ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2452/2015

Decizia nr. 2452/2015 Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 83 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A. și B. pentru cererea de acordare a chiriei aferentă construcțiilor și, în consecință, a respins cererea reclamanților de acordare a acestei chirii; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brașov și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu acest pârât; a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Județean Brașov ca lipsită de interes; a admis, în parte, acțiunea reclamanților A. și B. formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul C. Brașov și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 150.925 lei cu titlu de chirie pentru suprafața de teren ocupată, pentru perioada 15 ianuarie 2010 - 30 noiembrie 2012, și dobânda legală prevăzută de O.U.G.

nr. 13/2011 începând cu data de 24 septembrie 2012 și până la plata sumei datorată. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamanților și a fost obligat pârâtul Spitalul C. Brașov să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 10.830 lei. Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții A. și B. și pârâtul Spitalul C. Brașov criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 475/AP din 01 aprilie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul formulat de apelantul-pârât Spitalul C. Brașov împotriva sentinței civile nr. 83 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov.

A admis, în parte, apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., prin mandatar D., împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că: A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A. și B. pentru pretențiile privitoare la plata chiriei aferente construcțiilor pentru perioada 15 ianuarie 2010-12 septembrie 2011 și, în consecință, a respins pretențiile reclamanților de acordare a chiriei pentru acest interval. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul C. Brașov și în consecință: L-a obligat pe pârâtul Spitalul C. Brașov să plătească reclamanților suma de 320.677 lei cu titlu de chirie pentru suprafața de teren efectiv folosită de spital pentru perioada 15 ianuarie 2010-31 noiembrie 2012 și suma de 113.680 lei cu titlu de chirie în temeiul H.G.

nr. 1886/2006 pentru construcțiile efectiv folosite de spital în intervalul 12 septembrie 2011 - 31 noiembrie 2012, sume la care se adaugă dobânda legală în baza O.U.G. nr. 13/2011 începând cu 24 septembrie 2012 - până la plata sumei datorate (în loc de 150.925 lei chirie stabilită prin sentința atacată). A dispus evacuarea pârâtului Spitalul C. Brașov din imobilul compus din teren înscris în C.F. Brașov - gradină de 2.385 mp, din imobilul teren de 9.751 mp și construcții înscrise în C.F. Brașov, din imobilul teren de 16.985,60 mp și construcții înscrise în C.F.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și l-a obligat pe apelantul-pârât Spitalul C. Brașov să plătească intimaților-reclamanți A. și B. suma de 13.631 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la judecata în fond (reprezentând 7.431 lei taxă timbru și 6.200 lei onorariu avocat), în loc de 10.830 lei cum s-a dispus prin sentința apelată, precum și suma de 5.315 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel ( constând în taxă de timbru 3.715 lei și 1.600 lei onorariul expertului contabil). Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, cu referire la apelul formulat de apelantul-pârât Spitalul C. Brașov, că primul motiv de apel, prin care a fost criticată sentința instanței de fond cu privire la cuantumul chiriei datorate pentru terenul efectiv folosit de spital pentru perioada 15 ianuarie 2010-30 noiembrie 2012 nu este fondat față de datele expertizelor de specialitate efectuate în apel.

Astfel, la judecata în fond, pârâtul Spitalul C. Brașov a fost obligat la plata sumei de 150.925 lei cu titlu de chirie datorată pentru intervalul de timp menționat pentru suprafața totală de 2.916,42 mp teren, iar în apel, în varianta de expertiză cerută de apelantul-pârât a rezultat o chirie pentru terenul efectiv folosit fără drum de acces de 152.352 lei pentru același interval de timp, așadar, o valoare mai mare decât cea dispusă la judecata în fond. A arătat instanța de apel că potrivit raționamentului acestui apelant expus și în concluziile scrise din apel cu privire la calculul chiriei datorate conform răspunsului expertului E. - obiectiv nr. II, varianta I - calcul chirie în funcție de suprafața totală de teren aferent fără drum de acces - se ajunge la un cuantum al chiriei datorate mai mare decât ce stabilit de instanța de fond, care nu poate fi însușit deoarece aduce atingere principiului non reformatio in pejus.

În ceea ce privește motivul de apel prin care apelantul-pârât a criticat soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brașov, curtea de apel a constatat că acest motiv de apel constituie critică de nelegalitate a sentinței instanței de fond și în cadrul apelului declarat de apelanții-reclamanți, astfel că l-a analizat și prin prisma argumentelor invocate de aceștia. S-a reținut că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea ambilor pârâți la plata chiriei, invocând solidaritatea pasivă a acestora în calitate de debitori ai reclamanților.

Abia prin întimpinarea depusă la fila 116 din dosarul de fond, pârâtul Spitalul C. Brașov a susținut că există un raport juridic între Consiliul Județean (ca ordonator de credite) și spital, arătând că pârâtul Consiliul Județean trebuie să aloce fondurile necesare plații chiriei datorate în temeiul dispozițiilor O.U.G nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale. Însă, chiar dacă potrivit Hotărârii Consiliului Județean Brașov nr. 164 din 17 iunie 2010 s-a aprobat preluarea de către consiliul județean și a managementului și asistentei medicale pentru acest spital, nu se poate naște direct în sarcina acestuia o obligație de plată a chiriei datorate pentru un raport de locațiune dintre spital și reclamanți, ci doar un raport obligațional de alocare fonduri bănești de către consiliul județean ca ordonator de credite pentru spitalul în cauză.

