ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3068/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 28 ianuarie 2004, reclamanții R.S.C.M.

și SC I. SRL au chemat în judecată pe pârâții S.E., C.E., E.P., R.N., ș.a.,

solicitând obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită

posesie terenul în suprafață totală de 6,75 ha, situat în Voluntari, tarlaua

18, parcela A 373, județul Ilfov. S-a solicitat, totodată, radierea intabulării

dreptului de proprietate asupra terenului de 33.750 mp pe numele pârâtului A.O.F.,

anularea actelor de vânzare-cumpărare ulterioare, precum și a actului de

dezmembrare.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanții au evaluat bunul imobil revendicat la 1.050.000.000 ROL.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin încheierea pronunțată la 18 ianuarie 2006, în dosarul nr.

985/3/2004, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare

Judecătoriei Buftea, având în vedere valoarea obiectului litigiului,

necontestată de pârâți, și dispozițiile art. II pct. 1 și 4 din Legea nr.

219/2005.

Judecătoria Buftea, prin sentința

civilă nr. 1084 din 2 martie 2009, a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Judecătoria Buftea a avut în vedere faptul că acțiunea este evaluabilă în bani,

iar valoarea terenului stabilită de reclamanți și necontestată de pârâți este

de 53 milioane euro.

S-a reținut că în cauză nu sunt

aplicabile prevederile art. 18

1

C. proc. civ., întrucât valoarea

terenului a fost stabilită doar în mod probatoriu de către reclamanți prin

cererea de chemare în judecată, urmând ca valoarea de circulație să fie

stabilită definitiv printr-un raport de expertiză.

La solicitarea instanței,

reclamanții au indicat valoarea de circulație a bunului la aproximativ 53

milioane Euro, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S.F.

Pe rolul Tribunalului București,

cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției a III-a civile sub nr. 14526/2009.

La termenul din 22 mai 2009, tribunalul,

din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale.

Prin sentința civilă nr. 733 din 22

mai 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de

necompetență materială, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Buftea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, în vederea pronunțării

unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că valoarea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii,

indicată prin cererea introductivă și necontestată de pârâți este sub 500.000

lei, fiind incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 și ale art. 18

1

C.

proc. civ.

S-a considerat că precizarea

repetată a valorii obiectului acțiunii la un interval mare de timp față de

momentul introducerii acțiunii, este lipsită de relevanță pentru stabilirea

competenței instanței investite cu soluționarea cauzei, putând reprezenta, cel

mult, indicarea modificărilor intervenite în ceea ce privește cuantumul valorii

aceluiași obiect, inerentă în situația fluctuațiilor existente pe piața

imobiliară.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 47 din 3 noiembrie 2009, a stabilit

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând, în

esență, că reclamanții au precizat în cererea de chemare în judecată că

valoarea imobilului în litigiu este de 105.000 RON, valoare ce atrage, potrivit

dispozițiilor art. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., competența materială a judecătoriei.

S-a considerat că stabilirea unei

valori mai mari a imobilului în litigiu, prin expertiza de specialitate

efectuată în cauză, nu atrage, potrivit dispozițiilor art. 18

1

C.

proc. civ., competența tribunalului.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs, în termenul legal, pârâții B.G.O. și N.C.

Prin motivele de recurs depuse de

recurentul N.C. s-a criticat sentința atacată ca nelegală pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că, față de obiectul

cererii de chemare în judecată, respectiv revendicarea unei suprafețe de teren

de 6,75 ha situate în Voluntari, județul Ilfov, în mod corect Judecătoria

Buftea a pus în vedere reclamanților să precizeze valoarea reală a terenului.

S-a arătat că judecătoria a avut,

astfel, în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii

nr. 147/1997, considerând că valoarea indicată prin acțiune este derizorie.

Recurenții au susținut că indicarea

valorii obiectului litigiului ca fiind de 53 milioane Euro nu reprezintă o

modificare a cuantumului valoric, ci o indicare reală a acestuia, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. proc. civ.

S-a mai arătat că, în sprijinul

acestei valori, reclamanții au depus la dosar un raport de expertiză

extrajudiciar, cu valoare de înscris, singurul în raport de care se poate

stabili competența soluționării cauzei, până la momentul efectuării unei

expertize tehnice judiciare.

Examinând criticile invocate de

recurenți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursurile pârâților sunt nefondate pentru

considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 112 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă

obiectul acesteia și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când

prețuirea este cu putință.

Așa cum rezultă din cuprinsul

acțiunii introductive, reclamanții și-au îndeplinit această obligație,

apreciind, în mod provizoriu, valoarea terenului revendicat la suma de

1.050.000.000 ROL, sumă necontestată de pârâți.

Potrivit dispozițiilor art. 18

1

C. proc. civ., instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la

competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar

dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul

valorii aceluiași obiect.

Competența materială a instanței se

determină după valoarea bunului, menționată în cererea introductivă.

Faptul că, după trecerea unui

interval mare de timp, reclamanții au precizat valoarea obiectului cererii ca

fiind de aproximativ 53 milioane euro, aducând ca argument o expertiză tehnică

extrajudiciară efectuată în luna octombrie 2007, cu privire la un alt imobil

din aceeași zonă, este lipsit de relevanță pentru stabilirea competenței.

Practica judiciară a statuat că nici

stabilirea ulterioară, pe baza unei expertize judiciare a unei valori

reactualizate a obiectului cererii, nu atrage competența altei instanțe.

Or, reclamanții au precizat inițial

valoarea obiectului cererii la 105.000 RON, aceasta nefiind contestată de

pârâți, astfel că, în mod corect, soluționând conflictul negativ de competență,

Curtea de Apel București, în baza art. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C.

proc. civ., a constatat că, în speță, competența materială revine judecătoriei.

Dispozițiile art. 5 alin. (2) din

Normele Metodologice de aplicare a Legea nr. 146/1997, invocate de recurenți,

deși nu au relevanță pentru stabilirea competenței, precizează că evaluarea

pretențiilor în raport de care se calculează taxele judiciare de timbru, se

face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți,

numai dacă această valoare este contestată sau apreciată ca vădit derizorie.

În speță, aceste dispoziții nu sunt

aplicabile, cu atât mai mult cu cât evaluarea reclamanților făcută prin acțiune

nu a fost contestată de pârâți, iar în cauză precizarea ulterioară a

cuantumului pretențiilor deduse judecății nu s-a făcut ca urmare a efectuării

unei expertize judiciare, ci a uneia extrajudiciare, cu privire la un alt teren

decât cel revendicat.

Pentru toate aceste considerente, se

va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții B.G.O. și N.C. împotriva sentinței civile nr. 47 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

mai 2010.