ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6189/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea adresată la data de 22

februarie 2000 Tribunalului Brașov, reclamantele S.A. și F.M. au chemat în

judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de D.G.F.P. și Orașul Predeal, prin primar, solicitând, în principal, să se

constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a două loturi

de teren, de câte 500 mp fiecare, situate în intravilanul orașului Predeal; în

subsidiar reclamantele au cerut retrocedarea celor două terenuri conform

prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece scopul exproprierii a fost

atins.

În motivarea acțiunii, reclamantele,

surori, au arătat că prin Decretul nr. 39/1952 mai multe suprafețe de teren au

fost expropriate și trecute în administrarea Ministerului Sănătății; imobilele

au fost preluate în patrimoniul statului pe numele fostului proprietar iar

terenurile reclamantelor nu au fost folosite la construirea spitalului (acesta

a fost edificat pe alte suprafețe de teren) și se află actualmente în spațiul

verde ce înconjoară Sanatoriul de Nevroze Predeal.

Această din urmă instituție sanitară

a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la instanța de fond.

Pe parcursul soluționării cauzei de

către tribunal, F.M. a decedat, făcându-se dovada că unica moștenitoare este

sora sa, reclamanta S.A.

Examinând probatoriile administrate,

inclusiv raportul de expertiză tehnică topografică, în contextul poziției

părților (pârâții s-au opus admiterii), Tribunalul Brașov, prin sentința civilă

nr. 502 din 10 noiembrie 2002:

- a admis în parte acțiunea;

- a dispus retrocedarea a 950 mp

teren;

- a dezmembrat, conform propunerilor

din expertiză, în C.F. cei 500 mp parțial afectați de utilități (alee de acces

și rețele tehnice).

Instanța de fond a motivat că

această soluție nu afectează folosința așezământului medical de către pârâți,

pe cei 950 mp de teren retrocedați nu există detalii de sistematizare, ceea ce

atestă că scopul exproprierii nu poate fi considerat atins.

După o fază procesuală în care

apelurile declarate de pârâți au fost admise iar ulterior decizia a fost casată

de către Curtea Supremă de Justiție cu trimiterea cauzei spre rejudecarea

acestora, Curtea de Apel Brașov a pronunțat decizia civilă nr. 106 din 27

octombrie 2003, prin care:

- a admis apelurile declarate de Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Brașov;

- a anulat sentința civilă nr. 502

din 10 noiembrie 2000 a Tribunalului Brașov și a evocat fondul;

- a admis acțiunea, astfel cum a

fost completată și a dispus retrocedarea către reclamantă a unei suprafețe

totale de 950 mp teren (500 + 450), dezmembrată în C.F. conform raportului de

expertiză tehnică;

- a constatat că scopul exproprierii

dispusă prin Decretul nr. 39/1952 nu a fost realizat decât în parte, pentru

suprafața de 50 mp, care rămâne în proprietatea Statului Român;

- a respins restul pretențiilor

reclamantei.

Instanța de apel a reținut sub un

prim aspect că exproprierea s-a făcut în condiții nelegale, pe numele fostului

proprietar, deși contractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamante

fuseseră transcrise, și fără plata vreunei despăgubiri.

Pe de altă parte, doar 50 mp din

terenul de 1000 mp servesc nevoilor unității medicale, restul fiind înglobat

într-o zonă verde de circa 10 hectare; nu s-a făcut nici o dovadă că din punct

de vedere medical este necesară o suprafață de asemenea mari dimensiuni.

Împotriva acestei decizii au

declarat recursuri pârâții Ministerul Sănătății și Sanatoriul de Nevroze

Predeal, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și susținând în esență că:

- instanțele au aplicat și

interpretat greșit dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994;

- terenul a cărui retrocedare s-a

dispus, se află în parcul sanatoriului și la distanță relativ mică de pavilionul

nr. 3.

Recurenta-pârâtă a mai invocat ca

temei al respingerii acțiunii și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect este relevant de

stabilit, așa cum au făcut și instanțele de fond și apel, că acțiunea a fost

formulată în luna februarie 2000 și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994,

astfel încât Legea nr. 10/2001 nu-și găsește aplicarea în cauză.

În ceea ce privește modul în care a

avut loc exproprierea, bine s-a reținut că aceasta nu a respectat dispozițiilor

art. 481 C. civ. și nici măcar ale Constituției Republicii Populare Române din

anul 1948, fiind făcută pe numele unui alt proprietar și fără să se acorde vreo

despăgubire.

În fine, doar pentru o suprafață de

50 mp, care va rămâne în proprietatea Statului Român, terenul este afectat de

detalii de sistematizare; restul suprafeței este liberă iar retrocedarea ei către

reclamantă nu afectează buna funcționare a unității medicale.

În consecință, cum soluțiile

pronunțate sunt legale și temeinice, recursurile vor fi respinse ca nefondate

conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Sanatoriul de Nevroze Predeal

împotriva deciziei nr. 106/Ap din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.