Pentru aceste considerente a fost primită apărarea intimatului Consiliul Județean Brașov în argumentarea lipsei calității procesuale pasive, în lipsa unei cereri a debitorului principal - spitalul - în contradictoriu cu consiliul județean pentru obligația subsidiară a acestuia de asigurare a fondurilor pentru plata chiriei datorate de către spital, obligație fondată strict pe un raport juridic exclusiv de natura administrativă. Așadar, faptul că spitalul obține sau poate obține unele finanțări de la consiliul județean nu-i conferă acestuia din urmă calitatea de colocatar în raportul juridic de drept civil existent în speță grefat pe dispozițiile art. 10 alin. (1) 1 și 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și pe cele ale art. 4 din H.G.

nr. 1886/2006; raportul juridic administrativ, care, potrivit naturii sale conține o componentă de autoritate este inopozabil altor persoane, altele decât cele față de care el este constituit, în sens juridic el neputând fi invocat de terți, pentru care constituie un fapt juridic. A mai reținut instanța de apel că între Spitalul C. Brașov (în calitate de pârât), Consiliul Județean Brașov (în calitate de pârât) și SC F. SA (în calitate de reclamantă) s-a derulat un litigiu similar având ca obiect plata chiriei datorate de spital în temeiul H.G. nr. 1886/2006 pentru perioada septembrie 2007 - 15 ianuarie 2010, care a făcut obiectul Dosarului x/62/2010 și în care a fost pronunțată Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest dosar s-a reținut că în raportul juridic creat între reclamantă (ca locator) și pârâtul spital (ca locatar), pârâtul Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă, acesta neputând fi obligat alături de spital la plata chiriei datorate în temeiul H.G. nr. 1886/2006. Pentru aceste considerente, curtea de apel a apreciat că se impune respingerea apelului formulat de apelantul-pârât și înlăturarea criticilor din apelul apelanților-reclamanți cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean. Analizând celelalte critici formulate de apelanții-reclamanți, curtea de apel a apreciat că sunt, în parte, fondate.

Astfel, au fost primite criticile vizând soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, reținându-se că tribunalul a interpretat în mod greșit că raportul juridic de locațiune creat între reclamanți și pârâtul spital vizează doar terenurile pe care se află amplasate clădirile spitalului și terenurile aferente, din Brașov, fără a avea în vedere și clădirile folosite de spital, pe considerentul că, prin actul de dare în plată, nu s-a transmis dreptul de proprietate de la SC F. SA către reclamanți. Însă, contrar susținerilor pârâților, clădirile care au făcut obiectul unui drept de administrare al spitalului, au intrat în circuitul civil prin Dispoziția nr. 197 din 09 mai 2007, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Consiliul Județean Brașov.

Prin această dispoziție au fost restituite fostului proprietar G. - fost medic - atât terenurile ce fac obiectul litigiului, cât și toate construcțiile neîntabulate, astfel cum rezultă din preambulul dispoziției de restituire în natură și din protocolul de predare - primire încheiat și semnat între G. și reprezentantul Consiliul Județean Brașov. Prin urmare, au fost restituite fostului proprietar imobilul înscris în C.F. Brașov, gradină de 16.985,6 mp (devenită C.F.) și gradină de 2.385 mp (devenită C.F. Brașov ), situat în Brașov, precum și imobilul din Brașov înscris în C.F. Brașov, casă de lemn în suprafață de 36 mp și gradina de 9.51 mp (devenită C.F. Brașov prin conversie). De altfel, dispoziția specifică și situația construcțiilor predate în proprietate fostului proprietar care rămân în folosința spitalului - conform mențiunii de la pag.

5 a dispoziției art. 4, și anume încă 5 ani de la data emiterii dispoziției conform prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată. Pentru că nu erau intabulate în cartea funciară (cu excepția casei de lemn de 36 mp înscrisă în C.F. Brașov), clădirile au fost identificate în dispoziția de restituire prin numărul de inventar cu trimitere la pozițiile 131-155, 162,163,167 din anexa nr. 1 a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Brașov. Din studiul acestei anexe rezultă că aceste poziții de inventar desemnează exact construcțiile care au fost în administrarea spitalului, înainte de restituirea în baza Legii nr. 10/2001.

A mai reținut instanța de apel că, înainte de a fi emisă dispoziția în baza Legii nr. 10/2001, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 95 din 09 martie 2007 s-a dispus trecerea imobilelor în care funcționează spitalul în cauză, mai sus enumerate, din domeniul public al județului Brașov în domeniul privat al județului Brașov. Așadar, consecința juridică a Dispoziției nr. 197 din 09 mai 2007 a fost aceea de constituire a dreptului de proprietate în favoarea lui G. asupra imobilelor terenuri înscrise în cărțile funciare menționate și asupra construcțiilor neîntabulate, dar indicate în conținutul dispoziției, și menținerea afectațiuni construcțiilor și terenului în cauză cu destinația de spital încă 5 ani de la data emiterii dispoziției conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente nu a fost primită apărarea pârâților care au susținut că nefiind intabulate în cartea funciară la data restituirii, construcțiile în cauză aparțin domeniului public al Județului Brașov, și, prin urmare, nu datorează chirie destinatorilor subsecvenți. În plus, s-a arătat că la aproximativ trei luni de la predarea-primirea imobilului - teren și construcții cu afectațiunea de spital, fostul proprietar G. a vândut imobilele care au făcut obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001, terenuri și construcții neîntabulate, către SC F. SA conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 27 august 2007; noul dobânditor s-a obligat să mențină afectațiunea acestora conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Față de acest deținător a fost pronunțată Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat că întinderea obligației de plată a chiriei în temeiul H.G. nr. 1886/2006 vizează și clădirile efectiv folosite de spital. Nici în acel litigiu nu au fost primite apărările pârâților care au susținut că nu au făcut obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001 și construcțiile neîntabulate în cartea funciară la acel moment; așadar, clădirile în litigiu au intrat în circuitul civil.

