ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2010

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Judecătoria

Sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 9565 din data de 27 noiembrie

2006 a respins cererea formulată de reclamanta SC C.L. SRL București, prin care

s-a solicitat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de închiriere încheiate între

reclamantă și pârâta Z.C.D., pentru neexecutarea obligațiilor asumate și

refuzul încheierii în formă autentică, precum și obligarea pârâtei la plata

sumei de 4.500 euro din care 3.000 euro avans primit la semnarea

antecontractului, iar 1.500 euro reprezentând daune interese la care pârâta s-a

obligat în cazul în care încheierea contractului de închiriere nu se poate

realiza din culpa sa, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.

Prin Decizia comercială nr. 31/A din 8

octombrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis apelul

declarat de reclamanta SC C.L. SRL București, a anulat Sentința civilă nr. 9565

din 27 noiembrie 2006 și a reținut cauza pentru judecată în primă instanță.

Prin Decizia comercială nr. 52 din

data de 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Z.C.D. împotriva deciziei

comerciale nr. 31A din 8 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin Sentința comercială nr. 6686 din data de 29 mai 2008 a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC C.L. SRL București, a dispus rezoluțiunea

promisiunii bilaterale de închiriere din data de 1 iunie 2005 și a obligat

pârâta la plata sumei de 4.500 Euro prin echivalent în lei la data plății și a

dobânzii legale aferente calculate începând cu data de 26 octombrie 2005 și

până la achitarea debitului principal.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin Decizia nr. 627 din 19 decembrie 2008 a admis apelul

declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentința și a obligat-o pe reclamantă

la plata sumei de 3000 euro (echivalent în lei la data plății) menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia nr. 2928 din data de 17

noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Comercială a

constatat nulitatea cererilor de recurs declarate de către reclamanta SC C.L.

SRL București și pârâta Z.C.D., în temeiul art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte

a constatat întemeiat motivul de ordine publică privind nulitatea cererilor de

recurs, în condițiile în care criticile pârâtei au vizat modul de apreciere a

probelor în dovedirea obligațiilor asumate.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare pârâta Z.C.D., în temeiul motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 318 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea

contestației în anulare, modificarea deciziei atacată și pe fond admiterea

recursului în sensul respingerii acțiunii reclamantei, iar în subsidiar

suspendarea cauzei și sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la

cererea de înscriere în fals.

În dezvoltarea motivelor contestației

în anulare, contestatoarea a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ. care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea cererii dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Sub acest aspect

a învederat că a indicat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. De asemenea, a susținut că prin cererea de recurs a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a demonstrat faptul că

reclamanta nu a intenționat să încheie contractul de închiriere.

Contestația în anulare este nefondată.

Cu privire la motivul întemeiat pe

ipoteza art. 318 C. proc. civ., contestatoarea pune în discuție dezlegarea dată

de instanța de recurs excepției nulității recursului declarat de pârâtă, din

perspectiva art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Omisiunea instanței de recurs de a

avea în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. nu semnifică o

greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., care are în

vedere numai greșeli cu caracter procedural pentru care nu este necesară o

reexaminare a fondului cererii și a probelor.

Or, contestatoarea în susținerea

acestui motiv invocă criticile invocate prin cererea de recurs, asupra cărora

instanța s-a pronunțat.

Exercitarea acestei căi extraordinare

de atac, de retractare, nu se poate face decât în condițiile și pentru motivele

expres prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., cale de atac care nu

deschide calea recursului la recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea Z.C.D. împotriva Deciziei nr. 2928 din 17 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială., în Dosar nr. 8919/3/2008,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.