ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5101/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5101/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 980 din 25
iunie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis acțiunea
formulată de contestatorii J.S.P. și C.M. în contradictoriu cu intimata RA
A.P.P.S., în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 250/2006 emisă de
intimată, care a fost obligată să restituie în natură contestatorilor imobilul
situat în județul Ilfov, compus din teren în suprafață de 2509 mp și
construcție.
Prin aceeași sentință intimata a
fost obligată la plata sumei de 601,80 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut că imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950,
că nu s-au plătit contestatorilor despăgubiri în temeiul legilor speciale de
reparație, că aceștia sunt moștenitorii defunctului C.E., astfel că decizia de
respingerea, notificării
formulate de contestatori ca nedovedite,
apare ca nelegală.
Prin decizia nr. 237A din 07
aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul
declarat de intimata RA A.P.P.S.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de apel a reținut că s-a făcut dovada de persoane îndreptățite a
contestatorilor în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum și
titlul de proprietate al autorului lor, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la critica referitoare
la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, s-a reținut că
apelanta-intimată avea posibilitatea să solicite contraexpertiză la primul
termen de judecată, după depunerea lucrării în condițiile art. 212 alin. (2) C.
proc. civ., că obiecțiunile formulate la termenul de la data de 11 iunie 2007
sunt obiecțiuni noi, instanța având obligația să cenzureze cererile părților în
condițiile art. 129C. proc. civ.
Nu a fost reținută nici critica
referitoare la cererea precizatoare, aceasta îndeplinind cerințele art. 132 C.
proc. civ.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel, intimata RA A.P.P.S. a formulat recurs invocând motivele de recurs
prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului întemeiat
pe pct. 7 s-a susținut că motivele pentru care s-a respins apelul sunt străine
și vizează aspecte de natură procedurală iar în ceea ce privește pct. 9 s-a
susținut că s-au încălcat depozițiile art. 129 C. proc. civ., că proba cu
expertiză tehnică topometrică în mod greșit a fost respinsă, încălcând rolul
activ al instanței.
S-a mai susținut că prin
completarea raportului la expertiză nu s-a stabilit suprafața reală de teren,
poziționarea acestuia și a construcției aflate pe acesta, astfel că imobilul
revendicat nu a putut fi identificat.
Prin întâmpinare,
intimații-contestatori au invocat excepția nulității recursului, în sensul că
motivele susținute nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul va fi constat nul pentru
următoarele considerente:
Dispozițiile înscrise în art. 304
la pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere
casarea sau modificarea unei hotărâri.
Recursul fiind o cale
extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității
hotărârii atacate se poate face în raport cu motivele de casare prevăzute de
lege sau în raport de motivele de ordine publică.
În speță, recursul nu se
întemeiază pe nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de
lege, iar situația de fapt descrisă de recurentul-reclamant nu face posibilă
încadrarea în nici unul din motivele de nelegalitate a deciziei atacate.
Conform art. 306 C. proc. civ.,
recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Cum, în speță, recursul nu se
întemeiază pe nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, ceea
ce echivalează cu nemotivarea, se constată că recursul declarat în cauză este
nul.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Constată nul
recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 237/A din 07
aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 aprilie 2009.