Însă, prin raportare la starea de fapt din Dosarul nr. x/62/2010, în prezenta cauză s-a conturat o apărare nouă a pârâților, care a fost fundamentată pe detaliile titlului de proprietate al reclamanților - persoane fizice, care au dobândit un drept de proprietate prin actul de dare în plată încheiat între debitoarea SC F. SA și creditoarea A., căsătorită cu B., autentificat din 15 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare a erorii materiale din 22 martie 2010. Astfel, în cauză s-a susținut că pârâtul-spital nu datorează chirie reclamanților și pentru construcțiile folosite, deoarece din conținutul actului de dare în plată nu rezultă că a avut loc transferul de proprietate și asupra clădirilor, așa cum era specificat în mod expres în contractul de vânzare - cumpărare încheiat între G. și SC F. SA.

A reținut instanța de apel că actul de dare în plată stinge o creanța între părțile contractante, iar în schimb oferă creditoarei proprietatea asupra mai multor imobile situate în com. Bod dar și asupra imobilelor terenuri descrise la cap. II pct. 1 lit. a), b), c) din contract, respectiv: a. Imobilul situat în municipiul Brașov, jud. Brașov, înscris în C.F. a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.), la A+1, cu nr. top - grădină în intravilan în suprafață de 2.385 mp imobil asupra căruia transmițătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare și restabilire situație anterioară de C.F conform celor de sub B4.1. În favoarea acestui imobil, ca imobil dominant, este înscris sub B 2 dreptul de servitute asupra imobilelor cu nr. top din C.F de hârtie - Brașov, ca imobile aservite.

b. Imobilul situat în municipiul Brașov, jud. Brașov, înscris în C.F. a localității Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.), la A+1, cu nr. top - curte în suprafață de 36 mp. pe care este edificată o casă o lemn cu număr cadastral C1 și cu nr. top - grădină în intravilan în suprafață de 9,751 mp imobil asupra căruia transmițătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare și restabilire situație anterioară de C.F conform celor de sub B3.2 și; c. imobilul situat în municipiul Brașov, jud. Brașov, înscris în C.F. a localității Brașov (provenită din conversia pe hârtie a C.F.), la A+1 cu nr. top - teren în intravilan în suprafață de 16.986 mp (suprafața din C.F de hârtie este de 16.985,6 mp), imobil asupra căruia transmițătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare și restabilirea situație anterioară de C.F, conform celor de sub nr. B 3.1.

Atâta vreme cât din actul de dare în plată invocat de reclamanți ca titlu al dreptului lor de proprietate asupra imobilelor în cauză (teren și construcție - casa de lemn care nu mai există în realitate) nu rezultă că s-a transferat și dreptul de proprietate asupra construcțiilor neidentificate la acea vreme în cartea funciară, s-ar putea prezuma că s-a dorit, la momentul încheierii actului de dare în plată, păstrarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor de către proprietarul anterior - SC F. SA. Tocmai de aceea, reclamanții, pentru definitivarea întinderii dreptului de proprietate asupra imobilelor au procedat la întabularea pe cale administrativă, în condițiile modificărilor intervenite asupra Legii nr. 7/1996, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011.

Astfel, pe baza documentației cadastrale întocmite în septembrie 2011 de SC H. SRL Brașov au fost identificate construcțiile pentru fiecare nr. top corespunzător C.F. și s-au emis de către Primăria municipiului Brașov două acte administrative, respectiv adeverința din 12 septembrie 2011, pe baza cărora s-a procedat la înscrierea construcțiilor în cartea funciară. În acest sens s-a reținut că, la data de 12 septembrie 2011, asupra construcțiilor așa cum sunt descrise în C.F. Brașov (nr. vechi) și a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, iar de la acesta dată mențiunea privind titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor aflate pe terenurile transmise acestora prin actul de dare în plată a devenit opozabilă erga omnes.

În consecință, instanța de apel a primit susținerea apelantului-pârât prin care s-a solicitat, în subsidiar, ca stabilirea chiriei aferente construcțiilor folosite de spital să fie stabilită de la momentul intabulării construcțiilor pe numele reclamanților. A apreciat curtea de apel că luând ca reper data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra construcțiilor, respectiv data de 12 septembrie 2011, pentru calculul chiriei cuvenite acestora pentru folosința acestor construcții în temeiul H.G. nr. 1886/2006, se respectă principiul publicității materiale care constă în expresia puterii doveditoare a cărții funciare, prin întrunirea prezumției existenței drepturilor reale înscrise.

Referitor la relativitatea prezumțiilor, s-a arătat că valoarea lor de putere doveditoare durează până la dovada contrară, respectiv, până la proba împrejurării că înscrierea sau radierea au fost efectuate cu rea-credință.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel a găsit fondat, în parte, motivul de apel invocat de apelanții-reclamanți cu privire la neacordarea chiriei pentru construcții, astfel că a admis cererea reclamanților pentru plata chiriei aferente construcțiilor efectiv folosite de spital determinate și identificate conform expertizei efectuate în apel de către expertul I., stabilind cuantumul chiriei pentru construcții conform expertizei contabile efectuată de expertul E. A arătat instanța de apel că, prin urmare, spitalul datorează chirie pentru suprafața de teren efectiv folosită identificată de expertul topo ca fiind de 3.718 mp (calcul rezultat din însumarea suprafeței construite la sol, cu suprafața terenurilor, fără suprafața construcțiilor cu includerea drumului de acces conform anexei 3 la răspunsul la obiecțiuni).

