ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Prin Sentința civilă nr. 92 din 23 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă a dispus după cum urmează: S-a respins excepția lipsei de interes. A admis acțiunea formulată de reclamanții N.D.E. și M.M.V. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA. S-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului situat în București, sector 1. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 14229/2004, reclamanții N.D.E. și M.M.V., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General, SC H.N.

SA și M.V., au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului situat în București, sector 1 și să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest apartament, astfel cum acesta este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3881/24396 din 27 martie 1997. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor lor C.P.A. și C.P., care au deținut acest imobil, fiind înscris în Cartea Funciară prin procesul-verbal nr. 7200/1940.

Ulterior imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Român prin Decretul nr. 92/1950, fiind înscris la poziția nr. 1886. Reclamanții susțin că acest decret nu poate constitui un titlu valabil pentru Statul Român, nici la momentul preluării efective și nici la momentul înstrăinării către pârâta M.V., întrucât încalcă dispozițiile Constituției în vigoare la acea dată, care prevedea în art. 8 că dreptul de proprietate și de moștenire sunt garantate, prevederile art. 480 și 481 C. civ., precum și dispozițiile art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în anul 1948. Prin Sentința civilă nr. 8290 din 29 octombrie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de valoarea imobilului și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., în vigoare la acea dată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 2858/2004, cauză în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1122 din 21 decembrie 2004. Prin această hotărâre a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, a fost respins capătul de cerere formulat de reclamanți privind constatarea nevalabilității titlului statului asupra apartamentului în litigiu, ca inadmisibil, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanți în contradictoriu cu acești pârâți ca inadmisibilă, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare în contradictoriu cu pârâta M.V.

ca neîntemeiată, a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a disjuns capătul de cerere privind revendicarea formulată în contradictoriu cu pârâta M.V. Cererea disjunsă a făcut obiectul dosarului nr. 3107/2004 al Secției a IV-a a Tribunalului București, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 631 din 14 iunie 2005, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta M.V., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Prin Decizia civilă nr. 102A din 3 martie 2006 pronunțată de C.A.B., secția a III-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1122 din 21 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2858/2004.

Prin Decizia nr. 8518 din 25 octombrie 2006 a fost admis recursul declarat de reclamanți și a fost casată Decizia civilă nr. 102A din 3 martie 2006 a C.A.B., iar cauza fiind trimisă pentru soluționarea apelului la Tribunalul București. Prin Decizia civilă nr. 1029A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 15883/3/2007, a fost respinsă excepția lipsei de interes a apelului ca nefondată, a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1122 din 21 decembrie 2004, a fost desființată această hotărâre și s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. 44687/3/2007, cu mențiunea că această instanță a fost învestită doar cu soluționarea capătului 1 din cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA, respectiv constatarea nevalabilității titlului statului asupra apartamentului în litigiu, așa cum au susținut și reclamanții în ședința publică de la acest termen, cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta M.V. fiind disjunsă și făcând obiectul altui dosar. Pârâtul Municipiul București prin Primarul General, față de precizarea reclamanților cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, a înțeles să invoce excepția lipsei de interes a cererii de constatare a nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât asupra excepției lipsei de interes, cât și asupra fondului, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General și SC H.N. SA să se constate nevalabilitatea titlului statului, asupra apartamentului situat în București, sector 1. Tribunalul a apreciat că în privința acestei cereri, reclamanții justifică interesul în promovare, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, interes care este legitim, născut și actual, urmărindu-se obținerea unui folos practic prin constatarea nevalabilității titlului statului; aceasta chiar prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate și completate prin dispozițiile Legii nr. 247/2005, care au calificat expres preluarea imobilelor operată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ca fiind o preluare abuzivă.

Prevederile legale enunțate consideră a fi abuziv preluate atât imobilele naționalizate cu titlu, cât și cele naționalizate fără titlu, conservând distincția între cele două categorii juridice, astfel încât instanța de judecată poate fi chemată a statua, în concret, în funcție de circumstanțele speței, dacă un imobil preluat abuziv, în sensul legii, a trecut în proprietatea statului în puterea unui titlu valabil sau, dimpotrivă, fără titlu. În speță, reclamanții nu urmăresc a se constata doar caracterul abuziv al preluării, această premisă fiind consacrată chiar de legiuitor, astfel încât nu mai este necesară o confirmare judecătorească, ci urmăresc demonstrarea nevalabilității titlului statului, concept susceptibil să producă efecte juridice, inclusiv în planul revendicării imobiliare prin comparare de titluri.

Tribunalul a apreciat că se impune respingerea excepției lipsei de interes a cererii formulate, cu atât mai mult cu cât prin decizia de apel s-a dispus desființarea Sentinței civile nr. 1122 din 21 decembrie 2004 și a fost trimisă cauza spre rejudecarea fondului, tocmai față de împrejurarea că instanța era nu numai competentă, ci și obligată să verifice cu prioritate titlul statului și să stabilească dacă titlul a fost sau nu valabil. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat, în conformitate cu actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 8370 din 9 martie 1936 și nr. 21311 din 23 iunie 1936, schițe de plan, autorizația de construire nr. 22M din 24 aprilie 1936, procesul-verbal de carte funciară nr. 200/1940/223 din 25 octombrie 1940 și copia cărții funciare a imobilului în litigiu, că A.C.

