ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.04.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2010

HOTĂRÂRE
16.04.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă

a dispus după cum urmează:

S-a respins excepția lipsei de interes.

A admis acțiunea

formulată de reclamanții N.D.E. și M.M.V. în contradictoriu cu pârâții

Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA.

S-a constatat

nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului situat în București,

sector 1.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 14229/2004,

reclamanții N.D.E. și M.M.V., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București

prin Primarul General, SC H.N. SA și M.V., au solicitat să se constate

nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului situat în București,

sector 1 și să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate

și liniștită posesie acest apartament, astfel cum acesta este identificat prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 3881/24396 din 27 martie 1997.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor lor C.P.A. și C.P., care

au deținut acest imobil, fiind înscris în Cartea Funciară prin procesul-verbal

nr. 7200/1940.

Ulterior imobilul a

fost preluat abuziv de către Statul Român prin Decretul nr. 92/1950, fiind

înscris la poziția nr. 1886.

Reclamanții susțin că

acest decret nu poate constitui un titlu valabil pentru Statul Român, nici la

momentul preluării efective și nici la momentul înstrăinării către pârâta M.V.,

întrucât încalcă dispozițiile Constituției în vigoare la acea dată, care

prevedea în art. 8 că dreptul de proprietate și de moștenire sunt garantate,

prevederile art. 480 și 481 C. civ., precum și dispozițiile art. 17 pct. 1 și 2

din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în anul 1948.

Prin Sentința civilă

nr. 8290 din 29 octombrie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost

admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea cauzei în

favoarea Tribunalului București, în raport de valoarea imobilului și de dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în vigoare la acea dată.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr.

2858/2004, cauză în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1122 din 21

decembrie 2004.

Prin această hotărâre

a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind

constatarea nevalabilității titlului statului, a fost respins capătul de cerere

formulat de reclamanți privind constatarea nevalabilității titlului statului

asupra apartamentului în litigiu, ca inadmisibil, a fost admisă excepția

inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu

pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA, a fost

respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanți în contradictoriu cu

acești pârâți ca inadmisibilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității

acțiunii în revendicare în contradictoriu cu pârâta M.V. ca neîntemeiată, a

fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților

și s-a disjuns capătul de cerere privind revendicarea formulată în

contradictoriu cu pârâta M.V.

Cererea disjunsă a

făcut obiectul dosarului nr. 3107/2004 al Secției a IV-a a Tribunalului

București, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 631 din 14 iunie 2005,

prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților și a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată în

contradictoriu cu pârâta M.V., ca fiind formulată de persoane fără calitate

procesuală activă.

Prin Decizia civilă

nr. 102A din 3 martie 2006 pronunțată de C.A.B., secția a III-a civilă, a fost

respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1122 din 21

decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2858/2004.

Prin Decizia nr. 8518

din 25 octombrie 2006 a fost admis recursul declarat de reclamanți și a fost

casată Decizia civilă nr. 102A din 3 martie 2006 a C.A.B., iar cauza fiind

trimisă pentru soluționarea apelului la Tribunalul București.

Prin Decizia civilă

nr. 1029A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, în dosarul nr. 15883/3/2007, a fost respinsă excepția lipsei de

interes a apelului ca nefondată, a fost admis apelul declarat de

apelanții-reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1122 din 21 decembrie 2004,

a fost desființată această hotărâre și s-a trimis cauza spre rejudecarea

fondului la aceeași instanță.

Cauza trimisă spre

rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă sub nr. 44687/3/2007, cu mențiunea că această instanță a fost învestită

doar cu soluționarea capătului 1 din cererea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N.

SA, respectiv constatarea nevalabilității titlului statului asupra apartamentului

în litigiu, așa cum au susținut și reclamanții în ședința publică de la acest

termen, cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta M.V. fiind

disjunsă și făcând obiectul altui dosar.

Pârâtul Municipiul

București prin Primarul General, față de precizarea reclamanților cu privire la

obiectul cererii de chemare în judecată, a înțeles să invoce excepția lipsei de

interes a cererii de constatare a nevalabilității titlului statului asupra

imobilului în litigiu.

Analizând actele și

lucrările dosarului, atât asupra excepției lipsei de interes, cât și asupra

fondului, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanții au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul

General și SC H.N. SA să se constate nevalabilitatea titlului statului, asupra

apartamentului situat în București, sector 1.

Tribunalul a apreciat

că în privința acestei cereri, reclamanții justifică interesul în promovare, ca

și condiție de exercitare a acțiunii civile, interes care este legitim, născut

și actual, urmărindu-se obținerea unui folos practic prin constatarea

nevalabilității titlului statului; aceasta chiar prin prisma dispozițiilor art.

