ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3477/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3477/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3 iunie 2008
și înregistrată pe rolul
Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr.
4777/1/2008, revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D. au solicitat revizuirea
deciziei civile nr. 511/R/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a
III-a civilă, și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire solicită,
invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin decizia
civilă nr. 511/R din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția
a III-a civilă, s-a respins ca nefondat, recursul formulat de
recurentele-pârâte N.A., N.M. și G.N.F.D. în contradictoriu cu
intimatul-reclamant N.E.A. și intimații-pârâți Comisia Județeană Ilfov pentru
Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală
Dragomirești Vale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra
Terenurilor și V.I., împotriva sentinței civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007
pronunțată de Judecătoria Cornetu. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de
1000 RON către intimatul N.E.A., reprezentând cheltuieli de judecată.
În fapt, decizia menționată,
care confirmă sentința instanței de fond, încălcă grav dreptul de proprietate al
revizuientelor, fiind potrivnică altor hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București,
secția a IV-a civilă, și de Tribunalul București, secția a lV-a civilă, care s-au
pronunțat în mod definitiv și irevocabil, cu privire la repunerea acestora în termenul
de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile care fac obiectul Legii nr. 18/1991
și la calitatea procesuală activă, precum și la dreptul lor de a solicita partajarea
suprafeței de 7000 m.p. teren agricol.
În acest sens, se arată
că prin cererea adresată Judecătoriei Buftea, înregistrată la data de 1 noiembrie
2004 și care a format obiectul Dosarului nr. 8457/2004, revizuientele (în calitate
de reclamante) au chemat în judecată pe intimații (pârâți) N.E.A. și V.I., solicitând
partajul averii succesorale rămase după defunctul N.M., respectiv suprafața de teren
27000 m.p., din care 6300 m.p. teren extravilan și 700 m.p. teren intravilan, situat
în sat D.D., comuna D.V., județul Ilfov.
Pârâtul N.E.A. a formulat
întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că este
singurul moștenitor al defunctului N.M. și faptul că reclamantele în cauză nu au
calitate procesuală activă.
Prin sentința civilă
nr. 326 din 7 februarie 2005, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantelor, fiind respinsă acțiunea formulată de acestea și admisă cererea
reconvențională formulată de către pârât.
Prin decizia civilă
nr. 833A din 30 moiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, în Dosarul nr. 1860/2005, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței
civile nr. 326/2005, a fost desființată în tot hotărârea apelată, cauza fiind trimisă
spre rejudecare la instanța de fond.
În considerentele acestei
decizii se menționează că nu se poate reține lipsa calității procesuale active a
reclamantelor, întrucât, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, acestea
au fost repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile
care fac obiectul acestei legi și care, nu se aflau în patrimoniul defunctului la
data decesului (nu se aflau în circuitul civil).
Recursul declarat în cauză
de pârâtul N.E.A. a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2018 din
13 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,
în Dosarul nr. 12327/3/2005, hotărâre irevocabilă, în ale cărei considerente se
menționează, de asemenea, că autorul reclamantelor N.D., renunțând la masa succesorală
cu ocazia dezbaterii succesiunii după N.M., tatăl său (situație consfințită în certificatul
de moștenitor din 03 martie 1976), a renunțat numai la masa succesorală existentă
în anul 1976, respectiv la casa și la terenul aferent ei, de 250 m.p., așa cum fusese
limitat de cele două legi speciale, nr. 58 și nr. 59/1974. Pentru terenul care nu
s-a aflat în circuitul civil la acea dată, 700 m.p. teren intravilan și 6300 m.p.
teren extravilan, a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
S-a reținut, de asemenea, că autorul reclamantelor a formulat cerere (în realitate
două) de reconstituire a dreptului de proprietate, alături de celălalt moștenitor
– N.E.A.l, moștenitorii săi, (reclamantele), fiind îndreptățiți conform art. 728
C. civ. să solicite partajarea terenului, având astfel calitate procesuală activă.
La data de 03
februarie 2007, prin cererea adresată Judecătoriei Buftea și înregistrată sub
nr. 1438/94/2007, reclamantul N.E.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută
parțială a titlului de proprietate din 28 noiembrie 1994, eliberat de Comisia Municipiului
București și a Sectorului Agricol Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor.
Prin sentința civilă
nr. 1138 din 15 martie 2007, Judecătoria Buftea a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, unde cauza a fost înregistrată sub
nr. 1114/1748/2007.
Fiind soluționată în fond,
acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 2121
din 07 noiembrie 2007, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de
proprietate din 28 noiembrie 1994, faptul că numiții N.M.D. și V.l. nu sunt persoane
îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul N.M.
Recursul declarat în cauză
a fost respins prin decizia civilă nr. 511 R din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul
București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 1114/1748/2007, a cărei revizuire
se solicită în prezenta cauză.
Soluția astfel pronunțată
este nelegală și netemeinică, încălcând grav dreptul de proprietate al revizuientelor,
atâta timp cât, există cele două hotărâri judecătorești anterior menționate, care
stabilesc cu putere de lucru judecat, că acestea au calitate procesuală activă,
fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii, existând astfel, contrarietate
între aceste hotărâri judecătorești, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul de judecată
din data de 3 iunie 2010, Înalta Curte, din oficiu, a pus în dezbatere părților
excepția tardivității formulării cererii de revizuire, având în vedere dispozițiile
art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ.
Luând în examinare, cu
prioritate, excepția astfel invocată, în raport de dispozițiile art. 137 alin.
(1) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:
În cazul prevăzut de
art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și
curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă
la dezbateri sau la pronunțare.
Prin urmare, termenul
de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul
în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei
hotărâri.
În speță, revizuienții
au precizat că decizia civilă nr. 511/R din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul
București, secția a III-a civilă, este contrară deciziei civile nr. 2018 din 13
noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
În consecință, se solicită
revizuirea deciziei civile nr. 511/R din 20 martie 2008 a Tribunalului București,
secția a III-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva
sentinței civile nr. 2121 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Potrivit dispozițiilor
art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., în cazurile prevăzute la
art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și
se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Având în vedere că hotărârea
a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în recurs la data de 20 martie 2008,
iar cererea de revizuire, de față, a fost introdusă la data de 3 iunie 2008, aceasta
este în mod evident tardivă, fiind depășit termenul legal procedural pentru introducerea
unei asemenea cereri.
În consecință, în raport
de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte
va admite excepția tardivității și, drept urmare, va respinge ca tardivă, cererea
de revizuire formulată de revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de revizuientele N.A., N.M. și G.N.F.D. împotriva deciziei civile nr.
511/R din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,
ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2010.