ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 6 decembrie 2000, sub nr.

97/2001, reclamanții M.G. și Ș.M. au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul de

Neuropsihiatrie Brașov, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să

le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Bran, întabulat în

C.F. Poarta nr. 941, top 1694/1/1/a/1, casă de cărămidă și teren în suprafață

de 3390 mp și top 1694/2, teren de 3540 mp.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că imobilul a fost dobândit în anul 1943, de M.G. și Ș.A., în baza unui

act de donație, de la mama lor, S.S., născută P.

Imobilul a fost stăpânit în

indiviziune de cele 2 surori până în anul 1950, când a fost preluat de

Confederația Generală a Sindicatelor pentru tabără de copii, nefiind întocmit

niciun act de preluare. În anexa la Decretul nr. 92/1950 nu se regăsesc

proprietarele de carte funciară.

Ulterior, imobilul a fost cedat

Spitalului Zărnești și apoi, Spitalului de Neuropsihiatrie Brașov, în prezent

funcționând o secție de bolnavi cronici ai acestui spital și mai multe cabinete

particulare.

În concluzie, imobilul a fost

preluat fără titlu.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 1 alin. (2), (4) și (5) din H.G. nr. 11/1997 și art. 480 C.

civ.

Pe parcursul procesului, au fost

depuse două precizări ale acțiunii inițiale, prin prima solicitându-se

obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie imobilele de la

top 1694/1/1/a/1, compus din casă de cărămidă și dependințe, o construcție cu

trei camere, o ghețărie și două magazii și de la top 1694/2, teren de cca. 7500

mp, urmând a se corecta suprafața înscrisă în carte funciară.

Prin cea de-a doua precizare,

reclamanții au solicitat rectificarea C.F. 941 Poarta, în sensul de a se înscrie

pe top 1694/2, casă de cărămidă cu 4 nivele și construcții anexe, în loc de

fânaț de 3.540 mp, astfel cum apare în prezent și teren de 11.583 mp, precum și

să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul

situat în Bran Poarta nr. 202 înscris în C.F. 941, top 1694/2 , casă cu patru

nivele și construcții anexe și 8.493 mp teren ocupat de către acestea.

Prin sentința civilă nr. 402/S din

14 decembrie 2001 a Tribunalului Brașov, secția civilă, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanți; s-a dispus rectificarea C.F. 941 Poarta (nu 971, cum

din eroare s-a trecut în dispozitiv), în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a

construcției de cărămidă cu 4 nivele și a terenului în suprafață de 11.583 mp,

în loc de fânaț în suprafață de 3.540 mp, astfel cum au fost identificate în

raportul de expertiză întocmit de expert N.B., nr. 568/2001, care face parte

integrantă din hotărâre. A fost obligat pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie

Brașov să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul

situat în Bran, Poarta 202, înscris în C.F. 941, top 1694/2, construcție cu 4

nivele, construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp.

În pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut că reclamanții sunt coproprietari ai imobilului

înscris în C.F. Poarta 941 top 1694/1/1/a/1 și top 1694/2, situat în Bran,

reclamanta M.G. dobândind dreptul de proprietate prin donație, iar reclamantul

Ș.M., prin moștenire de la antecesoarea acestuia, Ș.A.M., decedată la 7 aprilie

Poarta, la foaia de proprietate, la B+10, B+11.

Întabularea în C.F. are caracter

constitutiv de drepturi, conform art. 17 și art. 18 din Legea nr. 115/1938.

Prin raportul de expertiză nr.

568/2001, întocmit de expert B.N., a fost identificat imobilul în litigiu,

rezultând că suprafața reală a terenului înscris în C.F. 941 Poarta top 1694/2

este 11.583 mp, în loc de 3390 mp, astfel cum este menționat în C.F., din care

suprafața de 3090 mp a fost primită de către reclamanți în baza Legii nr.

18/1991, iar pe suprafața de 8493 mp este edificată o construcție cu 4 nivele,

folosită de pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Brașov, cu destinația de

dispensar medical al comunei Bran, după cum rezultă din răspunsul la

interogatoriu al pârâtului.

Construcția care este înscrisă în

C.F. 941 Poarta la nr. top 1964/1/1/a/1 este o altă construcție, diferită de

cea deținută de către pârâtă cu destinația de dispensar medical și nu face

obiectul acțiunii în revendicare formulate de reclamanți.

