ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASATE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, reclamanții T.G., T.C., C.E. și G.M. au chemat în judecata

pe pârâții B.E.A.A., C.C., SC R. SRL, Municipiul Brașov prin Primar și

A.N.C.P.I. - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului de

proprietate al pârâtei B.E. asupra imobilului situat în Brașov, str. P.,

înscris în C.F. nr. x Brașov, nr. top. x, să se constate că obiectul

contractului de vânzare-cumpărare din 23 iunie 1995, încheiat între pârâții

B.E. și C.C., este imobilul situat în str. P., înscris în C.F. nr. y Brașov,

nr. top. y, iar nu cel din str. P. nr. x, cum greșit s-a menționat în acest

contract, să se constate nulitatea absolută a înscrisului numit

"Adeverință", din 27 martie 1995, emis de Serviciul de Arhitectură și

Urbanism din cadrul Consiliului Local al Municipiului Brașov, să se dispună

obligarea pârâtei A.N.C.P.I. - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Brașov să efectueze cuvenitele rectificări în ceea ce privește mențiunile

făcute în C.F., la A 1, în baza acestei adeverințe, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 56/S din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins

excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa de

interes a acestora și inadmisibilitatea capetelor de cerere 1, 3 și 4, invocate

de pârâtul C.C. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut spre analiză identitatea dintre imobilul

care a constituit proprietatea pârâtei B.E.A.A. anterior preluării acestuia de

către Stat, imobilul restituit acesteia prin Sentința civilă nr. 7581 din 6

iunie 1994 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.

1188/A/1994 a Tribunalului Brașov și imobilul care a fost înstrăinat pârâtului

C.C.

S-a constatat că

cererea având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al

pârâtei B.E. asupra imobilului situat în Brașov, str. P. nr. x, înscris în C.F.

nr. x Brașov, nr. top. x, este vădit neîntemeiată, din probele administrate în

cauză rezultând existența, iar nu inexistența acestui drept.

Ceea ce a înstrăinat

pârâta B.E. pârâtului C.C. este chiar bunul ce constituia proprietatea sa,

restituit prin hotărâre judecătorească, neputându-se reține existența motivului

de nulitate reprezentând lipsa cauzei actului juridic.

Astfel fiind, s-a

constatat neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a înscrisului numit "Adeverință", din 27 martie

1995.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apei reclamanții T.G., T.C., G.M. și C.E. criticând

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că

reclamanții dețin un drept locativ în baza unor contracte de închiriere

încheiate cu SC R. SRL Brașov de peste 37 de ani, cu bună-credință și în

derulare până în anul 2014, fiind amenințați cu evacuarea dintr-un imobil ce nu

a aparținut niciodată anterioarei proprietare, B.E. și cu atât mai puțin

transmițătorului C.C.

Prin Decizia civilă

nr. 114/Ap de la 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins apelul și a obligat apelanții să plătească intimatului C.C.

suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel și suma de 1.700

RON reprezentând diferența de onorariu pentru expertiza tehnică efectuată în

contul Biroului Local pentru Expertize de pe lângă Tribunalul Brașov.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Dat fiind modul de

dobândire a proprietății de către pârâta B.E., respectiv, prin hotărâre

judecătorească irevocabilă față de care reclamanții sunt terți, ceea ce pot

contesta apelanții este doar identificarea imobilului înstrăinat de această

pârâtă către pârâtul C.C., imobil ce constituie obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. x/1995.

În apel a fost

efectuată o expertiză topografică având ca obiect identificarea imobilului în

litigiu atât din punct de vedere al înscrierilor din cartea funciară cât și pe

teren, pentru a determina suprapunerea cu numărul administrativ actual corect

al imobilului, avându-se în vedere toate înscrisurile depuse de părți.

Concluzia expertizei

a fost aceea că imobilul în litigiu, respectiv imobilul înstrăinat de pârâta

B.E. către pârâtul C.C. este imobilul proprietatea acesteia identificat cu nr.

top. y, înscris în C.F. nr. y Brașov și situat în Brașov, str. P.

Așa fiind, apelul a

fost respins.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantele C.E. și G.M. și respectiv T.G. și T.C.

Reclamantele C.E. și

G.M. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de apel a

ignorat total rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din 4

august 2005, din 14 septembrie 2007 și 28 august 2009 prin care se constată

falsul privind Adeverința din 27 martie 1995, înscrierea de cartea funciară

realizată de către un autor necunoscut lucrător la cartea funciară, însă pentru

că a intervenit prescripția răspunderii penale nu se mai analizează

rectificarea falsului înscris din C.F. nr. y Brașov.

