ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3684/2010

Asupra recursului civil de față, constată: Prin sentința civilă nr. 3001 din 5 iunie 2008, Judecătoria Buftea a admis acțiunea formulată de reclamantul D.G. în contradictoriu cu pârâtele S.M., S.I. și R.F.; a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor în suprafață de 5.000 mp extravilan, Tarla 94, Parcela 354; 3.400 mp extravilan, Tarla 138, parcela 564 și 7.900 mp extravilan Tarla 121, parcela 484, toate situate in satul județul Ilfov și identificate în titlul de proprietate nr. 20610 din 03 iulie 1995; a atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantului D.G. și pârâtelor S.I. și R.F.: lotul nr. 2 în suprafață de 2.500 mp din terenul aflat pe Tarlaua 94, parcela 354; lotul nr. 2 în suprafață de 1.700 mp din terenul aflat pe Tarlaua 138, parcela 564 și lotul nr.2 în suprafață de 3.950 mp din terenul aflat în Tarlaua 121 parcea 484, a obligate reclamantul și pârâtele S.D.

și R.F. să plătească pârâtei S.M. suma de 300 lei, reprezentând cota parte den onorariul de expert. Prin decizia civilă nr. 1262 din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate în cauză. Prin decizia civilă nr. 734 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.M. (fosta D.) împotriva deciziei menționate. Hotărârea curții de apel este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1215 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de S.M.

împotriva deciziei civile nr. 734 din 29 aprilie 2009, a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea S.M. criticând ca fiind nelegală soluția de respingere, a contestației în anulare. Va termenul de judecată din 14 iunie 2010, înalta Curte a invocat, din oficiu, și a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea căii de atac dedusă judecăți. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație si Justiție constată următoarele: Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit art. 320 alin (3). C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație, în speță, decizia civilă nr. 734 din 29 aprilie 2009, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Cum decizia menționată este irevocabilă, nefîind supusă recursului, rezultă că și hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare îndreptată împotriva sa, respectiv decizia civilă nr. 1215 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, este tot irevocabilă și, ca atare, potrivit legii ea nu poate face obiect al unui recurs. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată recurs care a fost dedusă judecății de contestatoare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea S.M. împotriva deciziei nr. 1215 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2010.