ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2961/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2961/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea promovată la data de 14
decembrie 2009, contestatorii P.M., T.G., O.N., N.I., I.R., A.I. și S.P. au
formulat contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 5544 din 14 mai
2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând casarea ei și
judecarea recursului cu cheltuieli de judecată.
Motivele contestației în anulare
constau în următoarele:
Curtea de Apel București, în mod
eronat, potrivit unei încheieri incidentale prin care s-a întrerupt cursul
procesului, a fost investită spre soluționare cu un conflict negativ de
competență de către Judecătoria Sectorului 5 București, încheiere pe care
contestatorii au recurat-o.
Instanța de judecată a Judecătoriei
Sectorului 5 București, investită de instanța de recurs (Tribunalul București)
prin hotărâre irevocabilă, nu a ținut cont de această hotărâre, considerându-se
în continuare necompetentă, trimițând cauza spre soluționare prin intermediul
unui conflict negativ de competență, Curții de Apel București.
Încheierea incidentală recurată
fiind, a fost soluționată de Curtea de Apel București și nu de Tribunalul
București.
Hotărârea judecătorească prin care
s-a dispus din oficiu necompetența materială și soluționarea conflictului
negativ de competență este nelegală.
Ordinea de prioritate când o
instanță este investită cu soluționarea unui conflict de competență și recursul
față de una din hotărâri, trebuie să aibă în vedere că instanța investită este
cea competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, și că este
competentă să soluționeze cererea cu recurs.
Solicită admiterea contestației în
anulare, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului
privind competența materială și recursul cererii de sesizare a Curții
Constituționale.
Motivează în drept pe dispozițiile
art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 C. proc. civ.
Examinând contestația în anulare
instanța reține următoarele:
În esență, contestația în anulare
formulată împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează
încălcarea competenței materiale a curții de apel și faptul că cererea de
sesizare a Curții Constituționale era admisibilă.
Or, cu toate că au fost invocate
atât dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 318 C. proc.
civ., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
nu realizează condiția existenței unei greșeli materiale care ar fi fundamentat
dezlegarea dată și nici omisiunea examinării de către instanță de recurs a unui
motiv de modificare ori casare.
Rămâne a fi analizată contestația în
anulare prin prisma dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care
privește pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică cu
privire la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea
apelului sau recursului așa cum dispune art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În speță însă, motivele invocate de
contestatori nu realizează condiția de admisibilitate stabilită de art. 317 alin.
(1) C. proc. civ., privitoare la imposibilitatea invocării motivelor
contestației pe calea apelului sau recursului, deoarece acestea au constituit
motive de recurs care au fost analizate de instanța de recurs.
Într-o atare situație, contestația
astfel formulată este inadmisibilă, neputându-se rejudeca ceea ce deja instanța
de recurs a judecat irevocabil.
Față de cele reținute contestația în
anulare este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de I.A.,
I.R., N.I., O.N., P.M., S.P. și T.G. împotriva deciziei nr. 5544 din 14 mai 2003 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.