ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2961/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea promovată la data de 14 decembrie 2009, contestatorii P.M., T.G., O.N., N.I., I.R., A.I. și S.P. au formulat contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 5544 din 14 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând casarea ei și judecarea recursului cu cheltuieli de judecată. Motivele contestației în anulare constau în următoarele: Curtea de Apel București, în mod eronat, potrivit unei încheieri incidentale prin care s-a întrerupt cursul procesului, a fost investită spre soluționare cu un conflict negativ de competență de către Judecătoria Sectorului 5 București, încheiere pe care contestatorii au recurat-o.

Instanța de judecată a Judecătoriei Sectorului 5 București, investită de instanța de recurs (Tribunalul București) prin hotărâre irevocabilă, nu a ținut cont de această hotărâre, considerându-se în continuare necompetentă, trimițând cauza spre soluționare prin intermediul unui conflict negativ de competență, Curții de Apel București. Încheierea incidentală recurată fiind, a fost soluționată de Curtea de Apel București și nu de Tribunalul București. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus din oficiu necompetența materială și soluționarea conflictului negativ de competență este nelegală. Ordinea de prioritate când o instanță este investită cu soluționarea unui conflict de competență și recursul față de una din hotărâri, trebuie să aibă în vedere că instanța investită este cea competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, și că este competentă să soluționeze cererea cu recurs.

Solicită admiterea contestației în anulare, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului privind competența materială și recursul cererii de sesizare a Curții Constituționale. Motivează în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 C. proc. civ. Examinând contestația în anulare instanța reține următoarele: În esență, contestația în anulare formulată împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează încălcarea competenței materiale a curții de apel și faptul că cererea de sesizare a Curții Constituționale era admisibilă. Or, cu toate că au fost invocate atât dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. nu realizează condiția existenței unei greșeli materiale care ar fi fundamentat dezlegarea dată și nici omisiunea examinării de către instanță de recurs a unui motiv de modificare ori casare. Rămâne a fi analizată contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care privește pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică cu privire la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului așa cum dispune art. 317 alin. (1) C. proc. civ. În speță însă, motivele invocate de contestatori nu realizează condiția de admisibilitate stabilită de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la imposibilitatea invocării motivelor contestației pe calea apelului sau recursului, deoarece acestea au constituit motive de recurs care au fost analizate de instanța de recurs.

Într-o atare situație, contestația astfel formulată este inadmisibilă, neputându-se rejudeca ceea ce deja instanța de recurs a judecat irevocabil. Față de cele reținute contestația în anulare este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de I.A., I.R., N.I., O.N., P.M., S.P. și T.G. împotriva deciziei nr. 5544 din 14 mai 2003 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.