Pârâtul deține fără titlu imobilul

situat în Bran, înscris în C.F. nr. 941 top 1694/2, casă cu 4 nivele,

construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp.

În apărare, pârâtul a depus extrasul

de C.F. 27036/1993 privind C.F. 940 Bran Poarta, în care la nr. top 1691 este

înscrisă o construcție cu destinația de spital și teren, în suprafață de 1109

mp, aflată în proprietatea statului român, conform mențiunilor de la B+L.

Din raportul de expertiză întocmit

de expert B.N., rezultă că imobilul revendicat de reclamanți, constând în

construcție cu 4 nivele, construcții anexe și teren în suprafață de 8.493 mp și

folosit de pârât, nu se află înscris în C.F. 940 Bran Poarta, top 1691, astfel

cum pretinde pârâtul, ci în C.F. 941 Bran Poarta, top 1694/2.

Titlul invocat de pârât, în baza

căruia posedă imobilul, îl reprezintă dispoziția nr. 255 din 20 august 1997

emisă de către Ministerul Sănătății, Direcția Sanitară Județeană Brașov, dar

această dispoziție nu este de natură să confere vreun drept acestuia deoarece

prevede numai că, începând cu 1 septembrie 1997, Secția Exterioară Bran a

Spitalului Orășenesc Zărnești a trecut în subordinea Spitalului de

Neuropsihiatrie Brașov, fără a cuprinde dispoziții referitoare la dreptul de

proprietate asupra imobilului.

În concluzie, pârâtul deține

imobilul în litigiu fără titlu, astfel încât acțiunea a fost admisă conform

art. 480 C. civ.

S-a dispus și rectificarea C.F. 941

Poarta, în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a construcției de cărămidă cu 4

nivele și a terenului în suprafață de 11.583 mp, în loc de fânaț în suprafață

de 3540 mp deoarece înscrierile din C.F. nu mai erau în concordanță cu situația

reală actuală a imobilului; s-au avut în vedere în acest sens dispozițiile art.

34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Împotriva acestei sentințe civile a

declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

deoarece imobilul revendicat nu este unul și același cu cel deținut de către

spital, al cărui proprietar este statul român. Conform C.F. nr. 940 al comunei

Bran-Poartă, spitalul este întabulat pe nr. top 1691, iar revendicarea

reclamanților se face pentru imobilul situat C.F. 941 nr. top 1694/2 și top

1694/1/1/a/1.

Identificarea imobilului conform

expertizei este lipsită de temei legal, transferându-se imobilul deținut de

reclamanți prin C.F. 941 pe imobilul deținut de către spital prin C.F.. 940 nr.

top 1691. Expertiza nu a luat în considerare hărțile cadastrale existente la

nivelul comunei Bran, în cauză fiind necesară introducerea Primăriei Bran, care

a edificat clădirea spitalului din sursele proprii ale comunității Bran.

Prin decizia civilă nr. 29/Ap din 7

mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins apelul ca

nefondat, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 10.700.000

lei vechi către reclamanți.

Instanța de apel a constatat că

apelul este nefondat deoarece susținerea pârâtului privind întabularea

imobilului în litigiu în C.F. 940 Poarta, nr. top 1691 este neîntemeiată.

Imobilul înscris în C.F. 940 nr. top 1691 este o casă compusă din 10 camere și

teren de 1108 mp, pe când pârâta deține un imobil cu 4 nivele și 35 de camere,

construit pe un teren de 8493 mp.

Înregistrarea în C.F. a imobilului

în litigiu în anul 1930 este menționată în C.F. 10 sistată, la poziția B+18

asupra nr. top 1694, care s-a dezmembrat ulterior, clădirea fiind amplasată pe

nr. top 1694/2, proprietari fiind G.M. și Ș.A.

Omisiunea înscrierii din C.F. 10 în

C.F. 941 a nr. top 1694 a construcției cu etaj și mansardă nu schimbă

realitatea.

Construcția în litigiu nu poate

aparține imobilului înscris în C.F. 940 nr. top 1691, parcela cu nr. top 1691

aflându-se conform dezmembrărilor în timp, mai spre Sud-vest, fiind la distanță

de imobilul în litigiu, fapt care rezultă și din harta depusă de pârât în apel.