Raportat la această suprafața de teren, expertul contabil a stabilit cuantumul chiriei întocmind trei anexe la raportul de expertiză contabilă respectând atât propunerile părților cât și cerința instanței de stabilire a chiriei prin raportare la prevederile art. 1 din H.G. nr. 1886/2006 și anexei 1 la aceasta. Răspunsul expertului contabil la obiectivul propus de pârâtul spital concretizat în varianta I din anexa 3 la raportul de expertiza contabilă întocmit în 21 noiembrie 2014 (fila 82 vol. II dosar apel), este în concordanță cu dispozițiile art. 1 și anexei 1 la H.G.

nr. 1886/2006 deoarece prezintă varianta de calcul pentru suprafața de teren de 3.718 mp cu includerea drumului și cu amprenta la sol a construcțiilor așa cum a explicat în răspunsul la obiecțiuni expertul topo și fără a se lua în considerare suprafața desfășurată a construcțiilor, deoarece această suprafață desfășurata a construcțiilor va fi avută în calcul la stabilirea chiriei pentru construcții conform anexei 1 la H.G. nr. 1886/2006. În opinia instanței de apel, acceptarea variantei de calcul propusă de reclamanți stabilită de expert în anexa 1 la raportul de expertiză (pag. 78 vol. II apel) ar contrazice argumentele mai sus expuse, cât și datele expertizei topo referitoare la suprafața de teren efectiv folosită din cele doua nr. cadastrale, cu excepția nr. cadastral, ducând la valorificarea suprafeței desfășurate de doua ori în calculul chiriei.

Prin urmare, pentru intervalul de timp 15 ianuarie 2010-30 noiembrie 2012 indicat în cererea de chemare în judecată, pretențiile reclamanților privind plata chiriei datorate de spital pentru terenul efectiv folosit în suprafața de 3.718 mp aferent nr. cadastral este de 320.677,50 lei conform variantei 1 din anexa 3 la expertiza contabilă (pag. 82 vol. II dosar apel). Cu referire la calculul chiriei datorate conform art. 1 și anexei 1 la H.G.

nr. 1886/2006 pentru construcții, curtea de apel a arătat că trebuie să se raporteze la „suprafața construită desfășurată”, iar din variantele de expertiză contabilă efectuate la propunerea părților și la cererea instanței, rezultă că varianta 1 din anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul contabil pentru termenul din 26 februarie 2015 (fila 122 vol. II dosar apel), este în concordanță cu argumentele mai sus expuse referitoare la întinderea suprafeței de teren folosită efectiv, inclusiv drumul și terenul de sub construcție așa cum a fost identificat de expert topo I. Această variantă respectă și datele din anexa 3 la răspunsul la obiecțiuni întocmită tot de expertul topo în care este identificată și suprafața desfășurată a construcțiilor efectiv folosită de spital din cele două numere cadastrale.

Așadar, expertul topo a identificat o suprafață desfășurată a construcțiilor de 2.064 mp (412 mp pe C.F. + 1.652 mp pe C.F = 2.064 mp) valoare însușită și expertul contabil conform explicațiilor din răspunsul la obiecțiuni pag. 2 (fila 129 vol. II dosar apel), pentru calculul din anexa 6 varianta I la obiectivul instanței.

Prin urmare, având în vedere că varianta I din anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert contabil pentru termenul din 26 februarie 2015 (fila 122 vol. II dosar apel) oferă date clare privind modul de calcul al chiriei pentru construcțiile efectiv folosite de spital așa cum au fost identificate de expertul topo prin raportul de expertiză din 10 februarie 2014 (fila 144 vol. I apel) și prin anexa nr. 2 la acest raport, se poate stabili chiria datorată doar pentru intervalul de timp de la data înscrierii în C.F a construcțiilor - 12 septembrie 2011 și până la 30 noiembrie 2012, pentru construcțiile folosite de spital C1, C2 - denumite de spital pavilion IV înscrise în numărul cadastral cu o suprafața construita desfășurată de 412 mp conform expertului I. și pentru construcțiile c4, c5,c6, c7 și c11 - denumite de spital pavilion V, radiologie, pavilion VI, contabilitate și ghena de gunoi înscrise în numărul cadastral cu excepția lui c11 cu o suprafață construită desfășurată totală de 1.652 mp conform răspunsului la obiecțiuni la expertiza topo anexa 3 (pag 12 vol. II apel).

Astfel, urmând modul de calcul al expertului contabil dar cu reducerea perioadei de timp pentru care se datorează chirie pentru intervalul 12 septembrie 2011-30 noiembrie 2012, pentru suprafața construită desfășurată a clădirilor mai sus descrise de 2.064 mp (412 mp din c.f. + 1.652 mp din c.f. = 2.064 mp), respectiv pentru 14 luni jumătate este datorată o chirie în funcție de datele anexei 1 pct. 2 la H.G. nr. 1886/2006 în cuantum total de 113.680 lei. Acest cuantum total se explică astfel: pentru suprafața desfășurată a construcțiilor din C.F. de 415 mp s-a folosit de expertul contabil un preț de 7 lei/mp (412 mp x 7 lei x 14 luni jumătate = 41.818 lei) iar pentru suprafața desfășurata a construcțiilor folosite din C.F.

de 1.652 mp s-a folosit de expert un preț de 3 lei/mp conform anexei 1 pct. 2 din H.G nr. 1886/2006. (1.652 mp x3 lei/mp x 14 luni jumătate = 71.862 lei). Cu referire la celelalte variante de calcul a chiriei pentru construcții, efectuate de același expert contabil instanța de apel a apreciat nu pot fi primite întrucât expertul a calculat chiria pe fiecare clădire în parte și nu pe cumul de clădiri, în acest mod contrazicând datele expertizei topo care a stabilit și starea de fapt a clădirilor. Astfel, expertul topo cu referire la clădirile C1 și C2 a arătat că formează în realitate o singură clădire, iar construcția C7 nu mai este folosită în mod efectiv, dar este încă ocupată de diverse materiale ale spitalului.

