ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 31 ianuarie 2008, reclamanta A.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea poziția
214 anexa 1 la H.G. nr. 972 din 24 septembrie 2002, privind atestarea la
domeniul public al Județului Brașov a imobilului (clădire de locuit) din comuna
Vulcan, sat Colonia.
În motivarea cererii
reclamanta a susținut că a folosit parte din acest imobil în baza contractului
de închiriere încheiat cu Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov – unde a fost
angajată începând din 1989, contract pe care l-a reînnoit în 1995 și 1999.
Acest imobil a fost
proprietatea privată a Comunei Vulcan încă din 1995 înscris ca atare în CF. După
intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992 a solicitat Spitalului să-i vândă
locuința însă a fost amânată soluționarea cererii sub diferite pretexte.
În cauză a formulat cerere
de intervenție în interesul Guvernului României, Consiliul Județean Brașov,
cerere admisă în principiu prin încheierea din 18 iunie 2008.
Prin sentința civilă nr. 131/24 septembrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a
admis cererea de intervenție și pe fond a respins acțiunea, reținând pentru
aceasta că imobilul construcție și teren aferent în discuție, s-a aflat în
proprietatea Comunei Vulcan fiind dat în administrarea operativă direct
Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov la 21 octombrie 1965.
Prin Hotărârea nr. 100/2001
a Consiliului Județean Brașov a fost inclus în inventarul bunurilor ce
alcătuiau domeniul public al Județului Brașov, iar prin H.G. nr. 972/2002 s-a
atestat apartenența la domeniul public al Județului Brașov, în conformitate cu dispozițiile
art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul
juridic al acesteia.
S-a mai reținut că imobilul
în litigiu este afectat desfășurării activității Spitalului de Neuropsihiatrie
Brașov – unitate sanitară publică de interes județean, constituind locuință de
serviciu pentru personalul angajat.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta A.A. criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut
că imobilul respectiv nu este afectat desfășurării activității unității
spitalicești – dovadă fiind faptul că deși s-a pensionat de 18 ani a continuat
să dețină cu chirie parte din acesta.
În plus, împrejurarea că a
plătit chirie lunară spitalului precum și modul în care a fost folosit
imobilul, dovedesc că destinația sa este strict privată, neîncadrându-se în
criteriile legale pentru a fi catalogat de uz sau interes public, astfel încât menționarea
sa la poziția 214, anexa 1 la H.G. nr. 972/2002, reprezintă o eroare.
În fine, recurenta a mai
susținut că prin raportul de expertiză extrajudiciară a demonstrat că imobilul
identificat din punct de vedere topografic nu este același cu cel la care se
referă hotărârea de guvern contestată.
Recursul nu este fondat.
Prin hotărârea nr. 100/17 iulie 2001, a fost însușit de Consiliul Județean Brașov și transmis Guvernului României
conform cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 23/1998, inventarul bunurilor ce
alcătuiesc domeniul public al Județului Brașov, întocmit de comisia special
constituită în acest sens, inventar în care se regăsește imobilul „casă de
locuit” situat în comuna Vulcan sat Colonia 1 Mai nr. 20, județul Brașov,
înscris în CF.
Nu numai că această hotărâre
nu a fost contestată, dar în temeiul ei a fost adoptată cu respectarea
dispozițiilor art. 107 din Constituție, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998
precum și cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă, H.G. nr. 972/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, „orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate
adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea
actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim”.
Din interpretarea acestei
dispoziții rezultă cu evidență că pentru a avea calitate procesuală activă de a
contesta un act administrativ, cel ce solicită anularea acestuia trebuie să
facă dovada vătămării unui drept al său prevăzut de lege, ori a unui interes
legitim privat, definit de Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. a), ca fiind acea
posibilitate de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui
drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Or, reclamanta-recurentă,
fostă angajată a Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, care a deținut cu chirie
parte din imobilul în discuție, ca și locuință de serviciu, anexă la contractul
de muncă, și care din 1990 este pensionară, în mod evident nu justifică nici
vătămarea acelui drept recunoscut de lege și nici interesul legitim, astfel
încât acțiunea în anularea H.G. nr. 972/2002 în mod legal și temeinic a fost
respinsă.
În raport de aceste
considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.A. împotriva sentinței nr. 131/ F din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2009.