De asemenea, susținerea intimatei

conform căreia Primăria Bran ar fi edificat clădirea în litigiu, nu a fost

dovedită.

Pârâta a fost reprezentată în fața

instanței de fond, neputându-se susține lipsa de apărare a acesteia, invocată

ca motiv de apel.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs pârâtul, admis prin decizia nr. 6120 din 4 noiembrie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, care a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

În esență, instanța de recurs a

reținut că ambele instanțe au împărtășit punctul de vedere al expertului N.B.,

care menționează în raportul de expertiză întocmit în cauză că imobilul

revendicat de către reclamanți nu poate fi decât cel cu nr. topo 1694/2 și

cuprinde construcția cu 4 nivele (spitalul) și folosințele aferente, precum și

teren în suprafață de 11583 mp, din care suprafața folosită de pârât este de

8.493 mp, suprafețe care trebuie înscrise în C.F. ca aparținând nr. topo

indicat, deși același expert reține că imobilele cu nr. top 1694, 1695/2,

1694/2, 1694/1/1/a/1 și 1691 se identifică parțial pe planșa cadastrală

originală de C.F. Aceasta deoarece nr.top 1691 , 1692, 1693, 1694 și 1695 apar

toate în cadrul unei singure parcele, ulterior dezmembrate, iar dezmembrările

nu se pot distinge cu claritate, nr. topo neputând fi precizate.

Înscrisurile prezentate de către

reclamanți, care nu se regăsesc în arhiva de carte funciară și pe care expertul

le-a reținut în sensul redării corecte a succesiunii dezmembrării parcelei

amintite în nr. top componente, reprezintă înscrisuri în limba maghiară datate

1907,1914 și 1920, nu conțin date în legătură cu modul în care s-a făcut

dezmembrarea parcelei despre care expertul afirmă că, deși a fost una singură,

a avut numerele de top 1691-1695. În lipsa unei traduceri din limba maghiară,

din documentele menționate nu rezultă titularul dreptului de proprietate asupra

parcelei, dacă erau edificate construcții, care este suprafața totală a

parcelei înainte de prima dezmembrare, data acesteia, care au fost suprafețele

și numerele de top ale parcelelor formate ulterior după succesiunea de

dezmembrări și dacă parte dintre ele au fost înstrăinate.

Instanțele nu au ținut seama că

înscrisurile apreciate de expert ca fiind edificatoare nu îndeplineau cerințele

art. 112 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la necesitatea depunerii de

traduceri, în cazul actelor scrise în limbă străină.

A mai reținut instanța de recurs că

imobilul cu nr. top 1694 a purtat același număr top până în anul dobândirii lui

de către autoarele reclamanților, fără alte numere topografice noi, care să

indice efectuarea vreunei operațiuni de dezmembrare până în anul 1943,

dezmembrare care a avut loc abia în anul 1969, în baza actului de dezmembrare

și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat

Județean Brașov cu nr. 10217/1969, după cum rezultă din extrasul de C.F. depus

la fila 93 din dosarul 97/2001 al Tribunalului Brașov.

Asemenea înscrisuri, care nu se

regăsesc în dosar, ar avea relevanță în identificarea certă a imobilului în

litigiu și a modalității de preluare de către stat.

Deși pârâtul a invocat aceste

neconcordanțe în apel, instanța respectivă nu s-a preocupat să le clarifice,

deși avea o asemenea obligație în virtutea rolului activ și a caracterului

devolutiv al acestei căi de atac.

În concluzie, instanța a casat

decizia Curții de Apel Bașov și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, cu mențiunea obligației efectuării unei noi expertize, care să

identifice imobilul revendicat de către reclamanți, în raport de toate

aspectele prezentate în decizia de casare.

Dosarul a fost reînregistrat pe

rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 499/Ap/2006, prin decizia civilă nr. 91/Ap

din 26 iunie 2007, fiind respins apelul declarat de către pârât și obligat la

plata către intimați a sumei de 1083,44 lei cheltuieli de judecată în apel.

