ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 6 decembrie 2000, sub nr. 97/2001, reclamanții M.G. și Ș.M. au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Bran, întabulat în C.F. Poarta nr. 941, top 1694/1/1/a/1, casă de cărămidă și teren în suprafață de 3390 mp și top 1694/2, teren de 3540 mp. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost dobândit în anul 1943, de M.G. și Ș.A., în baza unui act de donație, de la mama lor, S.S., născută P. Imobilul a fost stăpânit în indiviziune de cele 2 surori până în anul 1950, când a fost preluat de Confederația Generală a Sindicatelor pentru tabără de copii, nefiind întocmit niciun act de preluare.

În anexa la Decretul nr. 92/1950 nu se regăsesc proprietarele de carte funciară. Ulterior, imobilul a fost cedat Spitalului Zărnești și apoi, Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, în prezent funcționând o secție de bolnavi cronici ai acestui spital și mai multe cabinete particulare. În concluzie, imobilul a fost preluat fără titlu. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (2), (4) și (5) din H.G. nr. 11/1997 și art. 480 C. civ. Pe parcursul procesului, au fost depuse două precizări ale acțiunii inițiale, prin prima solicitându-se obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie imobilele de la top 1694/1/1/a/1, compus din casă de cărămidă și dependințe, o construcție cu trei camere, o ghețărie și două magazii și de la top 1694/2, teren de cca.

7500 mp, urmând a se corecta suprafața înscrisă în carte funciară. Prin cea de-a doua precizare, reclamanții au solicitat rectificarea C.F. 941 Poarta, în sensul de a se înscrie pe top 1694/2, casă de cărămidă cu 4 nivele și construcții anexe, în loc de fânaț de 3.540 mp, astfel cum apare în prezent și teren de 11.583 mp, precum și să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Bran Poarta nr. 202 înscris în C.F. 941, top 1694/2 , casă cu patru nivele și construcții anexe și 8.493 mp teren ocupat de către acestea. Prin sentința civilă nr. 402/S din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Brașov, secția civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți; s-a dispus rectificarea C.F.

941 Poarta (nu 971, cum din eroare s-a trecut în dispozitiv), în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a construcției de cărămidă cu 4 nivele și a terenului în suprafață de 11.583 mp, în loc de fânaț în suprafață de 3.540 mp, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N.B., nr. 568/2001, care face parte integrantă din hotărâre. A fost obligat pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Bran, Poarta 202, înscris în C.F. 941, top 1694/2, construcție cu 4 nivele, construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp. În pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că reclamanții sunt coproprietari ai imobilului înscris în C.F.

Poarta 941 top 1694/1/1/a/1 și top 1694/2, situat în Bran, reclamanta M.G. dobândind dreptul de proprietate prin donație, iar reclamantul Ș.M., prin moștenire de la antecesoarea acestuia, Ș.A.M., decedată la 7 aprilie 1991. Dreptul de proprietate al reclamanților este înscris în C.F. nr. 941 Poarta, la foaia de proprietate, la B+10, B+11. Întabularea în C.F. are caracter constitutiv de drepturi, conform art. 17 și art. 18 din Legea nr. 115/1938. Prin raportul de expertiză nr. 568/2001, întocmit de expert B.N., a fost identificat imobilul în litigiu, rezultând că suprafața reală a terenului înscris în C.F.

