ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 274/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 3073 din 26 mai 2003, reclamantul Ț.M.P. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani la anularea hotărârii nr. 1207 din 4 aprilie 2003 precum și să se constate că beneficiază de dispozițiile art.1,2 și 6 din Legea nr.309/2002, întrucât în perioada 1 noiembrie 1956 - 20 decembrie 1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale de Muncă și Serviciului Muncii. In motivarea recursului reclamantul a arătat că a făcut dovada celor solicitate cu copia hotărârii și copia mențiunii din livretul militar.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 147 din 25 iunie 2003 a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, având în vedere evidența detașamentelor de muncă întocmite de Arhivele Naționale, că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 03858 în perioada 1 noiembrie 1956 – 20 decembrie 1958 iar această unitate nu figurează în nomenclatorul comunicat, în temeiul art. 7 din H.G. nr. 1114/2002. Impotriva sentinței astfel pronunțate a declarat în termen legal, recurs reclamantul Ț.M.P. Fără a aduce o critică efectivă sentinței atacate, reclamantul în motivarea recursului a arătat că a fost încorporat de Comisariatul Militar Dorohoi și repartizat la muncă în detașamentele militare Căi Ferate Române în localitatea Suroacia unde a muncit 2 ani și 2 luni în mod conștiincios.

Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/1992, de prevederile acestei legi beneficiază cetățenii români, care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale și a respins acțiunea constatând că unitatea militară la care recurentul a efectuat serviciul militar nu s-a aflat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Față de această situație, care rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a stabilit corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 309/1992 pentru acordarea drepturilor solicitate prin acțiune.

In consecință, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ț.M.P., împotriva sentinței civile nr. 147 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.