ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2008

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la 19 martie

2008 contestatoarea SC S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 890 din 4

martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1080/1259/2006

și rejudecarea recursului său cu consecința respingerii în totalitate a

pretențiilor formulate de reclamanții - intimați.

În motivarea contestației,

după indicarea art. 317 – art. 321 C. proc. civ. ca temei de drept, se susține

că nu au fost examinate toate motivele de recurs datorită unei greșeli

materiale. Deși s-a susținut că, după redactarea deciziei atacate, motivele

contestației vor fi completate această completare a motivelor nu a mai fost

depusă până la închiderea dezbaterilor.

Cu ocazia dezbaterilor

reprezentantul contestatoarei a precizat motivele contestației ca fiind

întemeiate în drept pe prevederile art. 318 teza I și a II-a și constând, pe de

o parte, în aceea că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli

materiale întrucât pretențiile reclamanților sunt blocate de dreptul de

retenție iar pe de alta că instanța a omis din greșeală să examineze ultimul

motiv de recurs invocat de contestatoarea - recurentă și întemeiat pe art. 304 pct.

9 C. proc. civ. De fapt a examinat un singur motiv de recurs.

Examinând contestația în

anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este

nefondată.

Aprecierea asupra blocării

sau nu a pretențiilor reclamanților de dreptul de retenție al pârâtei precum și

neexaminarea sentinței care se voia titlu executoriu și aprecierea asupra

folosinței terenului și clădirii nu reprezintă o eroare materială în sensul art.

318 teza I ci, eventual, ar putea constitui o greșeală de judecată, care însă

nu poate justifica admiterea contestației.

Nu este întemeiat nici cel

de al doilea motiv constând în omisiunea din greșeală, a cercetării unor motive

de recurs, întrucât instanța de recurs a sintetizat și grupat motivele

recursului pârâtei, care vizau răspunderea delictuală și apoi a răspuns

acestora printr-o analiză comună, dar completă. Mai mult, instanța de apel a

examinat distinct ultimul motiv de recurs al pârâtei privitor la evaluarea

lipsei de folosință a imobilelor.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ. să respingă contestația

în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SRL Câmpulung împotriva deciziei nr. 890

din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosarul nr. 1080/1259/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2008.