ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3477/2010

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2008

și înregistrată pe rolul

Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr.

4777/1/2008, revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D. au solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 511/R/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire solicită,

invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia

civilă nr. 511/R din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția

a III-a civilă, s-a respins ca nefondat, recursul formulat de

recurentele-pârâte N.A., N.M. și G.N.F.D. în contradictoriu cu

intimatul-reclamant N.E.A. și intimații-pârâți Comisia Județeană Ilfov pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală

Dragomirești Vale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra

Terenurilor și V.I., împotriva sentinței civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007

pronunțată de Judecătoria Cornetu. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de

1000 RON către intimatul N.E.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

În fapt, decizia menționată,

care confirmă sentința instanței de fond, încălcă grav dreptul de proprietate al

revizuientelor, fiind potrivnică altor hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, și de Tribunalul București, secția a lV-a civilă, care s-au

pronunțat în mod definitiv și irevocabil, cu privire la repunerea acestora în termenul

de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991

și la calitatea procesuală activă, precum și la dreptul lor de a solicita partajarea

suprafeței de 7000 m.p. teren agricol.

În acest sens, se arată

că prin cererea adresată Judecătoriei Buftea, înregistrată la data de 1 noiembrie

2004 și care a format obiectul Dosarului nr. 8457/2004, revizuientele (în calitate

de reclamante) au chemat în judecată pe intimații (pârâți) N.E.A. și V.I., solicitând

partajul averii succesorale rămase după defunctul N.M., respectiv suprafața de teren

27000 m.p., din care 6300 m.p. teren extravilan și 700 m.p. teren intravilan, situat

în sat D.D., comuna D.V., județul Ilfov.

Pârâtul N.E.A. a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că este

singurul moștenitor al defunctului N.M. și faptul că reclamantele în cauză nu au

calitate procesuală activă.

Prin sentința civilă

nr. 326 din 7 februarie 2005, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantelor, fiind respinsă acțiunea formulată de acestea și admisă cererea

reconvențională formulată de către pârât.

Prin decizia civilă

nr. 833A din 30 moiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. 1860/2005, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței

civile nr. 326/2005, a fost desființată în tot hotărârea apelată, cauza fiind trimisă

spre rejudecare la instanța de fond.

În considerentele acestei

decizii se menționează că nu se poate reține lipsa calității procesuale active a

reclamantelor, întrucât, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, acestea

au fost repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile

care fac obiectul acestei legi și care, nu se aflau în patrimoniul defunctului la

data decesului (nu se aflau în circuitul civil).

Recursul declarat în cauză

de pârâtul N.E.A. a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2018 din

13 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

în Dosarul nr. 12327/3/2005, hotărâre irevocabilă, în ale cărei considerente se

menționează, de asemenea, că autorul reclamantelor N.D., renunțând la masa succesorală

cu ocazia dezbaterii succesiunii după N.M., tatăl său (situație consfințită în certificatul

de moștenitor din 03 martie 1976), a renunțat numai la masa succesorală existentă

în anul 1976, respectiv la casa și la terenul aferent ei, de 250 m.p., așa cum fusese

limitat de cele două legi speciale, nr. 58 și nr. 59/1974. Pentru terenul care nu

s-a aflat în circuitul civil la acea dată, 700 m.p. teren intravilan și 6300 m.p.

teren extravilan, a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii.

S-a reținut, de asemenea, că autorul reclamantelor a formulat cerere (în realitate

două) de reconstituire a dreptului de proprietate, alături de celălalt moștenitor

– N.E.A.l, moștenitorii săi, (reclamantele), fiind îndreptățiți conform art. 728

C. civ. să solicite partajarea terenului, având astfel calitate procesuală activă.

La data de 03

februarie 2007, prin cererea adresată Judecătoriei Buftea și înregistrată sub

nr. 1438/94/2007, reclamantul N.E.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută

parțială a titlului de proprietate din 28 noiembrie 1994, eliberat de Comisia Municipiului

București și a Sectorului Agricol Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor.

Prin sentința civilă

nr. 1138 din 15 martie 2007, Judecătoria Buftea a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, unde cauza a fost înregistrată sub

nr. 1114/1748/2007.

Fiind soluționată în fond,

acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 2121

din 07 noiembrie 2007, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate din 28 noiembrie 1994, faptul că numiții N.M.D. și V.l. nu sunt persoane

îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul N.M.

Recursul declarat în cauză

a fost respins prin decizia civilă nr. 511 R din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 1114/1748/2007, a cărei revizuire

se solicită în prezenta cauză.

Soluția astfel pronunțată

este nelegală și netemeinică, încălcând grav dreptul de proprietate al revizuientelor,

atâta timp cât, există cele două hotărâri judecătorești anterior menționate, care

stabilesc cu putere de lucru judecat, că acestea au calitate procesuală activă,

fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii, existând astfel, contrarietate

între aceste hotărâri judecătorești, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

La termenul de judecată

din data de 3 iunie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a pus în dezbatere părților

excepția tardivității formulării cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile

art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ.

Luând în examinare, cu

prioritate, excepția astfel invocată, în raport de dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:

În cazul prevăzut de

art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și

curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă

la dezbateri sau la pronunțare.

Prin urmare, termenul

de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul

în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei

hotărâri.

În speță, revizuienții

au precizat că decizia civilă nr. 511/R din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, este contrară deciziei civile nr. 2018 din 13

noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În consecință, se solicită

revizuirea deciziei civile nr. 511/R din 20 martie 2008 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Cornetu.

Potrivit dispozițiilor

art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., în cazurile prevăzute la

art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și

se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere că hotărârea

a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în recurs la data de 20 martie 2008,

iar cererea de revizuire, de față, a fost introdusă la data de 3 iunie 2008, aceasta

este în mod evident tardivă, fiind depășit termenul legal procedural pentru introducerea

unei asemenea cereri.

În consecință, în raport

de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte

va admite excepția tardivității și, drept urmare, va respinge ca tardivă, cererea

de revizuire formulată de revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D. împotriva deciziei civile nr.

511/R din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2010.