Din raportul de expertiză întocmit

în cauză, având ca obiective cele stabilite de părți și de către instanță, ca

urmare a îndrumărilor date prin decizia de casare, din înscrisurile depuse la

dosar, inclusiv traducerile din limba maghiară, precum și documentele aflate la

dosarele de carte funciară, instanța a reținut că, în mod cert, imobilul

revendicat se află înscris în totalitate pe nr. top 1694/2, că are o suprafață

de teren de 13.915 mp și pe el se regăsește construcția formată din 35 de

camere, folosită de către pârât. Susținerea apelantului că spitalul ar fi

situat pe nr. top 1691 nu este reală, pe acest număr topografic aflându-se un

alt imobil, compus din casă cu 10 camere și teren de 1190 mp, care a fost

restituit reclamanților anterior, prin sentința civilă nr. 180 din 4 mai 2001 a

Judecătoriei Brașov.

Susținerile apelantului referitoare

la edificarea construcției spital de către primăria Bran nu au fost dovedite.

Criticile privind lipsa

reprezentării în instanță, ceea ce ar fi condus la imposibilitatea pârâtului de

a propune administrarea probelor necesare aflării adevărului au fost înlăturate

în raport de legalitatea procedurii de citare îndeplinite cu acesta până la

termenul din 20 aprilie 2001, de răspunsul la interogatoriu și de faptul că a

fost reprezentat direct în instanță prin directorul financiar contabil C.C.,

dată de la care pârâtul a dobândit termen în cunoștință. Pârâtul a avut,

astfel, cunoștință despre proces și a putut propune probele necesare aflării

adevărului.

Referitor la criticile formulate în

recurs și pe care instanța respectivă le-a dat în dezlegarea curții de apel,

acestea au fost înlăturate. Susținerile apelantului privind aflare imobilului

spital pe nr.top 1695/1/c și top 1693/2/b nu sunt reale față de concluziile

expertizei, dar și de faptul că imobilele aflate la nr. top menționate au fost

restituite reclamanților anterior, prin sentința nr. 4313/1992 a Judecătoriei

Brașov.

S-a susținut și inadmisibilitatea

acțiunii în revendicare față de cererea reclamanților de acordare a măsurilor

reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, ceea ce înseamnă că aceștia au

recunoscut trecerea imobilului cu titlu în proprietatea statului și legalitatea

naționalizării prin Decretul nr. 92/1950, chiar dacă în anexa la decret este

trecută o altă persoană decât adevăratul proprietar, iar construcția este

menționată cu destinația de hotel.

Instanța a înlăturat aceste

susțineri, motivând că cererea de despăgubiri nu demonstrează recunoașterea din

partea reclamanților a legalității titlului statului sau a naționalizării, ci

denotă o poziție contrarie deoarece, la momentul respectiv, această cerere era

singura modalitate prin care se putea repara preluarea fără titlu, în cazul în

care imobilul nu era ocupat de petenți, în calitate de chiriași sau nu era

liber.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs pârâtul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov,

criticând-o pentru următoarele motive:

competență materială față de valoarea obiectului cauzei, care nu depășește suma

de 5 miliarde lei, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b)

C. proc. civ. Competența de soluționare în primă instanță a litigiului aparține

potrivit art. 1 pct. 1 din același cod Judecătoriei Brașov .

Pentru acest motiv, recurentul a

solicitat casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

cod, recurentul a solicitat modificarea deciziei în raport de imobilul

revendicat de către reclamanți, care nu este unul și același cu spitalul,

contrar concluziilor noului raport de expertiză nr. 300055/2007. Imobilul

revendicat, conform acțiunii, este întabulat în C.F. 941, nr. top 1694/1/1/a/1

(casă de cărămidă de 3390 mp) și nr. top 1694/2 (teren de 3540 mp), în timp ce

imobilul restituit și în care se află spitalul, este întabulat în C.F. 627, nr.

top 1695/1/c (casă de cărămidă cu etaj și mansardă, cu 35 de camere și verandă

de 2635 mp) și top 1693/2/b (teren de 706 mp).

modificarea deciziei și în raport de dispozițiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ.,

motivat de faptul că bunurile din domeniul public nu pot fi revendicate de

către foștii proprietari decât dacă nu fac obiectul unor legi speciale de

reparație, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

În condițiile apariției Legii nr.

10/2001, acțiunea în revendicare întemeiată pe Codul civil este inadmisibilă.

