ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2010

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2007,

astfel cum a fost precizată, reclamantul Județul Ilfov a chemat în judecată pe

pârâta Așezămintele Brâncovenești – Biserica „Domnița Bălașa” - București,

cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să îi lase în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 157,27 ha teren situat în

comuna Cernica, sat. Bălăceanca, jud. Ilfov, cu obligarea la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, invocând incidența art.

480 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta, unitate locală de cult

aflată în jurisdicția Arhiepiscopiei Bucureștilor, a cerut respingerea cererii.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat ca,

în contradictoriu cu reclamantul și cu Spitalul de Psihiatrie „Domnița Bălașa”

să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în

litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4492 din 13 septembrie 2007,

Judecătoria Buftea și-a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei rază teritorială este situat terenul

(art. 13 C. proc. civ.).

Prin sentința civilă nr. 212 din 29 ianuarie 2008,

Judecătoria Cornetu, în raport de valoarea terenului – 77.011.973,60 lei – și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

P

rin sentința civilă nr. 156 din 4 februarie 2009,

Tribunalul București, secția a IV- a civilă, a anulat cererea de chemare în

judecată ca fiind netimbrată și a disjuns judecata cererii reconvenționale.

În motivarea sentinței instanța a reținut

că, deși legal citat cu mențiunea de a plăti taxele de timbru aferente cererii

– 773.306 lei taxă de timbru și 5 lei, timbru judiciar – referitor la care,

prin încheierea din 13 noiembrie 2008, s-a respins cererea de reexaminare, reclamantul

nu a făcut dovada plății, caz în care, în raport de prevederile art. 20 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, se impune anularea

cererii deduse judecății.

Prin decizia civilă nr. 424 din 24 iunie

2009, Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a respins apelul declarat

de reclamant, ca nefondat.

În motivarea deciziei instanța a reținut nu

pot fi primite susținerilor apelantului în sensul că în cauză ar fi dată

situația de excepție prevăzută de art. 17 din Legea nr. 147/1996, întrucât

obiectul acțiunii nu îl reprezintă o acțiune în realizarea unor venituri publice

ci o acțiune în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul Județul Ilfov, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului se susține că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.

17 din Legea nr. 147/1996, cu mențiunea că în bugetului său nu sunt prevăzute

sume de bani cu o astfel de destinație, anume de taxe judiciare de timbru.

Analizând recursul, Înalta Curte constată

că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

se poate cere, pe calea recursului, modificarea unei hotărârii care este „lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Statuând că părțile au deschisă calea

recursului pentru un astfel de motiv, legiuitorul impune părților să arate în

ce anume constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii sau, după caz, care

sunt argumentele care susțin lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate.

În speță, reclamantul se rezumă să

susțină că instanța de apel a înlăturat greșit aplicarea dispozițiilor art. 17

din Legea nr. 146/1997, fără însă a indica în ce anume constă greșeala.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 17,

redate și de reclamant prin cererea de recurs, „Sunt scutite de taxa judiciară

de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit

legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României,

Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul

Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent

de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice,

indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri

publice.”

Din cuprinsul dispoziției legale

menționate rezultă cu evidență că autoritățile publice, altele decât cele

expres enumerate, sunt scutite de taxele judiciare numai cu privire la cererile

și acțiunile care au ca obiect venituri publice, categorie în care nu se

încadrează acțiunea în revendicare, astfel cum corect au statuat și instanțele

de fond, aspect care nu a fost criticat prin recurs.

Totodată, împrejurarea de fapt invocată

de reclamant, anume că nu a prevăzut sume de bani cu o astfel de destinație în

buget, îi este imputabilă și nu conduce, sub aspectul analizat, la o altă

concluzie.

Așa fiind, cum hotărârea recurată a fost

pronunțată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a constata că nu

poate primi recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

Județul Ilfov prin Președintele Consiliului Județean Ilfov împotriva deciziei

nr. 424 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.