ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de  Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ sub nr. 3073 din 26 mai 2003, reclamantul  Ț.M.P. a

solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani la anularea

hotărârii nr. 1207 din  4 aprilie 2003 precum  și să se constate că beneficiază

de   dispozițiile art.1,2 și 6  din Legea nr.309/2002, întrucât  în perioada 1

noiembrie 1956 - 20 decembrie 1958 a  efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă  din cadrul  Direcției Generale de Muncă și Serviciului Muncii.

In

motivarea recursului reclamantul a arătat că a făcut dovada  celor solicitate

cu copia hotărârii și copia mențiunii din livretul militar.

Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și de  contencios administrativ prin sentința

civilă nr. 147 din 25 iunie 2003 a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru

a hotărî astfel,  instanța a reținut, în esență, având în vedere evidența

detașamentelor de muncă întocmite  de Arhivele Naționale, că reclamantul a

efectuat stagiul militar la U.M. 03858 în perioada  1 noiembrie  1956 – 20

decembrie 1958 iar această unitate nu figurează în nomenclatorul comunicat, în

temeiul art. 7 din H.G. nr. 1114/2002.

Impotriva

sentinței astfel pronunțate a declarat în termen legal, recurs reclamantul Ț.M.P.

Fără a

aduce o critică efectivă sentinței atacate, reclamantul în motivarea recursului

a arătat că a fost încorporat de  Comisariatul Militar Dorohoi și  repartizat

la muncă în  detașamentele militare Căi Ferate Române în localitatea Suroacia

unde a muncit  2 ani și 2 luni în mod conștiincios.

Analizând

actele și lucrările din dosar, în raport  de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 309/1992,    de prevederile acestei legi beneficiază

cetățenii români, care au efectuat stagiul militar  în detașamentele de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii  în perioada 1950 – 1961.

Instanța

de fond a interpretat  corect aceste dispoziții legale și a respins acțiunea

constatând că unitatea militară la care  recurentul a  efectuat serviciul

militar nu s-a  aflat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Față de

această situație, care  rezultă din  înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

instanța de fond a stabilit corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de Legea nr. 309/1992 pentru acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.

In

consecință, nefiind  motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge

ca nefondat  prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ț.M.P., împotriva sentinței civile nr. 147 din 25 iunie

2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  27 ianuarie 2004.