Pe de altă parte, în temeiul art. 46

alin. (3) din actul normativ enunțat, în cazul respingerii acțiunilor privind

restituirea în natură a bunului solicitat, se poate formula cerere în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru aceste motive, recurentul a

solicitat admiterea căii de atac și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de

reclamanți.

Pe parcursul procesului a decedat

intimata reclamantă M.G., fiind introdus în cauză moștenitorul acesteia,

M.G.G., dovedind această calitate cu certificatul de calitate de moștenitor nr.

218 din 28 decembrie 2007 emis de BNP Asociați J. și T.

În dosar au depus întâmpinare

reclamanții intimați, solicitând, în esență, respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând decizia civilă atacată, în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Referitor la necompetența de

soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal, Înalta Curte constată

că susținerile recurentului sunt neîntemeiate.

Acțiunea a fost introdusă în primă

instanță pe rolul Tribunalului Brașov, nefiind invocată excepția de

necompetență materială a acestei instanțe de niciuna dintre părți, ceea ce

înseamnă că au acceptat o valoare a bunului revendicat superioară sau cel puțin

egală cu limita stabilită de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în forma

în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv de 150.000.000 de lei vechi

(art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000), care să atragă o asemenea competență.

Pe de altă parte, în dosarul de apel

nr. 280/Ap/2002, la termenul din 5 martie 2002, s-a pus în discuție valoarea

imobilului în litigiu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru,

reclamanții indicând o valoare provizorie de 500.000.000 de lei, de asemenea

superioară limitei stabilite în Cod, pentru competența în primă instanță a

tribunalului, valoarea propusă de pârât (752.746 lei) fiind apreciată ca fiind

derizorie.

Cum competența materială a instanței

este determinată de valoarea imobilului la data introducerii acțiunii,

indiferent de modificările de valoare intervenite pe parcursul procesului(art.

18

1

C. proc. civ.) și această valoare era de peste 150.000.000 lei

vechi, în mod corect litigiul a fost soluționat în primă instanță de către

tribunal. Ca atare, nu prezintă relevanță în ce măsură, în prezent, în faza

procesuală a recursului, valoarea bunului depășește sau nu limita prevăzută în

Cod, în actuala formă-respectiv 5.000.000.000 lei vechi.

De altfel, și în dosarul

nr.499/Ap/2006, reluându-se discuția valorii imobilului, în scopul stabilirii

competenței Curții de Apel Brașov în judecarea apelului, valoarea indicată de

către reclamantul Ș.M. a fost de 2 milioane de Euro, mult superioară valorii

stabilite de actualul cod pentru soluționarea litigiului în primă instanță, de

către tribunal.

Nu sunt îndeplinite, deci, cerințele

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. privind soluționarea cauzei de către o instanță

necompetentă.

Referitor la susținerile încadrate

în art. 304 pct. 6 din același cod, nici aceste critici nu sunt întemeiate.

Recurentul contestă în continuare

identitatea imobilului, susținând că imobilul retrocedat reclamanților este

altul decât cel solicitat prin acțiune, fiind întabulat în C.F. 627, nr.top

1695/1/c și, respectiv, top 1693/2/b. Contestă concluziile raportului de

expertiză, fără să aducă însă argumente concrete în legătură cu lipsa de

fundament a acestora.

La îndrumarea instanței de casare,

în rejudecarea apelului, s-a procedat la efectuarea unei noi expertize, care a

stabilit, în urma admiterii și a obiecțiunilor formulate de părți la lucrarea

inițială, că imobilul-construcție format din 35 de camere și suprafața de

11.175 mp teren adiacent clădirii, folosite în prezent de recurentul pârât, se

află pe nr. top. 1694/2, sens în care s-a și dispus de către instanță

rectificarea C.F. 941., care menționa în mod greșit fâneață de 3540 mp la acest

nr.top.

Solicitarea inițială a

reclamanților, de a li se lăsa în deplină proprietate și posesie un imobil

întabulat parțial la un alt nr.top, respectiv 1694/1/1/a/1 și în altă compunere

și suprafață decât cea a imobilului obținut prin sentință, a fost eronată față

de datele reale de identificare ale imobilului pretins. Cererea introductivă a

fost însă precizată corespunzător cu datele actuale, în urma efectuării

raportului de expertiză de către expert N.B. (fila 84 dosar fond).

