ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 63/ F-C din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanții Ț.C., Ț.A. și Ț.M., în contradictoriu cu

pârâta C.C.S.D., și a obligat-o pe aceasta să emită decizie, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, și având în vedere Dispoziția nr. 2521/2007

a P.M.D.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea reclamanților de obligarea

a pârâtei la plata de penalități pentru întârziere.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în

esență, prin Dispoziția emisă de autoritatea administrației publice locale,

reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri și că termenul

de peste un an care s-a scurs de la data înaintării către pârâtă a dosarului de

despăgubiri, fără ca procedura să fie finalizată, îi pune pe reclamanți în

situația prevăzută de art. l din Legea nr. 554/2004, în sensul că sunt

titularii unui drept și interes legitim ce nu le sunt recunoscutele o

autoritate publică, ceea ce le cauzează un prejudiciu.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului, tăcând referire, în drept, la prevederile

Legii nr. 247/2005, art. 299, 304

1

și urm. C. proc. civ., pârâta a

susținut, în esență, că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor

se face în virtutea declanșării procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, care cuprinde mai multe etape, obligatoriu de parcurs, decizia

reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi emisă anterior finalizării

acesteia.

Susține recurenta că prima instanță a reținut în mod greșit

nerespectarea termenului rezonabil pentru emiterea deciziei de despăgubiri,

nesocotind criteriile rezultate din jurisprudența în materie, respectiv

complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente,

importanța litigiului, etc.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Într-adevăr, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede mai multe etape

în soluționarea cererilor de retrocedare, iară să reglementeze un termen pentru

emiterea deciziei.

Împrejurarea că norma specială nu a menționat un termen pentru

rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate, însă, încuraja autoritatea

publică să tergiverseze soluționarea acestora, sesizările privind retrocedarea

imobilelor impunându-se a fi soluționate într-un termen rezonabil sau cu

prioritate, în cazuri de excepție.

Dispoziția legală națională, invocată de recurentă, prin care se

instituie un sistem aleatoriu de acordare a despăgubirilor în caz de aplicare a

dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, este de natură a modifica

substanțial și subiectiv valoarea acestor despăgubiri, cu consecința creării

unui nou prejudiciu provenit din neemiterea promptă a deciziei administrative,

prin care se recunoaște existența încălcării dreptului de proprietate.

Această situație nu poate fi, însă, acceptată, reprezentând o încălcare

evidentă a dispozițiilor art. l din Protocolul 1 al C.A.D.O.L.F.

Fiind vorba de o perioadă de peste un an, în care autoritatea recurentă

nu a dat curs solicitării intimatei de emitere a deciziei, este evident că nu ne

aflăm în prezența unui „termen rezonabil”, în accepțiunea prevederilor

comunitare susmenționate, dar ne aflăm în situația nesoluționării în termen a

cererii formulate de intimata-reclamantă, ceea ce a determinat instanța de fond

să facă aplicarea în mod corect a prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, autoritatea recurentă a și emis Decizia nr. 4748 din 23

aprilie 2009, reprezentând titlu de despăgubire în favoarea intimaților.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 63/

F-C din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.