ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3068/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 28 ianuarie 2004, reclamanții R.S.C.M. și SC I. SRL au chemat în judecată pe pârâții S.E., C.E., E.P., R.N., ș.a., solicitând obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață totală de 6,75 ha, situat în Voluntari, tarlaua 18, parcela A 373, județul Ilfov. S-a solicitat, totodată, radierea intabulării dreptului de proprietate asupra terenului de 33.750 mp pe numele pârâtului A.O.F., anularea actelor de vânzare-cumpărare ulterioare, precum și a actului de dezmembrare. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au evaluat bunul imobil revendicat la 1.050.000.000 ROL.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin încheierea pronunțată la 18 ianuarie 2006, în dosarul nr. 985/3/2004, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Judecătoriei Buftea, având în vedere valoarea obiectului litigiului, necontestată de pârâți, și dispozițiile art. II pct. 1 și 4 din Legea nr. 219/2005. Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1084 din 2 martie 2009, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Buftea a avut în vedere faptul că acțiunea este evaluabilă în bani, iar valoarea terenului stabilită de reclamanți și necontestată de pârâți este de 53 milioane euro.

S-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 18 1 C. proc. civ., întrucât valoarea terenului a fost stabilită doar în mod probatoriu de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, urmând ca valoarea de circulație să fie stabilită definitiv printr-un raport de expertiză. La solicitarea instanței, reclamanții au indicat valoarea de circulație a bunului la aproximativ 53 milioane Euro, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S.F. Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției a III-a civile sub nr. 14526/2009. La termenul din 22 mai 2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale.

Prin sentința civilă nr. 733 din 22 mai 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, în vederea pronunțării unui regulator de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că valoarea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii, indicată prin cererea introductivă și necontestată de pârâți este sub 500.000 lei, fiind incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 și ale art. 18 1 C. proc. civ.

S-a considerat că precizarea repetată a valorii obiectului acțiunii la un interval mare de timp față de momentul introducerii acțiunii, este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței instanței investite cu soluționarea cauzei, putând reprezenta, cel mult, indicarea modificărilor intervenite în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, inerentă în situația fluctuațiilor existente pe piața imobiliară. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 47 din 3 noiembrie 2009, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând, în esență, că reclamanții au precizat în cererea de chemare în judecată că valoarea imobilului în litigiu este de 105.000 RON, valoare ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 1 C. proc.

civ., coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială a judecătoriei. S-a considerat că stabilirea unei valori mai mari a imobilului în litigiu, prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, nu atrage, potrivit dispozițiilor art. 18 1 C. proc. civ., competența tribunalului. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții B.G.O. și N.C. Prin motivele de recurs depuse de recurentul N.C. s-a criticat sentința atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv revendicarea unei suprafețe de teren de 6,75 ha situate în Voluntari, județul Ilfov, în mod corect Judecătoria Buftea a pus în vedere reclamanților să precizeze valoarea reală a terenului.

S-a arătat că judecătoria a avut, astfel, în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 147/1997, considerând că valoarea indicată prin acțiune este derizorie. Recurenții au susținut că indicarea valorii obiectului litigiului ca fiind de 53 milioane Euro nu reprezintă o modificare a cuantumului valoric, ci o indicare reală a acestuia, nefiind aplicabile dispozițiile art. 18 1 C. proc. civ. S-a mai arătat că, în sprijinul acestei valori, reclamanții au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciar, cu valoare de înscris, singurul în raport de care se poate stabili competența soluționării cauzei, până la momentul efectuării unei expertize tehnice judiciare. Examinând criticile invocate de recurenți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile pârâților sunt nefondate pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul acesteia și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, reclamanții și-au îndeplinit această obligație, apreciind, în mod provizoriu, valoarea terenului revendicat la suma de 1.050.000.000 ROL, sumă necontestată de pârâți. Potrivit dispozițiilor art. 18 1 C. proc. civ., instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Competența materială a instanței se determină după valoarea bunului, menționată în cererea introductivă. Faptul că, după trecerea unui interval mare de timp, reclamanții au precizat valoarea obiectului cererii ca fiind de aproximativ 53 milioane euro, aducând ca argument o expertiză tehnică extrajudiciară efectuată în luna octombrie 2007, cu privire la un alt imobil din aceeași zonă, este lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței. Practica judiciară a statuat că nici stabilirea ulterioară, pe baza unei expertize judiciare a unei valori reactualizate a obiectului cererii, nu atrage competența altei instanțe. Or, reclamanții au precizat inițial valoarea obiectului cererii la 105.000 RON, aceasta nefiind contestată de pârâți, astfel că, în mod corect, soluționând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel București, în baza art. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., a constatat că, în speță, competența materială revine judecătoriei. Dispozițiile art. 5 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legea nr. 146/1997, invocate de recurenți, deși nu au relevanță pentru stabilirea competenței, precizează că evaluarea pretențiilor în raport de care se calculează taxele judiciare de timbru, se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți, numai dacă această valoare este contestată sau apreciată ca vădit derizorie. În speță, aceste dispoziții nu sunt aplicabile, cu atât mai mult cu cât evaluarea reclamanților făcută prin acțiune nu a fost contestată de pârâți, iar în cauză precizarea ulterioară a cuantumului pretențiilor deduse judecății nu s-a făcut ca urmare a efectuării unei expertize judiciare, ci a uneia extrajudiciare, cu privire la un alt teren decât cel revendicat.

Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții B.G.O. și N.C. împotriva sentinței civile nr. 47 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.