Cum imobilul revendicat și care s-a

aflat în proprietatea autoarelor reclamanților este și cel obținut prin

hotărârea primei instanțe, nu se poate reține că aceasta ar fi acordat ceea ce

nu s-a cerut, nefiind îndeplinite cerințele de modificare prevăzute de art. 304

pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, chiar recurentul prezintă

susțineri contradictorii în legătură cu amplasarea imobilului pe care îl

deține, respectiv clădirea Spitalului și terenul aferent întrucât îl situează

fie în C.F. 627 nr.top. 1695/1/c și top. 1693/2/b ( motivele de recurs în

dosarele nr.2643/2002 și cel de față), fie în C.F. 940, nr.top 1691 (dosarul de

apel nr.280/2002 și obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în dosarul

499/Ap/2006 de expert P.R.A., fila 226).

Ambele amplasamente propuse de

recurent pentru imobilul deținut de acesta vizează, conform raportului de

expertiză întocmit de expertul sus menționat și hotărârilor judecătorești

depuse la dosar, alte imobile decât cel revendicat în prezentul dosar, imobile

deja restituite proprietarilor.

În ceea ce privește imobilul înscris

în C.F. 627 Bran Poarta top.1695/1/c și top.1693/2/b, a fost restabilit dreptul

de proprietate al fostului proprietar, conform sentinței civile nr. 4313 din 7

aprilie 1992 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă și irevocabilă prin

respingerea căilor de atac exercitate în cauză, constatându-se totodată că pe

terenul menționat nu există spital; pentru imobilul din C.F. 940 Bran Poarta

top.1691 a fost reînscris dreptul de proprietate al autorilor reclamanților,

S.A. și S.S., născută P., conform sentinței civile nr. 180 din 4 mai 2001 a

aceleiași judecătorii, din procesul verbal de executare întocmit în dosar

892/2001, rezultând că, pe amplasamentul nr.top respectiv, se află o clădire cu

destinație de școală și grădiniță.

Motivul de recurs referitor la

inadmisibilitatea acțiunii în revendicare față de dispozițiile art. 6 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998 și apariția Legii speciale nr. 10/2001, care ar înlătura

incidența dreptului comun pentru obținerea bunului în natură sunt, de asemenea,

neîntemeiate.

Într-adevăr, conform dispoziției

legale enunțate mai sus, bunurile preluate fără titlu valabil (aspect

necontestat prin motivele de recurs) pot fi revendicate de foștii proprietari

sau de succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legi de reparație specială.

Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege

specială de reparație, inclusiv în cazul imobilelor preluate în temeiul

Decretului nr. 92/1950, astfel cum este cazul în speță, dar acțiunea promovată

de reclamanți este anterioară intrării în vigoare a actului normativ în

discuție (14 februarie 2001), data introducerii pe rolul Tribunalului Brașov

fiind 6 decembrie 2000. În consecință, este pe deplin aplicabil dreptul comun

în materie, legea specială neputând retroactiva.

În plus, destinația actuală a

imobilului clădire, aceea de spital, nu constituie un impediment la admiterea

acțiunii în revendicare, în condițiile în care bunul a fost preluat de stat

fără titlu valabil, iar art. 6 alin. (2) nu face distincție în soluția propusă,

în raport de un asemenea criteriu.

Pe de altă parte, chiar și din

perspectiva Legii nr. 10/2001, imobilele ocupate de unități sanitare pot fi

restituite în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, conform

art. 16, dar cu obligația pentru titular de a le păstra afectațiunea pe o

durată determinată prin lege.

Art. 46 alin. (3), invocat la finele

motivelor de recurs, nu are relevanță în cauză deoarece reclamanții nu se află

în ipoteza pierderii procesului în revendicare și valorificării eventualului

lor interes de a formula notificare în temeiul legii speciale.

În concluzie, instanța de apel a

procedat la o corectă interpretare și aplicare a legislației în domeniu,

menținând soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii reclamanților, astfel

cum a fost formulată și precizată.

Pentru considerentele prezentate, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, nefiind

îndeplinite cerințele art. 304 pct. 3, 6 și 9 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat pârâtul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov împotriva deciziei

nr. 91/Ap din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.