și I.P.C. au dobândit dreptul de proprietate comună, în cote părți de câte 1/2 fiecare, asupra imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de 485 mp și construcție S+P+E. Din adresa nr. 1890 din 4 martie 2005 emisă de D1TL Sector 1 București și din adresa nr. NG/3466 din 10 martie 2005 emisă de CGMB - AFI rezultă ce denumirea străzii s-a modificat, în prezent imobilul fiind situat în str. Muzeu Zambaccian nr. 19, sector 1. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, poziția 1886, în Anexa de București, de la fostul proprietar I.P.C., căruia i s-au naționalizat două apartamente în București, și în Brașov. Analizând valabilitatea titlului statului cu privire la acest imobil, în virtutea prerogativelor conferite de art. 6 din Legea nr. 213/1998, tribunalul a apreciat că dispozițiile Decretului nr. 92/1950 contravin Constituției din anul 1948, art. 481 C. civ.

și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care România aderase anterior, care asigurau protecția specială a dreptului de proprietate particulară și interziceau exproprierea pentru alte cauze decât cele de utilitate publică și fără o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită în justiție. Decretul nr. 92/1950 de naționalizare a locuințelor reprezintă o preluare nevalabilă a imobilelor de către stat, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul a permis ulterior, prin dispozițiile Legii nr. 112/1995, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 aprobate prin H.G. nr. 11/1997, ale Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 10/2001, analizarea valabilității titlului statului asupra imobilelor respective.

Față de cele relatate, tribunalul a reținut că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel că dreptul de proprietate al foștilor proprietari ai imobilului, A.C. și I.P.C. nu s-a stins în patrimoniul lor prin măsura naționalizării dispusă prin Decretul nr. 92/1950. Pe cale de consecință, tribunalul a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și SC H.N. SA și a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului menționat. 2. Prin Decizia civilă nr. 460A din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă M.V.

împotriva Sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. 44687/3/2007, în contradictoriu cu apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General, intimații-reclamanți N.D.E., M.M.V. și intimata-pârâtă SC H.N. SA, ca inadmisibil. A respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat că, după disjungere, în cererea pendinte privind constatarea nevalabilității titlului statului, potrivit cu învestirea cu acest obiect a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pârâți în cauză au rămas doar municipiul București și SC H.N.

SA, față de care s-a și pronunțat sentința apelată. Calitatea doar a celor doi pârâți sus-menționați a și fost precizată de către reclamanții, potrivit principiului disponibilității și reafirmată în fața primei instanțe. Cadrul procesual fiind astfel conturat de către reclamanți și prin disjungerea dispusă prin Sentința civilă nr. 1122/2004, Curtea a constatat că apelul declarat de petenta M.V. împotriva Sentinței nr. 92/2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă este formulat de o persoană străină de proces, aceasta neavând calitate procesuală în cauză.

Apelul pârâtului Municipiul București prin Primarul General a fost constatat nefondat, potrivit considerentelor următoare: Prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005, prin care s-a statuat că toate imobilele trecute în proprietatea statului în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, fără a se mai distinge între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, constituie cadrul legal care permite instanțelor judecătorești ca, în concret, să constate pentru un anumit imobil, în raport de circumstanțele speței - astfel cum a reținut în mod corect și prima instanță - că a fost preluat abuziv, instanțele chiar având obligația, în cazul învestirii cu o acțiune în revendicare, să verifice din oficiu valabilitatea titlului statului asupra unui imobil.

Cu atât mai mult, partea interesată are deschisă o astfel de cale, având așadar un interes direct, legitim, născut și actual în a se clarifica acest aspect pentru imobilul pentru care are formulată o acțiune în revendicare sau o notificare în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul-apelant Municipiul București prin primarul General, în susținerea căruia s-au arătat următoarele: Atâta timp cât un imobil este preluat în mod abuziv în proprietatea statului este lipsit de interes în speță dacă acesta a fost preluat cu sau fără titlu valabil, în oricare dintre cele două situații, respectiv a unei acțiuni în revendicare și, mai ales, a unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, este evident ca interesul direct, legitim și actual în a se constata nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din sector 1 nu este dovedit și nici justificat, art. 2 din Legea nr. 10/2001 făcând de prisos o asemenea cerere. Analizând decizia de apel în raport de critica formulată, care se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea celor ce succed: Prin Decizia nr. 1029 A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă s-a apreciat că în mod greșit s-a reținut ca fiind inadmisibil capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului, față de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și cererile cu care a fost învestită.

Printre condițiile de formulare a unei cereri de chemare în judecată este și interesul, folosul practic urmărit de reclamant, iar acesta trebuie să existe pe tot parcursul litigiului până la soluționarea irevocabilă. Interesul reclamanților nu mai subzistă în cauză în condițiile în care actul de înstrăinare a imobilului în litigiu către M.V. nu a fost desființat, iar Sentința civilă nr. 631 din 14 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în cauza disjunsă având ca obiect revendicarea aceluiași imobil de la cumpărător, care a fost în sensul respingerii, nu a fost atacată. În acest context, măsurile reparatorii de care ar putea beneficia fostul proprietar sau moștenitorii săi, în lumina Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu respectarea cerințelor acestei legi, sunt aceleași, indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu.

Acestea constau numai în măsuri reparatorii în echivalent, cu aplicarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul și, conform art. 296 C. proc. civ., să modifice, în parte, decizia de apel, în sensul că: Se va admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței primei instanțe, care va fi schimbată în tot, în sensul respingerii ca lipsită de interes a cererii reclamanților având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 460A din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică în parte decizia, în sensul că: Admite apelul declarat de același pârât împotriva Sentinței civile nr. 92 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Schimbă în tot sentința în sensul că: Respinge ca lipsită de interes cererea reclamantei având ca obiect constatarea nevalabilității titlului Statului. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.