2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate și completate

prin dispozițiile Legii nr. 247/2005, care au calificat expres preluarea

imobilelor operată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ca fiind o

preluare abuzivă. Prevederile legale enunțate consideră a fi abuziv preluate

atât imobilele naționalizate cu titlu, cât și cele naționalizate fără titlu,

conservând distincția între cele două categorii juridice, astfel încât instanța

de judecată poate fi chemată a statua, în concret, în funcție de circumstanțele

speței, dacă un imobil preluat abuziv, în sensul legii, a trecut în proprietatea

statului în puterea unui titlu valabil sau, dimpotrivă, fără titlu.

În speță, reclamanții

nu urmăresc a se constata doar caracterul abuziv al preluării, această premisă

fiind consacrată chiar de legiuitor, astfel încât nu mai este necesară o

confirmare judecătorească, ci urmăresc demonstrarea nevalabilității titlului

statului, concept susceptibil să producă efecte juridice, inclusiv în planul

revendicării imobiliare prin comparare de titluri.

Tribunalul a apreciat

că se impune respingerea excepției lipsei de interes a cererii formulate, cu

atât mai mult cu cât prin decizia de apel s-a dispus desființarea Sentinței

civile nr. 1122 din 21 decembrie 2004 și a fost trimisă cauza spre rejudecarea

fondului, tocmai față de împrejurarea că instanța era nu numai competentă, ci

și obligată să verifice cu prioritate titlul statului și să stabilească dacă

titlul a fost sau nu valabil.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a constatat, în conformitate cu actele de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 8370 din 9 martie 1936 și nr. 21311 din 23 iunie 1936,

schițe de plan, autorizația de construire nr. 22M din 24 aprilie 1936,

procesul-verbal de carte funciară nr. 200/1940/223 din 25 octombrie 1940 și

copia cărții funciare a imobilului în litigiu, că A.C. și I.P.C. au dobândit dreptul

de proprietate comună, în cote părți de câte 1/2 fiecare, asupra imobilului

situat în București, compus din teren în suprafață de 485 mp și construcție

Din adresa nr. 1890

din 4 martie 2005 emisă de D1TL Sector 1 București și din adresa nr. NG/3466

din 10 martie 2005 emisă de CGMB - AFI rezultă ce denumirea străzii s-a

modificat, în prezent imobilul fiind situat în str. Muzeu Zambaccian nr. 19,

sector 1.

Imobilul a fost

naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, poziția 1886, în Anexa de București, de

la fostul proprietar I.P.C., căruia i s-au naționalizat două apartamente în

București, și în Brașov.

Analizând valabilitatea titlului statului cu privire

la acest imobil, în virtutea prerogativelor conferite de art. 6 din Legea nr.

213/1998, tribunalul a apreciat că dispozițiile Decretului nr. 92/1950

contravin Constituției din anul 1948, art. 481 C. civ. și art. 17 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care România aderase anterior,

care asigurau protecția specială a dreptului de proprietate particulară și

interziceau exproprierea pentru alte cauze decât cele de utilitate publică și

fără o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită în justiție.

Decretul nr. 92/1950

de naționalizare a locuințelor reprezintă o preluare nevalabilă a imobilelor de

către stat, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul a permis ulterior,

prin dispozițiile Legii nr. 112/1995, ale Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 112/1995 aprobate prin H.G. nr. 11/1997, ale Legii nr. 213/1998 și

ale Legii nr. 10/2001, analizarea valabilității titlului statului asupra

imobilelor respective.

Față de cele

relatate, tribunalul a reținut că imobilul a fost preluat de stat fără titlu

valabil, astfel că dreptul de proprietate al foștilor proprietari ai

imobilului, A.C. și I.P.C. nu s-a stins în patrimoniul lor prin măsura

naționalizării dispusă prin Decretul nr. 92/1950.

Pe cale de

consecință, tribunalul a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea

formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin

Primarul General și SC H.N. SA și a constatat nevalabilitatea titlului statului

asupra apartamentului menționat.

civilă nr. 460A din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de

apelanta-pârâtă M.V. împotriva Sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr.

44687/3/2007, în contradictoriu cu apelantul-pârât Municipiul București prin

Primarul General, intimații-reclamanți N.D.E., M.M.V. și intimata-pârâtă SC

H.N. SA, ca inadmisibil.

A respins ca nefondat

apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General

împotriva aceleiași sentințe.