Prin urmare, dacă s-ar stabili cuantumul chiriei pe fiecare suprafață desfășurată a construcției s-ar ajunge ca pentru o mică suprafață să se aplice un cuantum mare al chiriei deși clădirea este în stare de degradare avansată ( ex. calcul chirie pentru C7). Pentru toate aceste considerente instanța de apel a apreciat că se impune acordarea sumelor cu titlu de chirie în cuantum de 320.677 lei pentru terenul efectiv folosit și de 113.680 lei pentru suprafața desfășurată a construcțiilor efectiv folosite de spital, sume ce urmează fi actualizate cu dobânda legală și schimbarea soluției Tribunalului Brașov și sub aspectul soluționării petitului privind evacuarea spitalului din imobilele teren și construcții înscrise în cele trei C.F., cu număr cadastral nou așa cum sunt identificate în cererea de chemare în judecată și dovedite prin depunerea extraselor c.f după intabularea construcțiilor în C.F.

nou, întrucât motivarea instanței de fond relativ la respingerea acestui petit nu are fundament legal. Astfel, în speță, încă de la momentul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 a imobilelor terenuri și construcții folosite de spitalul în cauză către fostul proprietar G., spitalul nu era decât un simplu locatar, iar proprietarul, beneficiarul restituirii era ținut de obligația menținerii afectațiunii imobilului teren și construcții încă 5 ani de la momentul emiterii Dispoziției nr. 197 din 09 mai 2007. Cei cinci ani de menținere a afectațiunii imobilului folosit de spital au expirat la 09 mai 2012, iar la momentul promovării acțiunii în evacuare dreptul locativ al spitalului încetase prin ajungere la termen.

Spre deosebire de locațiunea pentru imobilele cu destinație de locuințe restituite foștilor proprietari pentru care legiuitorul a intervenit în scopul protejării chiriașilor, oferind posibilitatea prelungirii contractelor de închiriere și după O.U.G. nr. 40/2009 prin aplicarea dispozițiilor O.U.G nr. 44/2009, în cazul imobilelor cu destinația de unități sanitare ca cel în cauză, legiuitorul nu a intervenit pentru prelungirea duratei locațiunii stabilite prin art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B. și pârâtul Spitalul C. Brașov. Recurenții-reclamanți A. și B. au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în tot a apelului declarat împotriva hotărârii instanței de fond și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că sunt proprietarii imobilului teren situat în Brașov, înscris în C.F. a loc. Brașov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. - Brașov) la A+1 - gradina în suprafața de 2.385 mp; al imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. a loc Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Brașov), la A+1 - gradină în suprafață de 16.985,60 mp și construcțiile: 107603-C1; 107603-C2; 107603-C3; 107603-C4; 107603-C5; 107603-C6; 107603-C7; 107603-C8 și al imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. a loc Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Brașov), la A+1 - casa de lemn și teren în suprafața de 36 mp și - gradină în suprafață de 9.751 mp și construcții: 107595-C1; 107595-C2; 107595-C3, conform extraselor de carte funciară anexate.

Imobilele descrise mai sus au fost trecute din proprietate publică a județului Brașov în proprietatea privată a județului Brașov în baza Hotărârii Consiliului Județean Brașov nr. 95 din 09 martie 2007, iar în baza Dispoziției Consiliului Județean Brașov nr. 197 din 09 mai 2007 au fost restituite în natură, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, către G., și predate către acesta în baza Protocolului de predare preluare nr. 7710 din 03 octombrie 2007. La data retrocedării imobilele-construcții nu au fost intabulate în cartea funciară, dar au fost cuprinse în Dispoziția Consiliul Județean Brașov nr. 197 din 09 mai 2007 la pct. 3 (preambul) cu trimitere la pozițiile 131-155; 162; 163; 166; 167 din anexa 1 la H.G.

nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov. Au mai arătat recurenții-reclamanți că în baza lucrărilor topografice de actualizare date imobil înregistrate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov din 26 septembrie 2011, și-au intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor identificate mai sus, care sunt ocupate de Spitalul C. Brașov, unitate sanitară de interes public, care desfășoară o activitate exclusivă și nemijlocită de interes public în domeniul sănătății. În opinia recurenților-reclamanți, instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 1886/2006. Astfel, au arătat că potrivit art. 4 coroborat cu art. 6 din Dispoziția nr. 197/2007, proprietarul imobilelor este obligat să păstreze afectațiunea imobilelor retrocedate pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției de retrocedare, în schimbul perceperii unei chirii în cuantumul stabilit de H.G.

nr. 1886/2006 pentru stabilirea chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În acest sens art. 4 din H.G. nr. 1886/2006 prevede că: „noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire. În cazul în care nu se încheie contract de închiriere în formă scrisă obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.” Conform raportului de identificare imobil întocmit de SC J. SRL în luna august 2007, suprafața totală de teren este de 29.157,60 mp, iar suprafața desfășurată a clădirilor este de 1.556 mp.