941 Poarta top 1694/2 este 11.583 mp, în loc de 3390 mp, astfel cum este menționat în C.F., din care suprafața de 3090 mp a fost primită de către reclamanți în baza Legii nr. 18/1991, iar pe suprafața de 8493 mp este edificată o construcție cu 4 nivele, folosită de pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov, cu destinația de dispensar medical al comunei Bran, după cum rezultă din răspunsul la interogatoriu al pârâtului. Construcția care este înscrisă în C.F. 941 Poarta la nr. top 1964/1/1/a/1 este o altă construcție, diferită de cea deținută de către pârâtă cu destinația de dispensar medical și nu face obiectul acțiunii în revendicare formulate de reclamanți. Pârâtul deține fără titlu imobilul situat în Bran, înscris în C.F.

nr. 941 top 1694/2, casă cu 4 nivele, construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp. În apărare, pârâtul a depus extrasul de C.F. 27036/1993 privind C.F. 940 Bran Poarta, în care la nr. top 1691 este înscrisă o construcție cu destinația de spital și teren, în suprafață de 1109 mp, aflată în proprietatea statului român, conform mențiunilor de la B+L. Din raportul de expertiză întocmit de expert B.N., rezultă că imobilul revendicat de reclamanți, constând în construcție cu 4 nivele, construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp și folosit de pârât, nu se află înscris în C.F. 940 Bran Poarta, top 1691, astfel cum pretinde pârâtul, ci în C.F. 941 Bran Poarta, top 1694/2.

Titlul invocat de pârât, în baza căruia posedă imobilul, îl reprezintă dispoziția nr. 255 din 20 august 1997 emisă de către Ministerul Sănătății, Direcția Sanitară Județeană Brașov, dar această dispoziție nu este de natură să confere vreun drept acestuia deoarece prevede numai că, începând cu 1 septembrie 1997, Secția Exterioară Bran a Spitalului Orășenesc Zărnești a trecut în subordinea Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, fără a cuprinde dispoziții referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului. În concluzie, pârâtul deține imobilul în litigiu fără titlu, astfel încât acțiunea a fost admisă conform art. 480 C. civ. S-a dispus și rectificarea C.F. 941 Poarta, în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a construcției de cărămidă cu 4 nivele și a terenului în suprafață de 11.583 mp, în loc de fânaț în suprafață de 3540 mp deoarece înscrierile din C.F.

nu mai erau în concordanță cu situația reală actuală a imobilului; s-au avut în vedere în acest sens dispozițiile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938. Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece imobilul revendicat nu este unul și același cu cel deținut de către spital, al cărui proprietar este statul român. Conform C.F. nr. 940 al comunei Bran-Poartă, spitalul este întabulat pe nr. top 1691, iar revendicarea reclamanților se face pentru imobilul situat C.F. 941 nr. top 1694/2 și top 1694/1/1/a/1. Identificarea imobilului conform expertizei este lipsită de temei legal, transferându-se imobilul deținut de reclamanți prin C.F.

941 pe imobilul deținut de către spital prin C.F.. 940 nr. top 1691. Expertiza nu a luat în considerare hărțile cadastrale existente la nivelul comunei Bran, în cauză fiind necesară introducerea Primăriei Bran, care a edificat clădirea spitalului din sursele proprii ale comunității Bran. Prin decizia civilă nr. 29/Ap din 7 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins apelul ca nefondat, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 10.700.000 lei vechi către reclamanți. Instanța de apel a constatat că apelul este nefondat deoarece susținerea pârâtului privind întabularea imobilului în litigiu în C.F. 940 Poarta, nr. top 1691 este neîntemeiată. Imobilul înscris în C.F.

940 nr. top 1691 este o casă compusă din 10 camere și teren de 1108 mp, pe când pârâta deține un imobil cu 4 nivele și 35 de camere, construit pe un teren de 8493 mp. Înregistrarea în C.F. a imobilului în litigiu în anul 1930 este menționată în C.F. 10 sistată, la poziția B+18 asupra nr. top 1694, care s-a dezmembrat ulterior, clădirea fiind amplasată pe nr. top 1694/2, proprietari fiind G.M. și Ș.A. Omisiunea înscrierii din C.F. 10 în C.F. 941 a nr. top 1694 a construcției cu etaj și mansardă nu schimbă realitatea. Construcția în litigiu nu poate aparține imobilului înscris în C.F. 940 nr. top 1691, parcela cu nr. top 1691 aflându-se conform dezmembrărilor în timp, mai spre Sud-vest, fiind la distanță de imobilul în litigiu, fapt care rezultă și din harta depusă de pârât în apel.

