dosarul nr. 4385/2003, s-a respins excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei SC S.P. SRL Gura Humorului în contradictoriu cu pârâții D.V.,
D.E. și ORAȘUL GURA HUMORULUI – prin primar.
S-a admis excepția inadmisibilității
acțiunii în constatare.
S-a respins, ca inadmisibil, capătul
de cerere din acțiunea principală privind constatarea dreptului de proprietate
de concesiune.
S-a admis în parte acțiunea și
cererea reconvențională.
Au fost obligați pârâții –
reclamanți D.V. și D.E. să-și ridice pe cheltuiala lor materialele de
construcție (blocurile din beton armat) depozitate pe parcela identificată cu
litera „A” în planul de situație anexat la acțiune, asupra cărora reclamanta
are un drept de concesiune.
A fost autorizată reclamanta, ca în
caz de refuz să ridice ea însăși aceste materiale de construcție, pe cheltuiala
pârâților-reclamanți.
A fost obligată reclamanta-pârâtă SC
S.P. SRL Gura Humorului să lase pârâților-reclamanți în deplină proprietate și
liniștită posesie suprafața de 57,97 mp teren identificați prin hașurare și
planul de situație (planșa I) anexă la raportul de expertiză întocmit de
experta R.S.
A fost obligată reclamanta-pârâtă
să-și ridice pe cheltuială proprie poarta metalică și construcțiile efectuate
pe acest teren, pârâții reclamanți fiind autorizați ca în caz de refuz să le
ridice ei pe cheltuiala reclamantei pârâte.
S-a stabilit linia de hotar din
proprietatea pârâților-reclamanți și terenul concesionat de reclamanta-pârâtă
pe aliniamentul A-B din planul de situație indicat mai sus.
S-a dispus radierea intabulării
dreptului de concesiune a reclamantei pârâte asupra suprafeței de 57.97 mp
teren.
S-au respins, ca nefondate,
celelalte capete de acțiune și cererea reconvențională.
S-au compensat cheltuielile de
judecată efectuate de părți.
Apelul declarat de reclamantă a fost
respins ca nefondat de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 118 din 16
noiembrie 2005.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, în termen, reclamanta SC S.P. SRL solicitând admiterea lui și casarea
deciziei cu trimitere spre rejudecare. În motivarea recursului, întemeiat în
drept pe prevederile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., se critică
decizia atacată sub următoarele aspecte:
Acțiunea în recunoașterea
existenței dreptului de concesiune este admisibilă atunci când concesionarul
exercită posesia asupra bunului concesionat însă dreptul său îi este contestat
și de aceea instanțele au reținut greșit excepția inadmisibilității și se
impune trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv de necercetare a fondului.
Instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra motivului de apel prin care critică stabilirea liniei de hotar conform
expertizei întocmite de expertul R.S.
Instanța de apel și nici instanța
de fond nu s-au pronunțat asupra excepției nulității absolute a contractului de
schimb dintre pârât și Primăria orașului Gura Humorului, excepție invocată în
apărările formulate față de cererea reconvențională a pârâtului.
Instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 129 și 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când a
examinat doar formal expertiza efectuată de R.S. ignorând în totalitate
expertiza efectuată de C.D.
Examinând recursul prin prisma
motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Reclamanta nu poate opune
terților un drept al său rezultând dintr-un contract de concesiune pe care îl
poate opune doar concedentului, respectiv Primăria Gura Humorului și deci, în
mod corect s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare
întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. Reclamanta avea posibilitatea de apărare a
dreptului său față de pârâți prin exercitarea unei acțiuni posesorii.
Instanța de apel a examinat
motivul de apel privind stabilirea liniei de hotar conform expertizei R.S. și a
concluzionat că „aceasta a răspuns obiectivelor solicitate”.
Apărările reclamantei față de
cererea reconvențională nu cuprind nici o excepție vizând nulitatea absolută a
contractului de schimb dintre pârâtul D.V. și Primăria orașului Gura Humorului,
care să impună analizarea ei, ca atare, de către instanțe.
La acest punct deși recurenta
reclamantă invocă lipsa de rol activ a instanței de apel, în fapt critică
decizia pentru motive care vizează administrarea și aprecierea probelor,
respectiv proba cu expertiza tehnică, motive ce nu pot face obiectul examinării
în calea extraordinară de atac a recursului.
Față de cele de mai sus, Înalta
Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca
nefondat, respingând totodată și cererea intimaților pârâți de obligare a
recurentei-reclamante la cheltuieli de judecată în recurs, întrucât nu a făcut
dovada acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SC S. SRL Gura Humorului împotriva deciziei nr. 118 din
16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.
Respinge cererea de cheltuieli de
judecată formulată de intimații-pârâți DUMBRAVĂ VASILE și ELENA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 octombrie 2006.