Instanța de apel a

reținut în mod greșit că rectificarea că carte funciară s-a făcut în baza

încheierii de carte funciară emisă de instanță, în realitate această

rectificare s-a efectuat în baza unei Adeverințe constatată falsă de parchet.

Se solicită casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenții T.G. și

T.C. critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Expertul topografic

nu a ținut cont de înscrisurile existente.

În realitate, pârâta

B.E. a vândut pârâtului C.C. în timpul unui litigiu purtat la Curtea Supremă de

Justiție, imobilul din str. P. (transformat la 3 martie 1995 în baza Adeverinței

din 27 martie 1995 în nr. administrativ x) dispărând scriptic nr. administrativ

y.

O simplă Adeverință

nu poate anula un contract de vânzare-cumpărare sau un extras de C.F. din 26

ianuarie 1994.

Eroarea materială din

actul de cumpărare din 23 iunie 1995 este evidentă. În opinia recurenților

contractul a fost încheiat în timp ce chiriașii au declarat un recurs în

anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Recurenții arată că

locuiesc în imobilul C.F. nr. x nr. top. x în calitate de chiriași și își apără

un drept locativ în baza contractelor de închiriere.

La dosar, s-au depus

înscrisuri.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 7561 din 6 iunie 1994 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 1188/A/1994 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea civilă

formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâții SC R. Brașov și

Prefectura Brașov și au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și

posesie reclamantei imobilul situat în Brașov, str. M. (fostă S.), în prezent

str. P., înscris în C.F. nr. y Brașov, nr. top y - casă de piatră și teren în

suprafață de 288,20 mp, constatând în aplicarea abuzivă a Decretului nr.

92/1950 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de C.F., reținându-se

că reclamanta făcea parte din categoriile sociale exceptate de la

naționalizare.

Prin încheierea

pronunțată la data de 14 aprilie 1995 de Judecătoria Brașov s-a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința sus-menționată, în sensul

că imobilul înscris în C.F. nr. y Brașov, nr. top y - casă de piatră și teren

în suprafață de 288,20 mp, este localizat în str. P. nr. x iar nu y, cum greșit

s-a redactat.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat la 23 iunie 1995, pârâta B.E.A.A. a înstrăinat

acest imobil pârâtului C.C.

Așa fiind, titlul de

proprietate al pârâtei B.E. este o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pe cale de

consecință, drepturile constatate prin această hotărâre nu pot fi contestate,

mai ales de terțe persoane, străine de raportul juridic litigios.

S-a reținut în mod

corect faptul că recurenții reclamanți pot contesta doar identificarea imobilului

înstrăinat de pârâta B.E., pârâtului C.C.

Cu privire la

identificarea acestui imobil a fost efectuată o expertiză topografică ale cărei

concluzii au fost în sensul că imobilul ce face obiectul contractului de

vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, este imobilul dobândit de B.E.,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Nu poate fi reținut

motivul de recurs privind faptul că imobilul a fost vândut fie către B.E. în

timpul unui litigiu pe rolul Curții Supreme de Justiție.

Aceasta deoarece

existența pe rolul unei instanțe a unui litigiu nu constituie motiv de nulitate

a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică.

De altfel, în

motivarea acțiunii introductive de instanță, recurenții-reclamanți nu au

invocat un astfel de motiv de nulitate al actului juridic,

Este de necontestat

că imobilul în litigiu este în mod corect individualizat prin adresa

administrativă - P. nr. x și datele de carte funciară - C.F. nr. y Brașov, nr.

top. y.

Așa fiind, nu poate

fi primit nici motivul de recurs privind rezoluțiile Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov prin care se constată falsul privind Adeverința din 27

martie 1995.

Curtea de Apel a

reținut în mod corect faptul că rectificarea de carte funciară s-a făcut în

baza încheierii de carte funciară emisă de instanță.

Pe de altă parte,

chiar recurenții T.G. și T.C. arată că o simplă Adeverință nu poate anula un

contract de vânzare-cumpărare sau un extras de carte funciară.

Între părți au

existat mai multe procese cu privire la constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare nr. x/1995 întemeiate pe diferite temeiuri juridice, însă

aceste acțiuni au fost respinse.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de

nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei atacate, și pe

cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. către intimatul C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanții C.E. și G.M. și respectiv T.C.

și T.G. împotriva Deciziei civile nr. 114/Ap din 18 octombrie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurenții să

plătească intimatului-pârât C.C. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată în

recurs, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS