ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2008

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 19 martie 2008 contestatoarea SC S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1080/1259/2006 și rejudecarea recursului său cu consecința respingerii în totalitate a pretențiilor formulate de reclamanții - intimați. În motivarea contestației, după indicarea art. 317 – art. 321 C. proc. civ. ca temei de drept, se susține că nu au fost examinate toate motivele de recurs datorită unei greșeli materiale. Deși s-a susținut că, după redactarea deciziei atacate, motivele contestației vor fi completate această completare a motivelor nu a mai fost depusă până la închiderea dezbaterilor.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul contestatoarei a precizat motivele contestației ca fiind întemeiate în drept pe prevederile art. 318 teza I și a II-a și constând, pe de o parte, în aceea că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale întrucât pretențiile reclamanților sunt blocate de dreptul de retenție iar pe de alta că instanța a omis din greșeală să examineze ultimul motiv de recurs invocat de contestatoarea - recurentă și întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De fapt a examinat un singur motiv de recurs. Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Aprecierea asupra blocării sau nu a pretențiilor reclamanților de dreptul de retenție al pârâtei precum și neexaminarea sentinței care se voia titlu executoriu și aprecierea asupra folosinței terenului și clădirii nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 teza I ci, eventual, ar putea constitui o greșeală de judecată, care însă nu poate justifica admiterea contestației. Nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv constând în omisiunea din greșeală, a cercetării unor motive de recurs, întrucât instanța de recurs a sintetizat și grupat motivele recursului pârâtei, care vizau răspunderea delictuală și apoi a răspuns acestora printr-o analiză comună, dar completă. Mai mult, instanța de apel a examinat distinct ultimul motiv de recurs al pârâtei privitor la evaluarea lipsei de folosință a imobilelor.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ. să respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SRL Câmpulung împotriva deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 1080/1259/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.