ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2667/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2010 din 4 septembrie

2007 pronunțată în dosarul nr. 2095/116/2007 Tribunalul Călărași a admis

acțiunea formulată de SC E.P.S.R. SRL Budești în contradictoriu cu pârâta SC S.H.

SRL, a constatat încetat contractul de închiriere încheiat între părți la data

de 1 mai 2006, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în orașul

Budești, județul Călărași, compus din teren și construcție în suprafață de 900

mp, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 12.000 lei

reprezentând chirie restantă datorată pentru perioada 1 mai 2006 – 30 aprilie

2007, precum și la 622 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut în esență că durata contractului de închiriere

semnat de părți pentru imobilul în litigiu a fost de 1 an, că anterior

expirării valabilității contractului respectiv la data de 27 aprilie 2007

reclamanta a notificat pârâtei intenția de a nu mai prelungi convenția de

închiriere, motivat de neîndeplinirea obligației de plată a chiriei și că la

data introducerii acțiunii contractul de închiriere încheiat între părți

încetase, devenind aplicabile dispozițiile art. 1436 și art. 1438 C. civ.

În consecință, s-a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul care a format obiectul locațiunii, precum și obligarea

acesteia la plata chiriei datorată pe întreaga durată a contractului, pârâta

pierzând titlul în baza căruia folosea imobilul și nedovedind achitarea

contravalorii prețului locațiunii.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC S.H. SRL prin care a solicitat în principal,

desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

formulată de reclamantă.

Prin decizia comercială nr. 28

din 22 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul, a schimbat în parte sentința comercială nr. 2010 din 4 septembrie

2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în sensul că pe fond a dispus obligarea

pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.200 ron reprezentând

contravaloare chirie restantă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței

atacate și a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 385 ron reprezentând

taxă judiciară timbru și timbru judiciar, cheltuieli judiciare aferente căii de

atac.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a reținut că pârâta a fost citată, pentru cele două termene

fixate în timpul primei judecăți la datele de 26 iunie 2007 și 4 septembrie

2007 la sediul pe care această parte l-a indicat prin art. 1 din contractul de

închiriere încheiat la data de 1 mai 2006, respectiv în București, sector 1.

Citarea pârâtei a avut loc

cu respectarea condițiilor reglementate prin dispozițiile art. 921 teza a II-a C.

proc. civ. Pârâta a avut cunoștință de existența cauzei pe rolul primei

instanțe, astfel cum rezultă din cererea pe care a depus-o la data de 19 septembrie

2007, prin care a solicitat comunicarea sentinței la sediul avocatului, care a

semnat și calea de atac dedusă prezentei judecăți.

În baza contractului de

închiriere intervenit între părțile în litigiu la data de 1 mai 2006, art. 5 și

art. 6 din convenție și a înscrisurilor anexate în timpul primei judecăți, în

mod corect instanța fondului a reținut că locațiunea spațiului a fost pentru un

timp determinat, de un an, că termenul a expirat înaintea sesizării instanței

și că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației asumate privind plata lunară

a prețului convenit pentru închiriere.

Sub aspectul cuantumului

chirie datorat de către pârâta - locatar, Curtea reține însă că, din eroare,

contrar considerentelor expuse în conținutul hotărârii și a valorii

pretențiilor bănești solicitate de reclamantă cu acest titlu, conform

precizării consemnată în încheierea întocmită la termenul de judecată din data

de 26 iunie 2007, corespunzător prevederilor art. 4 din contract, prin

dispozitivul sentinței s-a dispus obligarea părții la plata sumei totale de

12.000 lei chirie restantă pentru perioada 1 mai 2006 – 30 aprilie 2007,

cuantumul real al pretențiilor fiind de numai 1.200 lei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC S.H. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv

Tribunalului Călărași.

În dezvoltarea în fapt a

recursului a susținut că procedura de citare cu pârâta la instanța de fond s-a

realizat prin afișare, încălcându-se dispoziția prevăzută de art. 921 C. proc.

civ., că în fața instanței de apel s-a făcut dovada schimbării în mod succesiv

a sediului pârâtei, inclusiv la data soluționării în fond a cererii reclamantei

și că nu se poate susține faptul că pârâta a avut cunoștință de proces, doar

datorită faptului că la data de 19 septembrie 2007 pârâta a formulat o cerere

de comunicare a sentinței la sediul biroului de avocat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

În cauză pârâta a fost

citată legal pentru termenul de judecată din 26 iunie 2007 și 4 septembrie 2007

la sediul pe care această parte l-a indicat prin art. 1 din contractul de

închiriere încheiat de părți la data de 1 mai 2006, respectiv: sector 1,

București.

Potrivit dispozițiilor art. 921

C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca după ce agentul

procedural a constatat lipsa oricărei persoane la sediu să afișeze citația, așa

încât se apreciază că în speță citarea s-a făcut procedural prin afișare, fiind

respectate dispozițiile art. 921 C. proc. civ.

Astfel, instanța de apel a

apreciat corect că procedura a fost legal îndeplinită la sediul din București,

sector 1, cu respectarea condițiilor reglementate prin dispozițiile art. 921

teza a II-a C. proc. civ. cu raportare la prevederile art. 92 alin. (4) C.

proc. civ.

În mod legal instanța de

apel nu a luat în considerare înscrisurile anexate de pârâtă în calea de atac

cu privire la sediul acestei părți, respectiv sector 4 București, în condițiile

în care certificatul constatator al O.R.C. de pe lângă Tribunalul București a

fost emis la data de 6 septembrie 2007, după termenul de judecată din 4

septembrie 2007 când au avut loc dezbaterile în timpul primei judecăți,

schimbarea sediului pârâtei având loc în baza declarației dată de această

societate și cât timp pârâta prin contractul de locațiune în litigiu a indicat

ca sediu, locația pentru care au fost realizate formele de chemare în judecată.

Având în vedere aceste

considerente se apreciază că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 129

C. proc. civ. când a dispus citarea pârâtei la sediul indicat prin cererea

dedusă judecății, respectiv la sediul pe care această parte l-a indicat prin

contractul încheiat de părți.

Nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul declarat de

pârâtă ca nefondat.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta – pârâtă să

plătească intimatei - reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.H. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 28 din 22

ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă să

plătească intimatei - reclamante SC E.P.S.R. SRL Budești suma de 500 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2008.