ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată în contencios administrativ, reclamantul N.A. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta C.J.P. Botoșani, anularea hotărârii nr. 9536 din 8
noiembrie 2008, emisă de pârâtă și să se constate că este beneficiarul
drepturilor recunoscute prin Legea nr. 309/2002 pentru perioada 2 decembrie 1953
– 18 aprilie 1956.
Motivându-și
acțiunea, reclamantul a arătat că în perioada 2 decembrie 1953 -18 aprilie 1956
a îndeplinit stagiul militar în cadrul Eșalonului Cap Codru, iar în perioada 18
aprilie 1956 – 5 noiembrie 1956 la U.M. 03858 Buzău, ca „mană de lucru".
Prin
întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar
pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin
sentința nr. 55 din 13 martie 2009, a respins excepția prescripției dreptului
la acțiune, iar pe fond a admis acțiunea reclamantului N.A., a anulat hotărârea
nr. 9536/2009 a Casei Județene de Pensii Botoșani -
Comisia
pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, constatând că reclamantul este
beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru perioada 2
decembrie 1953 – 5 noiembrie 1956.
Pentru a
pronunța o asemenea soluție, Curtea de Apel Suceava a constatat că, prin
hotărârea nr. 9536 din 8 noiembrie 2008, pârâta s-a pronunțat pe fondul
pretențiilor reclamantului și nicidecum pe excepția tardivității cererii
acestuia, astfel că acțiunea introdusă în justiție apare ca fiind formulată în
termen.
Pe fondul
cauzei, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea de Apel Suceava a
apreciat că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă ale
Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada amintită. Totodată,
instanța fondului a considerat că această interpretare este conformă cu opinia
exprimată de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
prin adresa nr. 22871 din 9 septembrie 2008.
Împotriva
sentinței pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâta C.J.P.
Botoșani.
Recurenta
critică respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond
consideră că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile
acordate potrivit Legii nr. 309/2002, întrucât nu și-a satisfăcut stagiul
militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Examinându-se
sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în
cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că
recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit
prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea
unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, beneficiază de prevederile
acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele
de muncă menționate.
Conform
dispozițiilor art. 6 alin. (2) din legea amintită, precum și ale Normelor
metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, stabilirea
drepturilor prevăzute de acest act normativ se face la cerere, pe baza
înscrisurilor din livretele militare sau din adeverințele eliberate de centrele
militare județene ori de Unitatea Militară 02405 Pitești.
Rezultă
că, potrivit prevederilor legale menționate, beneficiarii acestui act normativ
trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: să fie cetățeni
români; să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă ce au făcut
parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, iar stagiul militar să fi
fost efectuat în perioada 1950-1961.
Din
adeverința aflată la dosarul cauzei, eliberată de Centrul Militar Județean
Botoșani, rezultă că în ambele perioade de satisfacere a stagiului militar,
reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru".
Această
mențiune concordă cu precizările emise de Casa Națională de Pensii și alte
Drepturi de Asigurări Sociale, sub nr. 2748/2003, în care se face mențiunea că
se poate considera că persoana a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii și în situațiile în care, în actele doveditoare
există formulări de genul: „mână de lucru", formulări specifice doar
Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Se
constată că pe perioada îndeplinirii serviciului militar, de la încorporare
până la lăsarea la vatră, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1
din Legea nr. 309/2002 executând serviciul militar obligatoriu ca „mână de
lucru".
Interpretarea
pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 cu
modificările și completările ulterioare, este în concordanță cu considerentele
Deciziei nr. 160 din 1 aprilie 2004 a Curții Constituționale, potrivit cărora
legiuitorul este suveran în ceea ce privește acordarea de despăgubiri anumitor
categorii de persoane, și anume acelora care au desfășurat o activitate cu
caracter discriminator și înjositor, ce a corespuns definiției date muncii
forțate de către Organizația Internațională a Muncii.
În
concluzie,
instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar recursul
declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.J.P. Botoșani împotriva sentinței nr. 55 din 13 martie 2009 a
Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.