S-a luat act că nu

s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie,

Curtea a constatat că, după disjungere, în cererea pendinte privind constatarea

nevalabilității titlului statului, potrivit cu învestirea cu acest obiect a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, pârâți în cauză au rămas doar

municipiul București și SC H.N. SA, față de care s-a și pronunțat sentința

apelată. Calitatea doar a celor doi pârâți sus-menționați a și fost precizată

de către reclamanții, potrivit principiului disponibilității și reafirmată în

fața primei instanțe.

Cadrul procesual

fiind astfel conturat de către reclamanți și prin disjungerea dispusă prin

Sentința civilă nr. 1122/2004, Curtea a constatat că apelul declarat de petenta

M.V. împotriva Sentinței nr. 92/2009 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă este formulat de o persoană străină de proces, aceasta neavând calitate

procesuală în cauză.

Apelul pârâtului

Municipiul București prin Primarul General a fost constatat nefondat, potrivit

considerentelor următoare:

Prevederile art. 2

din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005, prin care s-a

statuat că toate imobilele trecute în proprietatea statului în perioada 06

martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, fără a se mai

distinge între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu,

constituie cadrul legal care permite instanțelor judecătorești ca, în concret,

să constate pentru un anumit imobil, în raport de circumstanțele speței -

astfel cum a reținut în mod corect și prima instanță - că a fost preluat

abuziv, instanțele chiar având obligația, în cazul învestirii cu o acțiune în

revendicare, să verifice din oficiu valabilitatea titlului statului asupra unui

imobil.

Cu atât mai mult,

partea interesată are deschisă o astfel de cale, având așadar un interes

direct, legitim, născut și actual în a se clarifica acest aspect pentru

imobilul pentru care are formulată o acțiune în revendicare sau o notificare în

baza Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul-apelant

Municipiul București prin primarul General, în susținerea căruia s-au arătat

următoarele:

Atâta timp cât un

imobil este preluat în mod abuziv în proprietatea statului este lipsit de

interes în speță dacă acesta a fost preluat cu sau fără titlu valabil, în

oricare dintre cele două situații, respectiv a unei acțiuni în revendicare și,

mai ales, a unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, este

evident ca interesul direct, legitim și actual în a se constata nevalabilitatea

titlului statului asupra imobilului din sector 1 nu este dovedit și nici

justificat, art. 2 din Legea nr. 10/2001 făcând de prisos o asemenea cerere.

Analizând decizia de

apel în raport de critica formulată, care se circumscrie dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în

considerarea celor ce succed:

Prin Decizia nr. 1029

A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă s-a apreciat că în mod greșit s-a reținut ca fiind inadmisibil capătul

de cerere prin care s-a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului

statului, față de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și cererile cu

care a fost învestită.

Printre condițiile de

formulare a unei cereri de chemare în judecată este și interesul, folosul

practic urmărit de reclamant, iar acesta trebuie să existe pe tot parcursul

litigiului până la soluționarea irevocabilă.

Interesul

reclamanților nu mai subzistă în cauză în condițiile în care actul de

înstrăinare a imobilului în litigiu către M.V. nu a fost desființat, iar

Sentința civilă nr. 631 din 14 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă în cauza disjunsă având ca obiect revendicarea aceluiași

imobil de la cumpărător, care a fost în sensul respingerii, nu a fost atacată.

În acest context,

măsurile reparatorii de care ar putea beneficia fostul proprietar sau

moștenitorii săi, în lumina Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al

imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, cu respectarea cerințelor acestei legi, sunt aceleași,

indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu. Acestea

constau numai în măsuri reparatorii în echivalent, cu aplicarea art. 18 lit. c)

din Legea nr. 10/2001.

În consecință, cu

aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să admită recursul și, conform art. 296 C. proc. civ., să

modifice, în parte, decizia de apel, în sensul că:

Se va admite apelul

declarat de același pârât împotriva sentinței primei instanțe, care va fi

schimbată în tot, în sensul respingerii ca lipsită de interes a cererii

reclamanților având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 460A din 5 octombrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Modifică în parte

decizia, în sensul că:

Admite apelul

declarat de același pârât împotriva Sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie

2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Schimbă în tot

sentința în sensul că:

Respinge ca lipsită

de interes cererea reclamantei având ca obiect constatarea nevalabilității

titlului Statului.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 868/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 14116/3/2007, reclamanții A.G., A.N. și A.P.R.I., s-au adres
ÎCCJ 2011-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2669/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1750 din 04 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 4, situat în București, s
ÎCCJ 2014-11-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3301/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta N.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6922/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 aprilie 2007 și înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 sub nr. 3757/302/2007, reclamanții P.D.A., T.A.M., N.O.C., P.I.R. și C.A.G. au chemat în judecată pe pârâț
ÎCCJ 2010-10-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5507/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 472 F din 3 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.I., cu consecința respingerii
Sursă