De asemenea, susținerea intimatei conform căreia Primăria Bran ar fi edificat clădirea în litigiu, nu a fost dovedită. Pârâta a fost reprezentată în fața instanței de fond, neputându-se susține lipsa de apărare a acesteia, invocată ca motiv de apel. Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul, admis prin decizia nr. 6120 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

În esență, instanța de recurs a reținut că ambele instanțe au împărtășit punctul de vedere al expertului N.B., care menționează în raportul de expertiză întocmit în cauză că imobilul revendicat de către reclamanți nu poate fi decât cel cu nr. topo 1694/2 și cuprinde construcția cu 4 nivele (spitalul) și folosințele aferente, precum și teren în suprafață de 11583 mp, din care suprafața folosită de pârât este de 8.493 mp, suprafețe care trebuie înscrise în C.F. ca aparținând nr. topo indicat, deși același expert reține că imobilele cu nr. top 1694, 1695/2, 1694/2, 1694/1/1/a/1 și 1691 se identifică parțial pe planșa cadastrală originală de C.F. Aceasta deoarece nr.top 1691 , 1692, 1693, 1694 și 1695 apar toate în cadrul unei singure parcele, ulterior dezmembrate, iar dezmembrările nu se pot distinge cu claritate, nr. topo neputând fi precizate.

Înscrisurile prezentate de către reclamanți, care nu se regăsesc în arhiva de carte funciară și pe care expertul le-a reținut în sensul redării corecte a succesiunii dezmembrării parcelei amintite în nr. top componente, reprezintă înscrisuri în limba maghiară datate 1907,1914 și 1920, nu conțin date în legătură cu modul în care s-a făcut dezmembrarea parcelei despre care expertul afirmă că, deși a fost una singură, a avut numerele de top 1691-1695. În lipsa unei traduceri din limba maghiară, din documentele menționate nu rezultă titularul dreptului de proprietate asupra parcelei, dacă erau edificate construcții, care este suprafața totală a parcelei înainte de prima dezmembrare, data acesteia, care au fost suprafețele și numerele de top ale parcelelor formate ulterior după succesiunea de dezmembrări și dacă parte dintre ele au fost înstrăinate.

Instanțele nu au ținut seama că înscrisurile apreciate de expert ca fiind edificatoare nu îndeplineau cerințele art. 112 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la necesitatea depunerii de traduceri, în cazul actelor scrise în limbă străină. A mai reținut instanța de recurs că imobilul cu nr. top 1694 a purtat același număr top până în anul dobândirii lui de către autoarele reclamanților, fără alte numere topografice noi, care să indice efectuarea vreunei operațiuni de dezmembrare până în anul 1943, dezmembrare care a avut loc abia în anul 1969, în baza actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Județean Brașov cu nr. 10217/1969, după cum rezultă din extrasul de C.F.

depus la fila 93 din dosarul 97/2001 al Tribunalului Brașov. Asemenea înscrisuri, care nu se regăsesc în dosar, ar avea relevanță în identificarea certă a imobilului în litigiu și a modalității de preluare de către stat. Deși pârâtul a invocat aceste neconcordanțe în apel, instanța respectivă nu s-a preocupat să le clarifice, deși avea o asemenea obligație în virtutea rolului activ și a caracterului devolutiv al acestei căi de atac. În concluzie, instanța a casat decizia Curții de Apel Bașov și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu mențiunea obligației efectuării unei noi expertize, care să identifice imobilul revendicat de către reclamanți, în raport de toate aspectele prezentate în decizia de casare.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 499/Ap/2006, prin decizia civilă nr. 91/Ap din 26 iunie 2007, fiind respins apelul declarat de către pârât și obligat la plata către intimați a sumei de 1083,44 lei cheltuieli de judecată în apel. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, având ca obiective cele stabilite de părți și de către instanță, ca urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare, din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv traducerile din limba maghiară, precum și documentele aflate la dosarele de carte funciară, instanța a reținut că, în mod cert, imobilul revendicat se află înscris în totalitate pe nr. top 1694/2, că are o suprafață de teren de 13.915 mp și pe el se regăsește construcția formată din 35 de camere, folosită de către pârât.

