ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 ianuarie 2008, reclamanta A.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea poziția

214 anexa 1 la H.G. nr. 972 din 24 septembrie 2002, privind atestarea la

domeniul public al Județului Brașov a imobilului (clădire de locuit) din comuna

Vulcan, sat Colonia.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că a folosit parte din acest imobil în baza contractului

de închiriere încheiat cu Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov – unde a fost

angajată începând din 1989, contract pe care l-a reînnoit în 1995 și 1999.

Acest imobil a fost

proprietatea privată a Comunei Vulcan încă din 1995 înscris ca atare în CF. După

intrarea în vigoare a Legii nr. 85/1992 a solicitat Spitalului să-i vândă

locuința însă a fost amânată soluționarea cererii sub diferite pretexte.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interesul Guvernului României, Consiliul Județean Brașov,

cerere admisă în principiu prin încheierea din 18 iunie 2008.

Prin sentința civilă nr. 131/24 septembrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea de intervenție și pe fond a respins acțiunea, reținând pentru

aceasta că imobilul construcție și teren aferent în discuție, s-a aflat în

proprietatea Comunei Vulcan fiind dat în administrarea operativă direct

Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov la 21 octombrie 1965.

Prin Hotărârea nr. 100/2001

a Consiliului Județean Brașov a fost inclus în inventarul bunurilor ce

alcătuiau domeniul public al Județului Brașov, iar prin H.G. nr. 972/2002 s-a

atestat apartenența la domeniul public al Județului Brașov, în conformitate cu dispozițiile

art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia.

S-a mai reținut că imobilul

în litigiu este afectat desfășurării activității Spitalului de Neuropsihiatrie

Brașov – unitate sanitară publică de interes județean, constituind locuință de

serviciu pentru personalul angajat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta A.A. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut

că imobilul respectiv nu este afectat desfășurării activității unității

spitalicești – dovadă fiind faptul că deși s-a pensionat de 18 ani a continuat

să dețină cu chirie parte din acesta.

În plus, împrejurarea că a

plătit chirie lunară spitalului precum și modul în care a fost folosit

imobilul, dovedesc că destinația sa este strict privată, neîncadrându-se în

criteriile legale pentru a fi catalogat de uz sau interes public, astfel încât menționarea

sa la poziția 214, anexa 1 la H.G. nr. 972/2002, reprezintă o eroare.

În fine, recurenta a mai

susținut că prin raportul de expertiză extrajudiciară a demonstrat că imobilul

identificat din punct de vedere topografic nu este același cu cel la care se

referă hotărârea de guvern contestată.

Recursul nu este fondat.

Prin hotărârea nr. 100/17 iulie 2001, a fost însușit de Consiliul Județean Brașov și transmis Guvernului României

conform cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 23/1998, inventarul bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al Județului Brașov, întocmit de comisia special

constituită în acest sens, inventar în care se regăsește imobilul „casă de

locuit” situat în comuna Vulcan sat Colonia 1 Mai nr. 20, județul Brașov,

înscris în CF.

Nu numai că această hotărâre

nu a fost contestată, dar în temeiul ei a fost adoptată cu respectarea

dispozițiilor art. 107 din Constituție, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

precum și cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă, H.G. nr. 972/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, „orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau interesului legitim”.

Din interpretarea acestei

dispoziții rezultă cu evidență că pentru a avea calitate procesuală activă de a

contesta un act administrativ, cel ce solicită anularea acestuia trebuie să

facă dovada vătămării unui drept al său prevăzut de lege, ori a unui interes

legitim privat, definit de Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. a), ca fiind acea

posibilitate de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui

drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Or, reclamanta-recurentă,

fostă angajată a Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, care a deținut cu chirie

parte din imobilul în discuție, ca și locuință de serviciu, anexă la contractul

de muncă, și care din 1990 este pensionară, în mod evident nu justifică nici

vătămarea acelui drept recunoscut de lege și nici interesul legitim, astfel

încât acțiunea în anularea H.G. nr. 972/2002 în mod legal și temeinic a fost

respinsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.A. împotriva sentinței nr. 131/ F din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2009.