ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2629/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 352 din 23.01.2004, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. în ceea ce privește cererea principală și a respins cererea principală, astfel cum a fost precizată, introdusă de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins excepția prematurității capătului de cerere privind revendicarea din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B., C. și D. din cadrul cererii conexe, ca neîntemeiată. Instanța a disjuns cererea conexă și a dispus formarea unui nou dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și pârâții E., F., G., H., I. și J.

Prin decizia civilă nr. 1104/A din 30.09.2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, a respins apelurile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs E., F. și G.

Prin decizia nr. 4746 din 15.05.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a trimis spre soluționare recursul către Curtea de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 1713/23.10.2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis recursurile formulate de A., E., K. și G., precum și de I., H. și J., împotriva deciziei civile nr. 1104 din 30.09.2004, a casat această decizie și sentința civilă nr. 352 din 23.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 București și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 5 București, reținând că s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, prin soluționarea excepțiilor cu privire la cererea incidentală concomitent cu soluționarea cererii principale și apoi disjungându-se cererea incidentală.

Prin sentința civilă nr. 519 din 10.01.2009, pronunțată în dosarul nr. x/2007, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 392 din 18.03.2009, Tribunalul București, secția a IV-a Civila a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, și, constatând ivit conflictul negativ de competenta, a înaintat cauza spre soluționare la Curtea de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 1386 din 26.10.2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis excepția tardivității declarării recursului si a respins recursul declarat de E. împotriva acestei sentințe.

Prin sentința civila nr. 25/F din 23.03.2010, Curtea de Apel, secția a IV-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Împotriva acestei sentințe, dată în reglatorul de competență, a formulat recurs pârâtul E., iar prin decizia nr. 12 din 11.01.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul.

Pârâtul E. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsa, ca nefondată, prin decizia nr. 6691 din 3.10.2011, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/2012, ca urmare a stabilirii competenței materiale prin regulator de competență.

Prin sentința civilă nr. 7729 din 04.10.2012, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. în cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 și restituirea în natură a imobilului situat în București, și, în consecință, a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a disjuns cererea conexă, dispunând formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 29.11.2012.

Prin decizia nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 7729 din 04.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosar nr. x/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți E., H., I., J., F., L., G., M. și N. A fost obligat apelantul la plata către intimata-pârâtă J. a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.

A împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea deciziei atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, respingând lipsa calității sale procesual active.

În drept, au fost invocate motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., considerând astfel, că instanța nu s-a pronunțat asupra cea ce s-a cerut și că există contrarietate față de decizia civilă nr. 1713 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2005.

Analizând cererea de revizuire Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Rezultă din aceeași dispoziție procesuală nominalizată mai sus, că una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite.

În cauza dedusă judecății, se constată ca hotărârile judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost pronunțate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite.

În consecință, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se solicită".

Față de aceste dispoziții legale, competența materială de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, revine instanței care a pronunțat decizia a cărui revizuire se solicită, respectiv, Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului București.

În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligă pe revizuent la plata sumei de 1.200 RON către intimata J., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4991/A din data de 16 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului București.

Obligă revizuentul la plata sumei de 1.200 RON către intimata J., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.06.2018.