Chiria a fost calculată astfel: suprafața teren: 29.157,60 mp x1,5 lei = 43.736,4 lei, iar suprafața desfășurată a clădirilor - 1.556,6 mp x 3 lei = 4.669,8 lei. Prin urmare, chiria lunară este de 48.406,2 lei iar totalul chiriei pentru perioada menționată 15 ianuarie 2010 - 30 noiembrie 2012 este de 1.670.014 lei. Deși atât reclamanții cât și autoarea acestora, SC F. SA, au încercat să încheie un contract de închiriere cu spitalul conform prevederilor legale, acesta a refuzat în mod sistematic să dea curs solicitărilor. Prin Notificarea din 24 septembrie 2012 emisă de B.E.J., K. s-a procedat la punerea în întârziere a pârâtei Spitalul C., conform prevederilor art. 1521 C. civ. Prin adresa din 15 octombrie 2012 Spitalul C. a comunicat că a efectuat demersuri către Consiliul Județean Brașov pentru suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului în vederea achitării contravalorii chiriei către reclamanți.

Prin adresa din 24 septembrie 2012, emisă de spital către Consiliul Județean Brașov, spitalul a recunoscut cuantumul chiriei pe care o datorează reclamanților pentru perioada 16 ianuarie 2010 - 25 octombrie 2012. În opinia recurenților-reclamanți, hotărârea instanței de apel este nelegală și în ceea ce privește soluția dată la excepțiile invocate în cauză. Astfel, cu privire la calitatea procesuală a Consiliului Județean Brașov, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale coroborat cu H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menținerii managementului asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale, Spitalul C. este sub managementul Consiliului Județean Brașov.

Conform art. 3 O.U.G. nr. 162/2008 bugetul alocat spitalului este administrat de către Consiliul Județean Brașov și prin urmare acesta dispune de fondurile necesare funcționarii spitalului, iar conform art. 18 O.U.G. nr. 162/2008, Consiliul Județean Brașov are dreptul de control asupra fondurilor alocate. Sumele necesare achitării chiriei trebuie cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului, aprobat de Consiliul Județean Brașov, și înaintat către bugetul de stat în vederea alocării de fonduri. În considerarea acestor argumente și având în vedere că pârâtul Consiliul Județean Brașov este ordonatorul de credite al spitalului, recurenții-reclamanți au susținut că acesta are calitate procesuală pasivă, fiind singura autoritate care poate subvenționa bugetul de cheltuieli al spitalului cu sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Au mai arătat recurenții-reclamanți că au procedat la conciliere directă cu cele două instituții încă din data de 11 ianuarie 2011, încheind în acest sens proces-verbal în care s-a menționat că în urma discuțiilor purtate, având în vedere debitul datorat de către persoanele notificate, respectiv Consiliul Județean Brașov și Spitalul C. Brașov în sumă de 558.284,84 lei la acea dată, la care se adaugă și penalitățile de întârziere reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada 16 ianuarie - 31 decembrie 2010, calculată conform H.G. nr. 1886/ 2006 și Legii nr. 351/2001; ambii pârâți au recunoscut debitul datorat.

Reprezentanții Consiliului Județean Brașov au arătat că recunosc debitul în cuantum de 558.284,84 lei reprezentând contravaloare chirie pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010, dar au solicitat ca persoana notificatoare să renunțe la pretențiile privind plata penalităților; reprezentantul persoanei notificatoare a arătat că are împuternicire din partea acesteia, sens în care este de acord cu renunțarea la penalitățile pretinse cu condiția achitării debitului datorat. Reprezentanții Consiliului Județean Brașov au arătat, recunoscând în acest sens debitul, că solicită ca termenele de plată și modalitatea plății să fie comunicate până în data de 12 februarie 2011, dată până la care suma datorată urmează a fi cuprinsă în bugetul pe anul 2011 și aprobată în Plenul Consiliului Județean Brașov, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește anul 2011, deși se convenise ca între persoana notificatoare A. și Spitalul C. Brașov să se încheie contract de închiriere începând cu data de 01 ianuarie 2011, până la data de 09 mai 2012, iar contravaloarea chiriei să fie prevăzută în bugetul spitalului, urmând a se plăti lunar, contractul nu s-a încheiat.

Printr-o altă critică, recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestora pentru pretențiile aferente perioadei 15 ianuarie 2010-12 septembrie 2011. În acest sens au arătat că potrivit art. 3 din Legea nr. 7/2006 privind cadastrul și publicitatea imobiliară: „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.” Art. 36 alin. (1) din același act normativ prevede că: „Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminare a lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.” Având în vedere dispozițiile citate mai sus,

recurenții-reclamanți au susținut că dețin un titlu de proprietate în baza căruia au întabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, respectiv adeverințele din 12 septembrie 2011, emise de autoritatea administrativă - Primăria Brașov conform dispozițiilor Legii nr. 7/2006 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind disciplina în construcții. Cu privire la susținerea pârâtului conform căreia imobilele-construcții se află în continuare în proprietate publică au arătat că nu poate fi primită, acestea fiind scoase din proprietatea publică a județului Brașov chiar de către pârâtul care invocă acest aspect, fiind trecute în proprietatea privată a acestuia în baza Hotărârii Consiliului Județean nr. 95 din 09 martie 2007 în vederea restituirii acestuia către fostul proprietar care a beneficiat de restituirea imobilelor conform Legii nr. 10/2001.

