ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6189/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 22 februarie 2000 Tribunalului Brașov, reclamantele S.A. și F.M. au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. și Orașul Predeal, prin primar, solicitând, în principal, să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a două loturi de teren, de câte 500 mp fiecare, situate în intravilanul orașului Predeal; în subsidiar reclamantele au cerut retrocedarea celor două terenuri conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece scopul exproprierii a fost atins.

În motivarea acțiunii, reclamantele, surori, au arătat că prin Decretul nr. 39/1952 mai multe suprafețe de teren au fost expropriate și trecute în administrarea Ministerului Sănătății; imobilele au fost preluate în patrimoniul statului pe numele fostului proprietar iar terenurile reclamantelor nu au fost folosite la construirea spitalului (acesta a fost edificat pe alte suprafețe de teren) și se află actualmente în spațiul verde ce înconjoară Sanatoriul de Nevroze Predeal. Această din urmă instituție sanitară a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la instanța de fond. Pe parcursul soluționării cauzei de către tribunal, F.M. a decedat, făcându-se dovada că unica moștenitoare este sora sa, reclamanta S.A.

Examinând probatoriile administrate, inclusiv raportul de expertiză tehnică topografică, în contextul poziției părților (pârâții s-au opus admiterii), Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 502 din 10 noiembrie 2002: - a admis în parte acțiunea; - a dispus retrocedarea a 950 mp teren; - a dezmembrat, conform propunerilor din expertiză, în C.F. cei 500 mp parțial afectați de utilități (alee de acces și rețele tehnice). Instanța de fond a motivat că această soluție nu afectează folosința așezământului medical de către pârâți, pe cei 950 mp de teren retrocedați nu există detalii de sistematizare, ceea ce atestă că scopul exproprierii nu poate fi considerat atins.

După o fază procesuală în care apelurile declarate de pârâți au fost admise iar ulterior decizia a fost casată de către Curtea Supremă de Justiție cu trimiterea cauzei spre rejudecarea acestora, Curtea de Apel Brașov a pronunțat decizia civilă nr. 106 din 27 octombrie 2003, prin care: - a admis apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Brașov; - a anulat sentința civilă nr. 502 din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Brașov și a evocat fondul; - a admis acțiunea, astfel cum a fost completată și a dispus retrocedarea către reclamantă a unei suprafețe totale de 950 mp teren (500 + 450), dezmembrată în C.F. conform raportului de expertiză tehnică; - a constatat că scopul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 39/1952 nu a fost realizat decât în parte, pentru suprafața de 50 mp, care rămâne în proprietatea Statului Român; - a respins restul pretențiilor reclamantei.

Instanța de apel a reținut sub un prim aspect că exproprierea s-a făcut în condiții nelegale, pe numele fostului proprietar, deși contractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamante fuseseră transcrise, și fără plata vreunei despăgubiri. Pe de altă parte, doar 50 mp din terenul de 1000 mp servesc nevoilor unității medicale, restul fiind înglobat într-o zonă verde de circa 10 hectare; nu s-a făcut nici o dovadă că din punct de vedere medical este necesară o suprafață de asemenea mari dimensiuni. Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâții Ministerul Sănătății și Sanatoriul de Nevroze Predeal, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că: - instanțele au aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994; - terenul a cărui retrocedare s-a dispus, se află în parcul sanatoriului și la distanță relativ mică de pavilionul nr. 3. Recurenta-pârâtă a mai invocat ca temei al respingerii acțiunii și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Sub un prim aspect este relevant de stabilit, așa cum au făcut și instanțele de fond și apel, că acțiunea a fost formulată în luna februarie 2000 și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994, astfel încât Legea nr. 10/2001 nu-și găsește aplicarea în cauză.

În ceea ce privește modul în care a avut loc exproprierea, bine s-a reținut că aceasta nu a respectat dispozițiilor art. 481 C. civ. și nici măcar ale Constituției Republicii Populare Române din anul 1948, fiind făcută pe numele unui alt proprietar și fără să se acorde vreo despăgubire. În fine, doar pentru o suprafață de 50 mp, care va rămâne în proprietatea Statului Român, terenul este afectat de detalii de sistematizare; restul suprafeței este liberă iar retrocedarea ei către reclamantă nu afectează buna funcționare a unității medicale. În consecință, cum soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Sanatoriul de Nevroze Predeal împotriva deciziei nr. 106/Ap din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.