Susținerea apelantului că spitalul ar fi situat pe nr. top 1691 nu este reală, pe acest număr topografic aflându-se un alt imobil, compus din casă cu 10 camere și teren de 1190 mp, care a fost restituit reclamanților anterior, prin sentința civilă nr. 180 din 4 mai 2001 a Judecătoriei Brașov. Susținerile apelantului referitoare la edificarea construcției spital de către primăria Bran nu au fost dovedite. Criticile privind lipsa reprezentării în instanță, ceea ce ar fi condus la imposibilitatea pârâtului de a propune administrarea probelor necesare aflării adevărului au fost înlăturate în raport de legalitatea procedurii de citare îndeplinite cu acesta până la termenul din 20 aprilie 2001, de răspunsul la interogatoriu și de faptul că a fost reprezentat direct în instanță prin directorul financiar contabil C.C., dată de la care pârâtul a dobândit termen în cunoștință.

Pârâtul a avut, astfel, cunoștință despre proces și a putut propune probele necesare aflării adevărului. Referitor la criticile formulate în recurs și pe care instanța respectivă le-a dat în dezlegarea curții de apel, acestea au fost înlăturate. Susținerile apelantului privind aflare imobilului spital pe nr.top 1695/1/c și top 1693/2/b nu sunt reale față de concluziile expertizei, dar și de faptul că imobilele aflate la nr. top menționate au fost restituite reclamanților anterior, prin sentința nr. 4313/1992 a Judecătoriei Brașov.

S-a susținut și inadmisibilitatea acțiunii în revendicare față de cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, ceea ce înseamnă că aceștia au recunoscut trecerea imobilului cu titlu în proprietatea statului și legalitatea naționalizării prin Decretul nr. 92/1950, chiar dacă în anexa la decret este trecută o altă persoană decât adevăratul proprietar, iar construcția este menționată cu destinația de hotel. Instanța a înlăturat aceste susțineri, motivând că cererea de despăgubiri nu demonstrează recunoașterea din partea reclamanților a legalității titlului statului sau a naționalizării, ci denotă o poziție contrarie deoarece, la momentul respectiv, această cerere era singura modalitate prin care se putea repara preluarea fără titlu, în cazul în care imobilul nu era ocupat de petenți, în calitate de chiriași sau nu era liber.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, criticând-o pentru următoarele motive: 1. Au fost încălcate normele de competență materială față de valoarea obiectului cauzei, care nu depășește suma de 5 miliarde lei, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Competența de soluționare în primă instanță a litigiului aparține potrivit art. 1 pct. 1 din același cod Judecătoriei Brașov . Pentru acest motiv, recurentul a solicitat casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. 2. În baza art. 304 pct. 6 din același cod, recurentul a solicitat modificarea deciziei în raport de imobilul revendicat de către reclamanți, care nu este unul și același cu spitalul, contrar concluziilor noului raport de expertiză nr. 300055/2007.

Imobilul revendicat, conform acțiunii, este întabulat în C.F. 941, nr. top 1694/1/1/a/1 (casă de cărămidă de 3390 mp) și nr. top 1694/2 (teren de 3540 mp), în timp ce imobilul restituit și în care se află spitalul, este întabulat în C.F. 627, nr. top 1695/1/c (casă de cărămidă cu etaj și mansardă, cu 35 de camere și verandă de 2635 mp) și top 1693/2/b (teren de 706 mp). 3. Recurentul a solicitat modificarea deciziei și în raport de dispozițiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că bunurile din domeniul public nu pot fi revendicate de către foștii proprietari decât dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. În condițiile apariției Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare întemeiată pe Codul civil este inadmisibilă.

