ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 ianuarie 2008, reclamanta A.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea poziția 214 anexa 1 la H.G. nr. 972 din 24 septembrie 2002, privind atestarea la domeniul public al Județului Brașov a imobilului (clădire de locuit) din comuna Vulcan, sat Colonia. În motivarea cererii reclamanta a susținut că a folosit parte din acest imobil în baza contractului de închiriere încheiat cu Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov – unde a fost angajată începând din 1989, contract pe care l-a reînnoit în 1995 și 1999. Acest imobil a fost proprietatea privată a Comunei Vulcan încă din 1995 înscris ca atare în CF. După intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992 a solicitat Spitalului să-i vândă locuința însă a fost amânată soluționarea cererii sub diferite pretexte.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, Consiliul Județean Brașov, cerere admisă în principiu prin încheierea din 18 iunie 2008. Prin sentința civilă nr. 131/24 septembrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție și pe fond a respins acțiunea, reținând pentru aceasta că imobilul construcție și teren aferent în discuție, s-a aflat în proprietatea Comunei Vulcan fiind dat în administrarea operativă direct Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov la 21 octombrie 1965. Prin Hotărârea nr. 100/2001 a Consiliului Județean Brașov a fost inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiau domeniul public al Județului Brașov, iar prin H.G.

nr. 972/2002 s-a atestat apartenența la domeniul public al Județului Brașov, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. S-a mai reținut că imobilul în litigiu este afectat desfășurării activității Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov – unitate sanitară publică de interes județean, constituind locuință de serviciu pentru personalul angajat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a susținut că imobilul respectiv nu este afectat desfășurării activității unității spitalicești – dovadă fiind faptul că deși s-a pensionat de 18 ani a continuat să dețină cu chirie parte din acesta.

În plus, împrejurarea că a plătit chirie lunară spitalului precum și modul în care a fost folosit imobilul, dovedesc că destinația sa este strict privată, neîncadrându-se în criteriile legale pentru a fi catalogat de uz sau interes public, astfel încât menționarea sa la poziția 214, anexa 1 la H.G. nr. 972/2002, reprezintă o eroare. În fine, recurenta a mai susținut că prin raportul de expertiză extrajudiciară a demonstrat că imobilul identificat din punct de vedere topografic nu este același cu cel la care se referă hotărârea de guvern contestată. Recursul nu este fondat.

Prin hotărârea nr. 100/17 iulie 2001, a fost însușit de Consiliul Județean Brașov și transmis Guvernului României conform cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 23/1998, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Județului Brașov, întocmit de comisia special constituită în acest sens, inventar în care se regăsește imobilul „casă de locuit” situat în comuna Vulcan sat Colonia 1 Mai nr. 20, județul Brașov, înscris în CF. Nu numai că această hotărâre nu a fost contestată, dar în temeiul ei a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 107 din Constituție, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 precum și cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, H.G.

nr. 972/2002. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim”. Din interpretarea acestei dispoziții rezultă cu evidență că pentru a avea calitate procesuală activă de a contesta un act administrativ, cel ce solicită anularea acestuia trebuie să facă dovada vătămării unui drept al său prevăzut de lege, ori a unui interes legitim privat, definit de Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. a), ca fiind acea posibilitate de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Or, reclamanta-recurentă, fostă angajată a Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, care a deținut cu chirie parte din imobilul în discuție, ca și locuință de serviciu, anexă la contractul de muncă, și care din 1990 este pensionară, în mod evident nu justifică nici vătămarea acelui drept recunoscut de lege și nici interesul legitim, astfel încât acțiunea în anularea H.G. nr. 972/2002 în mod legal și temeinic a fost respinsă. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinței nr. 131/ F din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.