ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 februarie 2005, la Tribunalul București, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel București, reclamanta Așezământul B. a chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Județean Ilfov și Spitalul de Psihiatrie Bălăceanca, solicitând anularea pozițiilor nr. 25 - 33 din Anexa nr. 97 a H.G. nr. 867/2002. În motivarea acțiunii arată că la înființare a fost înzestrată cu o serie de proprietăți, că prin deciziunea nr. 439 din 17 martie 1948, a Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Biserica D.B. a fost exclusă de la trecerea în domeniul statului și că, în urma comasărilor produse în perioada 1959 - 1969, Așezământul D.B.

a fost obligat să schimbe proprietatea sa din comuna Gurbănești, cu un teren în suprafață de 157,27 ha din comuna Știubei Orăști, în prezent Cernica, sat Bălăceanca. Mai arată că acest teren a fost dat în comodat Spitalului Gheorghe Marinescu, iar ulterior Spitalului de Psihiatrie Bălăceanca, ultimul contract de comodat fiind reziliat la 12 martie 2004, prin acordul părților. Menționează că din adresa nr. 39834 din 27 septembrie 2004, a Ministerului Sănătății, a aflat că terenul respectiv, împreună cu construcțiile și îmbunătățirile existente pe el, s-a inclus în domeniul public al județului Ilfov și că s-a adresat Guvernului României și Consiliului Județean Ilfov, pentru cercetarea acestei greșeli, dar i s-a răspuns că reclamația este neîntemeiată.

Consiliul Județean Ilfov și Guvernul României au formulat întâmpinări, prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă ca nefondată, susținând că reclamanta nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 157,27 ha, inclus în H.G. nr. 867/2002. Guvernul României invocă și excepțiile privitoare la tardivitatea introducerii acțiunii și la lipsa calității procesuale a reclamantei. Ministerul Sănătății a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului, prin care invocă excepția tardivității formulării plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond cere să se respingă acțiunea, ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1665 din 13 octombrie 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale active, dar a admis excepția tardivității formulării acțiunii, respingând acțiunea, ca tardiv formulată.

De asemenea, a admis cererea de intervenție, în sensul respingerii acțiunii, ca tardiv formulată. Instanța reține, în motivarea sentinței, că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta are calitate procesuală activă, pentru că, în calitate de persoană juridică și de terț în raport cu actul administrativ contestat, justifică un interes pentru promovarea acțiunii, invocând un drept recunoscut de lege ce i-a fost vătămat. Dar reține că este întemeiată excepția tardivității formulării acțiunii, conform prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a depășit și termenul de 1 an de la data publicării H.G. nr. 867/2002, în Monitorul Oficial.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond. Menționează că H.G. nr. 867/2002 s-a publicat în Monitorul Oficial la 5 septembrie 2002, dar fără anexele acesteia și că Ministerul Sănătății, care avea cunoștință de calitatea reclamantei, de proprietar asupra terenului în discuție, cu rea credință nu i-a comunicat anexele la hotărârea de guvern. Arată că a avut cunoștință de anexele la hotărâre, numai după ce, la solicitarea sa, i s-au comunicat de către Ministerul Sănătății, la data de 27 septembrie 2004 și că ulterior, a formulat plângerea administrativă prealabilă și a introdus acțiunea, în termenele legale de 6 luni, respectiv 1 an, termene prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Recursul este nefondat. Este de necontestat că prin H.G. nr. 867/2002 s-a dispus trecerea unor imobile din domeniul privat al Statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective. Hotărârea s-a adoptat la data de 16 august 2002 și a fost publicată în M. Of. nr. 660/5.09.2002. Acțiunea de față s-a introdus la data de 22 februarie 2005, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii. Conform prevederilor art. 11 din această lege, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual (cum este hotărârea contestată), se pot introduce în termen de 6 luni de la diverse momente, iar pentru motive temeinice, cererile se pot introduce și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Cum H.G. nr. 867/2002 s-a emis la data de 14 august 2002, iar acțiunea s-a introdus la data de 22 februarie 2005, se constată că și termenul de un an de la data emiterii actului a fost mult depășit, ținându-se cont și de faptul că termenul de un an este un termen de decădere, nefiind nici susceptibil de suspendare sau întrerupere. Ca atare, se reține că instanța de fond a apreciat corect că acțiunea s-a introdus tardiv, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Așezământul B. București, împotriva sentinței civile nr. 1665 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2006.