ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

februarie 2005, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel București, reclamanta Așezământul B. a chemat în judecată Guvernul României,

Consiliul Județean Ilfov și Spitalul de Psihiatrie Bălăceanca, solicitând

anularea pozițiilor nr. 25 - 33 din Anexa nr. 97 a H.G. nr. 867/2002.

În motivarea acțiunii arată că la

înființare a fost înzestrată cu o serie de proprietăți, că prin deciziunea nr. 439

din 17 martie 1948, a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Biserica D.B. a

fost exclusă de la trecerea în domeniul statului și că, în urma comasărilor

produse în perioada 1959 - 1969, Așezământul D.B. a fost obligat să schimbe

proprietatea sa din comuna Gurbănești, cu un teren în suprafață de 157,27 ha din comuna Știubei Orăști, în prezent Cernica, sat Bălăceanca.

Mai arată că acest teren a fost dat

în comodat Spitalului Gheorghe Marinescu, iar ulterior Spitalului de Psihiatrie

Bălăceanca, ultimul contract de comodat fiind reziliat la 12 martie 2004, prin

acordul părților.

Menționează că din adresa nr. 39834

din 27 septembrie 2004, a Ministerului Sănătății, a aflat că terenul respectiv,

împreună cu construcțiile și îmbunătățirile existente pe el, s-a inclus în

domeniul public al județului Ilfov și că s-a adresat Guvernului României și Consiliului

Județean Ilfov, pentru cercetarea acestei greșeli, dar i s-a răspuns că

reclamația este neîntemeiată.

Consiliul Județean Ilfov și Guvernul

României au formulat întâmpinări, prin care solicită ca acțiunea să fie

respinsă ca nefondată, susținând că reclamanta nu este titularul dreptului de

proprietate asupra terenului în suprafață de 157,27 ha, inclus în H.G. nr. 867/2002.

Guvernul României invocă și

excepțiile privitoare la tardivitatea introducerii acțiunii și la lipsa

calității procesuale a reclamantei.

Ministerul Sănătății a formulat

cerere de intervenție în interesul Guvernului, prin care invocă excepția

tardivității formulării plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii

acțiunii, iar pe fond cere să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1665 din

13 octombrie 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active, dar a

admis excepția tardivității formulării acțiunii, respingând acțiunea, ca tardiv

formulată. De asemenea, a admis cererea de intervenție, în sensul respingerii

acțiunii, ca tardiv formulată.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004, reclamanta are calitate procesuală activă, pentru că, în calitate

de persoană juridică și de terț în raport cu actul administrativ contestat,

justifică un interes pentru promovarea acțiunii, invocând un drept recunoscut

de lege ce i-a fost vătămat.

Dar reține că este întemeiată

excepția tardivității formulării acțiunii, conform prevederilor art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a depășit și termenul de 1 an

de la data publicării H.G. nr. 867/2002, în Monitorul Oficial.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la instanța de fond.

Menționează că H.G. nr. 867/2002 s-a

publicat în Monitorul Oficial la 5 septembrie 2002, dar fără anexele acesteia

și că Ministerul Sănătății, care avea cunoștință de calitatea reclamantei, de

proprietar asupra terenului în discuție, cu rea credință nu i-a comunicat

anexele la hotărârea de guvern.

Arată că a avut cunoștință de

anexele la hotărâre, numai după ce, la solicitarea sa, i s-au comunicat de

către Ministerul Sănătății, la data de 27 septembrie 2004 și că ulterior, a

formulat plângerea administrativă prealabilă și a introdus acțiunea, în

termenele legale de 6 luni, respectiv 1 an, termene prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat că prin H.G. nr.

867/2002 s-a dispus trecerea unor imobile din domeniul privat al Statului și

din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, în domeniul public al

județelor și în administrarea consiliilor județene respective.

Hotărârea s-a adoptat la data de 16

august 2002 și a fost publicată în M. Of. nr. 660/5.09.2002.

Acțiunea de față s-a introdus la

data de 22 februarie 2005, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii

acțiunii.

Conform prevederilor art. 11 din

această lege, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ

individual (cum este hotărârea contestată), se pot introduce în termen de 6

luni de la diverse momente, iar pentru motive temeinice, cererile se pot

introduce și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii

actului.

Cum H.G. nr. 867/2002 s-a emis la

data de 14 august 2002, iar acțiunea s-a introdus la data de 22 februarie 2005,

se constată că și termenul de un an de la data emiterii actului a fost mult

depășit, ținându-se cont și de faptul că termenul de un an este un termen de

decădere, nefiind nici susceptibil de suspendare sau întrerupere.

Ca atare, se reține că instanța de

fond a apreciat corect că acțiunea s-a introdus tardiv, astfel că recursul va

fi respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art.

299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Așezământul B. București, împotriva sentinței civile nr. 1665 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iulie 2006.