Pe de altă parte, în temeiul art. 46 alin. (3) din actul normativ enunțat, în cazul respingerii acțiunilor privind restituirea în natură a bunului solicitat, se poate formula cerere în condițiile Legii nr. 10/2001. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea căii de atac și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamanți. Pe parcursul procesului a decedat intimata reclamantă M.G., fiind introdus în cauză moștenitorul acesteia, M.G.G., dovedind această calitate cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 218 din 28 decembrie 2007 emis de BNP Asociați J. și T. În dosar au depus întâmpinare reclamanții intimați, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la necompetența de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate. Acțiunea a fost introdusă în primă instanță pe rolul Tribunalului Brașov, nefiind invocată excepția de necompetență materială a acestei instanțe de niciuna dintre părți, ceea ce înseamnă că au acceptat o valoare a bunului revendicat superioară sau cel puțin egală cu limita stabilită de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv de 150.000.000 de lei vechi (art. I pct. 1 din O.U.G.

nr. 138/2000), care să atragă o asemenea competență. Pe de altă parte, în dosarul de apel nr. 280/Ap/2002, la termenul din 5 martie 2002, s-a pus în discuție valoarea imobilului în litigiu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, reclamanții indicând o valoare provizorie de 500.000.000 de lei, de asemenea superioară limitei stabilite în Cod, pentru competența în primă instanță a tribunalului, valoarea propusă de pârât (752.746 lei) fiind apreciată ca fiind derizorie. Cum competența materială a instanței este determinată de valoarea imobilului la data introducerii acțiunii, indiferent de modificările de valoare intervenite pe parcursul procesului(art. 18 1 C. proc. civ.) și această valoare era de peste 150.000.000 lei vechi, în mod corect litigiul a fost soluționat în primă instanță de către tribunal.

Ca atare, nu prezintă relevanță în ce măsură, în prezent, în faza procesuală a recursului, valoarea bunului depășește sau nu limita prevăzută în Cod, în actuala formă-respectiv 5.000.000.000 lei vechi. De altfel, și în dosarul nr.499/Ap/2006, reluându-se discuția valorii imobilului, în scopul stabilirii competenței Curții de Apel Brașov în judecarea apelului, valoarea indicată de către reclamantul Ș.M. a fost de 2 milioane de Euro, mult superioară valorii stabilite de actualul cod pentru soluționarea litigiului în primă instanță, de către tribunal. Nu sunt îndeplinite, deci, cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ. privind soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă. Referitor la susținerile încadrate în art. 304 pct. 6 din același cod, nici aceste critici nu sunt întemeiate.

Recurentul contestă în continuare identitatea imobilului, susținând că imobilul retrocedat reclamanților este altul decât cel solicitat prin acțiune, fiind întabulat în C.F. 627, nr.top 1695/1/c și, respectiv, top 1693/2/b. Contestă concluziile raportului de expertiză, fără să aducă însă argumente concrete în legătură cu lipsa de fundament a acestora. La îndrumarea instanței de casare, în rejudecarea apelului, s-a procedat la efectuarea unei noi expertize, care a stabilit, în urma admiterii și a obiecțiunilor formulate de părți la lucrarea inițială, că imobilul-construcție format din 35 de camere și suprafața de 11.175 mp teren adiacent clădirii, folosite în prezent de recurentul pârât, se află pe nr. top.