În acest sens în preambulul hotărârii se menționează că: “de la poziția 131 la poziția 155, inclusiv, din anexa nr 1 la H.G. nr. 972/2002 sunt înscrise clădirile în care funcționează Spitalul C. Brașov, înscrise în C.F. a localității Brașov, imobile care fac obiectul notificării (...) pentru restituirea în natură, de către moștenitorul fostului proprietar Butt Ioan. Pentru soluționarea notificării se propune aprobarea trecerii imobilelor în care funcționează spitalul din domeniul public al județului Brașov în domeniul privat al județului Brașov”. Au susținut recurenții-reclamanți că de vreme ce s-a hotărât trecerea în proprietatea privată a Județului Brașov a imobilelor în care funcționează spitalul, interpretarea care trebuie dată hotărârii astfel încât aceasta să producă efectele avute în vedere de emitent, este aceea că au fost trecute în proprietatea privată atât terenurile cât și construcțiile.

Tocmai de aceea în Dispoziția nr. 197/2007 prin care imobilele au fost retrocedate, se stipulează că cererea de retrocedare are ca obiect atât terenurile cât și construcțiile și, prin urmare, se retrocedează imobilele în care funcționează spitalul. Astfel, la pct. 3 din preambulul Dispoziției nr. 197/2007 se precizează că imobilele care au făcut obiectul notificării lui G. sunt înscrise în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului Brașov la pozițiile 131-155, 162, 163, 166 și 167 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2002.

De asemenea, tot dispoziția menționează că titlul în baza căruia au fost preluate imobilele în proprietatea Statului român îl constituie Decizia nr. 341 din 24 aprilie 1982, din cuprinsul căreia rezultă că prin aceasta s-au aprobat unele modificări în structura rețelei sanitare din Brașov, înființându-se spitale (printre care și cel de pneumoftiziologie), fără a se menționa și preluarea în proprietatea statului și în administrarea spitalelor a bunurilor imobile în care urmau să funcționeze acestea, situație față de care preluarea acestora s-a făcut fără un titlu valabil. În plus, la pct. 8 din preambulul Dispoziție nr. 197/2007 emisă de Consiliul Județean Brașov se menționează că: „notificatorul G. dobândește dreptul de proprietate deplină și asupra terenurilor.” De asemenea, în Protocolul de predare-primire încheiat între Consiliul Județean Brașov și G. se menționează că se predau terenurile și construcțiile.

Au mai arătat recurenții-reclamanți că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 și prin actul de dare în plată în care a operat subrogația, au fost obligați la menținerea afectațiunii întregului imobil retrocedat, fapt impus și de pârâtul Consiliul Județean Brașov prin art. 4 din Dispoziția nr. 197 din 09 mai 2007. La art. 6 din aceeași dispoziție, s-a prevăzut că: “în perioada prevăzută la art. 4, noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin H.G. nr. 1886/2006”. Prin urmare, în sarcina lor a fost impusă de către pârât obligația menținerii afectațiunii întregului imobil, dar s-a prevăzut și dreptul de a percepe o chirie stabilită conform H.G. nr. 1886/2006 pentru întregul imobil.

Cu privire la suprafața de teren pe care pârâta o folosește, s-a arătat că din cauza dispunerii construcțiilor pe teren, precum și a faptului că prevederile dispoziției Consiliul Județean Brașov au impus menținerea afectațiunii întregului imobil, recurenții-reclamanți au fost în imposibilitate de a se folosi de vreo parte din terenul în cauză, astfel că pârâții nu pot pretinde vreo reducere a chiriei. Pe de altă parte, în speță, menținerea afectațiunii pentru întregul imobil retrocedat este și o consecință a specificului activității spitalului. Au învederat recurenții-reclamanți că, deși spitalul contestă contravaloarea chiriei, prin adresa din 24 septembrie 2012 au solicitat Consiliului Județean Brașov suplimentarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2012 cu suma care face obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, prin adresa din 15 octombrie 2012, emisă de spital, acesta a recunoscut că a efectuat demersuri în vederea achitării chiriei așa cum aceasta a fost solicitată. Sub un alt aspect, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1886/2006, care nu sunt imperative, părțile putând restrânge suprafața folosită de locatar de comun acord, însă numai dacă restul imobilului rămas liber poate fi folosit de către proprietar. Or, în speță, chiar dacă spitalul și-ar fi restrâns activitatea, restul imobilului nu ar fi putut fi folosit de către reclamanți deoarece orice activitate pe teren ar fi afectat buna funcționare a pârâtului-intimat.

În această situație, urmează a se constata că, la momentul restituirii în natură a imobilului în litigiu, legiuitorul a statuat o restrângere temporară a dreptului de proprietate, prin afectațiunea legală pentru 5 ani a acestui imobil, obligație pe care a preluat-o SC F. SA, transmisă către reclamanți și asumată de aceștia; pentru aceasta restrângere temporară a dreptului de proprietate recurenții-reclamanți au susținut că sunt îndreptățiți la plata chiriei stabilite prin H.G. nr. 1886/2006. De altfel, în cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe din care a rezultat că recurentul-pârât a închiriat spații din clădirile proprietatea reclamanților pentru a fi folosite ca locuințe pentru persoane fizice care au fost angajate ale spitalului.

