ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2010 din 4 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2095/116/2007 Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de SC E.P.S.R. SRL Budești în contradictoriu cu pârâta SC S.H. SRL, a constatat încetat contractul de închiriere încheiat între părți la data de 1 mai 2006, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în orașul Budești, județul Călărași, compus din teren și construcție în suprafață de 900 mp, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 12.000 lei reprezentând chirie restantă datorată pentru perioada 1 mai 2006 – 30 aprilie 2007, precum și la 622 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut în esență că durata contractului de închiriere semnat de părți pentru imobilul în litigiu a fost de 1 an, că anterior expirării valabilității contractului respectiv la data de 27 aprilie 2007 reclamanta a notificat pârâtei intenția de a nu mai prelungi convenția de închiriere, motivat de neîndeplinirea obligației de plată a chiriei și că la data introducerii acțiunii contractul de închiriere încheiat între părți încetase, devenind aplicabile dispozițiile art. 1436 și art. 1438 C. civ. În consecință, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul care a format obiectul locațiunii, precum și obligarea acesteia la plata chiriei datorată pe întreaga durată a contractului, pârâta pierzând titlul în baza căruia folosea imobilul și nedovedind achitarea contravalorii prețului locațiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC S.H. SRL prin care a solicitat în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. Prin decizia comercială nr. 28 din 22 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentința comercială nr. 2010 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în sensul că pe fond a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.200 ron reprezentând contravaloare chirie restantă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 385 ron reprezentând taxă judiciară timbru și timbru judiciar, cheltuieli judiciare aferente căii de atac.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că pârâta a fost citată, pentru cele două termene fixate în timpul primei judecăți la datele de 26 iunie 2007 și 4 septembrie 2007 la sediul pe care această parte l-a indicat prin art. 1 din contractul de închiriere încheiat la data de 1 mai 2006, respectiv în București, sector 1. Citarea pârâtei a avut loc cu respectarea condițiilor reglementate prin dispozițiile art. 921 teza a II-a C. proc. civ. Pârâta a avut cunoștință de existența cauzei pe rolul primei instanțe, astfel cum rezultă din cererea pe care a depus-o la data de 19 septembrie 2007, prin care a solicitat comunicarea sentinței la sediul avocatului, care a semnat și calea de atac dedusă prezentei judecăți.

În baza contractului de închiriere intervenit între părțile în litigiu la data de 1 mai 2006, art. 5 și art. 6 din convenție și a înscrisurilor anexate în timpul primei judecăți, în mod corect instanța fondului a reținut că locațiunea spațiului a fost pentru un timp determinat, de un an, că termenul a expirat înaintea sesizării instanței și că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației asumate privind plata lunară a prețului convenit pentru închiriere.

Sub aspectul cuantumului chirie datorat de către pârâta - locatar, Curtea reține însă că, din eroare, contrar considerentelor expuse în conținutul hotărârii și a valorii pretențiilor bănești solicitate de reclamantă cu acest titlu, conform precizării consemnată în încheierea întocmită la termenul de judecată din data de 26 iunie 2007, corespunzător prevederilor art. 4 din contract, prin dispozitivul sentinței s-a dispus obligarea părții la plata sumei totale de 12.000 lei chirie restantă pentru perioada 1 mai 2006 – 30 aprilie 2007, cuantumul real al pretențiilor fiind de numai 1.200 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.H. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului Călărași. În dezvoltarea în fapt a recursului a susținut că procedura de citare cu pârâta la instanța de fond s-a realizat prin afișare, încălcându-se dispoziția prevăzută de art. 921 C. proc. civ., că în fața instanței de apel s-a făcut dovada schimbării în mod succesiv a sediului pârâtei, inclusiv la data soluționării în fond a cererii reclamantei și că nu se poate susține faptul că pârâta a avut cunoștință de proces, doar datorită faptului că la data de 19 septembrie 2007 pârâta a formulat o cerere de comunicare a sentinței la sediul biroului de avocat.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. În cauză pârâta a fost citată legal pentru termenul de judecată din 26 iunie 2007 și 4 septembrie 2007 la sediul pe care această parte l-a indicat prin art. 1 din contractul de închiriere încheiat de părți la data de 1 mai 2006, respectiv: sector 1, București. Potrivit dispozițiilor art. 921 C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca după ce agentul procedural a constatat lipsa oricărei persoane la sediu să afișeze citația, așa încât se apreciază că în speță citarea s-a făcut procedural prin afișare, fiind respectate dispozițiile art. 921 C. proc.

civ. Astfel, instanța de apel a apreciat corect că procedura a fost legal îndeplinită la sediul din București, sector 1, cu respectarea condițiilor reglementate prin dispozițiile art. 921 teza a II-a C. proc. civ. cu raportare la prevederile art. 92 alin. (4) C. proc. civ. În mod legal instanța de apel nu a luat în considerare înscrisurile anexate de pârâtă în calea de atac cu privire la sediul acestei părți, respectiv sector 4 București, în condițiile în care certificatul constatator al O.R.C. de pe lângă Tribunalul București a fost emis la data de 6 septembrie 2007, după termenul de judecată din 4 septembrie 2007 când au avut loc dezbaterile în timpul primei judecăți, schimbarea sediului pârâtei având loc în baza declarației dată de această societate și cât timp pârâta prin contractul de locațiune în litigiu a indicat ca sediu, locația pentru care au fost realizate formele de chemare în judecată.

Având în vedere aceste considerente se apreciază că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 129 C. proc. civ. când a dispus citarea pârâtei la sediul indicat prin cererea dedusă judecății, respectiv la sediul pe care această parte l-a indicat prin contractul încheiat de părți. Nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta – pârâtă să plătească intimatei - reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.H. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante SC E.P.S.R. SRL Budești suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.