1694/2, sens în care s-a și dispus de către instanță rectificarea C.F. 941., care menționa în mod greșit fâneață de 3540 mp la acest nr.top. Solicitarea inițială a reclamanților, de a li se lăsa în deplină proprietate și posesie un imobil întabulat parțial la un alt nr.top, respectiv 1694/1/1/a/1 și în altă compunere și suprafață decât cea a imobilului obținut prin sentință, a fost eronată față de datele reale de identificare ale imobilului pretins. Cererea introductivă a fost însă precizată corespunzător cu datele actuale, în urma efectuării raportului de expertiză de către expert N.B. (fila 84 dosar fond). Cum imobilul revendicat și care s-a aflat în proprietatea autoarelor reclamanților este și cel obținut prin hotărârea primei instanțe, nu se poate reține că aceasta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, nefiind îndeplinite cerințele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. De altfel, chiar recurentul prezintă susțineri contradictorii în legătură cu amplasarea imobilului pe care îl deține, respectiv clădirea Spitalului și terenul aferent întrucât îl situează fie în C.F. 627 nr.top. 1695/1/c și top. 1693/2/b ( motivele de recurs în dosarele nr.2643/2002 și cel de față), fie în C.F. 940, nr.top 1691 (dosarul de apel nr.280/2002 și obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în dosarul 499/Ap/2006 de expert P.R.A., fila 226). Ambele amplasamente propuse de recurent pentru imobilul deținut de acesta vizează, conform raportului de expertiză întocmit de expertul sus menționat și hotărârilor judecătorești depuse la dosar, alte imobile decât cel revendicat în prezentul dosar, imobile deja restituite proprietarilor.

În ceea ce privește imobilul înscris în C.F. 627 Bran Poarta top.1695/1/c și top.1693/2/b, a fost restabilit dreptul de proprietate al fostului proprietar, conform sentinței civile nr. 4313 din 7 aprilie 1992 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate în cauză, constatându-se totodată că pe terenul menționat nu există spital; pentru imobilul din C.F. 940 Bran Poarta top.1691 a fost reînscris dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, S.A. și S.S., născută P., conform sentinței civile nr. 180 din 4 mai 2001 a aceleiași judecătorii, din procesul verbal de executare întocmit în dosar 892/2001, rezultând că, pe amplasamentul nr.top respectiv, se află o clădire cu destinație de școală și grădiniță.

Motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și apariția Legii speciale nr. 10/2001, care ar înlătura incidența dreptului comun pentru obținerea bunului în natură sunt, de asemenea, neîntemeiate. Într-adevăr, conform dispoziției legale enunțate mai sus, bunurile preluate fără titlu valabil (aspect necontestat prin motivele de recurs) pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legi de reparație specială.

Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege specială de reparație, inclusiv în cazul imobilelor preluate în temeiul Decretului nr. 92/1950, astfel cum este cazul în speță, dar acțiunea promovată de reclamanți este anterioară intrării în vigoare a actului normativ în discuție (14 februarie 2001), data introducerii pe rolul Tribunalului Brașov fiind 6 decembrie 2000. În consecință, este pe deplin aplicabil dreptul comun în materie, legea specială neputând retroactiva. În plus, destinația actuală a imobilului clădire, aceea de spital, nu constituie un impediment la admiterea acțiunii în revendicare, în condițiile în care bunul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar art. 6 alin. (2) nu face distincție în soluția propusă, în raport de un asemenea criteriu.

Pe de altă parte, chiar și din perspectiva Legii nr. 10/2001, imobilele ocupate de unități sanitare pot fi restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, conform art. 16, dar cu obligația pentru titular de a le păstra afectațiunea pe o durată determinată prin lege. Art. 46 alin. (3), invocat la finele motivelor de recurs, nu are relevanță în cauză deoarece reclamanții nu se află în ipoteza pierderii procesului în revendicare și valorificării eventualului lor interes de a formula notificare în temeiul legii speciale. În concluzie, instanța de apel a procedat la o corectă interpretare și aplicare a legislației în domeniu, menținând soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii reclamanților, astfel cum a fost formulată și precizată.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 3, 6 și 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov împotriva deciziei nr. 91/Ap din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.