În consecință, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata contravalorii chiriei de către Spitalul C. Brașov din imobilele proprietatea recurenților și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale. Recurentul-pârât Spitalul C. Brașov a solicitat admiterea recursului și să se constate că Decizia civilă nr. 475/Ap/2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, este parțial nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a H.G. nr. 1886/2006, a H.G. nr. 56/2009, a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar și a C. proc. civ. În dezvoltarea primei critici de recurs a arătat că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brașov, instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 20 din H.G.

nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, coroborate cu prevederile art. 190 ind.6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, în care se stipulează că: „Bugetele locale participă la finanțarea unor cheltuieli de administrare și funcționare, respectiv bunuri și servicii, investiții, reparații capitale, consolidare, extindere și modernizare, dotări cu echipamente medicale, ale unităților sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație în bugetele locale.” Astfel, începând cu data de 1 iulie 2010, în baza dispozițiilor O.U.G.

nr. 162/2008 și ale H.G. nr. 529/2010, prin Hotărârea nr. 164 din 17 iunie 2010 s-a aprobat preluarea de către Consiliul Județean Brașov a managementului asistenței medicale pentru Spitalul C. Brașov, acesta devenind ordonator principal de credite. Întrucât bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului este aprobat de către Consiliul Județean Brașov în calitate de ordonator principal de credite, în opinia recurentului-pârât, acesta are calitate procesuală pasivă și trebuie să aloce sumele necesare plății chiriei datorate. Cu referire la aplicarea greșită a dispozițiilor anexei nr. 1 la H.G.

nr. 1886/2006 s-a arătat, în principal, că instanța de apel a dispus în mod greșit obligarea Spitalului de Pncumoftiziologie Brașov la plata chiriei și pentru drumul de acces care este un drum public, fără bariere (care nu este folosit exclusiv de personalul și de pacienții spitalului), respectiv și pentru construcții, deși prin apărările formulate a învederat că reclamanții nu au justificat existența dreptului de proprietate asupra construcțiilor. Astfel, a arătat că imobilele obiect al litigiului, așa cum erau descrise în cartea funciară anterior anului 2011, au fost restituite în natură, prin Dispoziția Consiliului Județean Brașov nr. 197 din 9 mai 2007, către moștenitorul fostului proprietar G. - medic.

Atât din conținutul dispoziției cât și din protocolul de predare-preluare din 2 octombrie 2007 (document care nu constituie titlu de proprietate) încheiat între Consiliul Județean Brașov și G., nu reiese cu certitudine că s-au restituit și clădirile. A mai arătat recurentul-pârât că, la data restituirii, clădirile nu erau intabulate în cartea funciară, însă din prevederile anexei nr. 1 la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov și ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, rezultă cu certitudine că acestea aparțin domeniului public al județului Brașov, astfel că nu datorează chirie pentru clădiri.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 27 august 2007, G. a înstrăinat imobilele restituite în natură către SC F. SA, în acest act fiind descrise și construcțiile. La data de 15 ianuarie 2010, autoarea SC F. SA, în schimbul stingerii unei creanțe deținute față de numiții A. și B., le-a transmis acestora, cu titlu de dare în plată, imobilele descrise în evidențele de carte funciară (terenuri și o casă de lemn), nu însă și construcțiile amplasate pe acele terenuri.

Abia ulterior, după efectuarea operațiunii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, s-a solicitat și obținut înregistrarea și a construcțiilor existente pe acele terenuri, pe baza celor două acte administrative emise de Primăria Brașov (adeverințele din 12 septembrie 2011), prin care se atestă - ca simplă stare de fapt - prezența acelor construcții și faptul că acestea ar fi fost executate înainte de anul 1958. Prin urmare, reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru petitul privind plata chiriei pentru suprafața desfășurată a construcțiilor deoarece acestea nu au fost transmise printr-un act translativ de proprietate. A arătat recurentul-pârât că în cartea funciară s-a creat o falsă situație juridică, prin înscrierea celor două adeverințe care ar avea valoarea de titlu de proprietate.

Or, cele două acte administrative au valoarea de a prezenta o situație de fapt iar nu o situație de drept, care așa cum rezultă din evidențele de carte funciară ea este rezervată părții I; numai în partea a II-a a cărții funciare se operează nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor real, în speță fiind incidente dispozițiile din Decretul-Lege nr. 115/1938 - cu corespondent în Legea nr. 7/1996 și în N.C.C. - art. 12 alin. (1), art. 17 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 32 alin. (1). Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea, în considerarea celor menționate anterior, recurentul-pârât a susținut că este inadmisibil, fără a expune argumente în acest sens.

În subsidiar, recurentul-pârât a arătat că, referitor la obligația spitalului de a plăti chirie pentru construcțiile efectiv folosite, formulează următoarele critici: 1. Instanța de apel a reținut în mod eronat în considerentele hotărârii că data înscrierii în cartea funciară a construcțiilor este 12 septembrie 2011, obligând astfel Spitalul C. Brașov la plata chiriei de la această dată deși potrivit extraselor de carte funciară aflate la dosarul cauzei, data întabulării este 26 septembrie 2011; prin urmare, chiria pentru suprafața desfășurată a construcțiilor este datorată de la această dată. 2. Conform hotărârii instanței de apel, Spitalul C. Brașov a folosit o suprafață desfășurată a construcțiilor de 2.064 mp, rezultând astfel o suma totală de plată în cuantum de 113.680 lei.

Ținând cont de suprafața de teren folosită de 2.064 mp și văzând dispozițiile legale aplicabile în speță (anexa nr. 1 la H.G. nr. 1886/2006) conform cărora pentru suprafața desfășurată a construcțiilor aflată între limitele 1.500 mp și 3.000 mp tariful pe mp este de 3 lei, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale la starea de fapt. În consecință, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, respingerea cerererii de acordare a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată și modificarea Deciziei civile nr. 475/Ap/2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, după cum urmează: În principal, în ceea ce privește petitul privind plata chiriei, în sensul că se datorează chirie numai pentru o suprafața de teren de 1.472 mp (fără drum de acces), nu și pentru construcții și respingerea capătului de cerere privind evacuarea din clădirile folosite întrucât reclamanții nu au făcut dovada existenței dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor.

În subsidiar, calcularea chiriei pentru o suprafață de teren de 1.472 mp (fară drum de acces) și pentru o suprafață desfășurată a construcțiilor de 2.064 mp, în condițiile aplicării core