ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 48/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 23/Ap din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, prin consilier juridic E.O.și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic V. C. S., lipsind intimatele-reclamante B.L.E.și H.E.R. Procedura completă. Consilier juridic E.O. pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași curte de apel, pentru rejudecarea apelului. Consilier juridic V.C.S.și reprezentanta Ministerului Public pun concluzii în același sens.

C U R T E A, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4740/1999, reclamantele B.L.E.și H.E.R., în contradictoriu cu pârâtele R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare Predeal și S.C. „R” S.A. (ulterior scoasă din cauză), au solicitat să fie obligate acestea să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1125 mp situat în Predeal, formând parcela nr. 24 după planul general de parcelare „Punkosty-Botez”, întabulat în C.F.nr. 14749, 14220 și 14221. În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt proprietarele imobilului, iar pârâta le deține abuziv. Pârâta R.A.

A.P.S. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, precizând că are calitatea de administrator, în proces trebuind să stea Ministerul Finanțelor în baza art.12 din Legea nr. 213/1998. Tribunalul Brașov – Secția civilă, prin sentința nr. 309/S din 02.06.2000, a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare Predeal, a admis acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta R.A. A.P.S. – S.R.P. Predeal și intervenientul Ministerul Finanțelor, i-a obligat pe aceștia să lase imobilul în deplină proprietate și posesie reclamantelor. S-a mai stabilit că expertizele tehnice întocmite în cauză fac parte din sentință și au fost respinse pretențiile reclamantelor privind plata despăgubirilor pentru teren.

Instanța de fond, pentru a pronunța această sentință, a reținut că, potrivit extraselor de C.F., asupra imobilelor ce formează terenul în suprafață totală de 1123,20 mp dreptul de proprietate aparține reclamantei B.L.E.și soțului său L.B. (decedat), ale cărui moștenitoare sunt reclamantele. A mai reținut instanța că, în condițiile în care pârâta nu a exhibat nici un titlu legal asupra imobilelor, este fără îndoială că le folosește în mod abuziv. Pârâta nu a reușit să răstoarne prezumția legală instituită de art. 32 din Legea nr. 115/1938, potrivit căruia dacă un drept real s-a înscris în folosul unei persoane, în cartea funciară, se prezumă că dreptul există în favoarea acelei persoane, ea fiind obligată să lase imobilele în deplină proprietate și posesie reclamantelor.

Cu privire la cererea de arătare a titularului dreptului, în temeiul art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 64, 66 și 58 din Codul de procedură civilă, Ministerul Finanțelor având calitatea de intervenient și titular al dreptului de proprietate publică, în litigiile ce au ca obiect acest drept, tribunalul a admis-o pentru opozabilitate, cu precizarea că pârâta a invocat un drept de administrare, care, potrivit probelor, este inexistent, terenurile fiind proprietatea privată a reclamantelor; astfel, instanța de fond a concluzionat că nici pârâta, nici intervenientul nu pot invoca vreun titlu legal asupra imobilului în litigiu, deși îl folosesc și culeg fructele. Drept urmare, acțiunea reclamantelor a fost admisă și față de intervenient.

Împotriva acestei sentințe pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat apel, susținând că, potrivit H.G.nr. 567/1993, completată prin H.G. nr. 192/1995, ea administrează imobilul, calitatea de administrator al imobilului fiind susținută și prin cererea de arătare a titularului dreptului, admisă de instanța de fond în temeiul art. 12 alin.4 și 5 din Legea nr. 213/1998. Curtea de Apel Brașov – Secția civilă, prin decizia nr. 23/Ap din 5 aprilie 2001, a respins apelul ca inadmisibil. Instanța de apel a reținut că menținerea R.A. A.P.S. în proces a fost admisă doar pentru opozabilitate, cum, de altfel, rezultă din motivarea tribunalului.

Prin urmare, fiind numai un administrator al imobilului și nu titularul dreptului arătat, curtea de apel a considerat că aceasta nu putea să formuleze apel împotriva sentinței, acest drept aparținând doar Ministerului Finanțelor; el putea ataca și critica hotărârea de fond în baza dreptului său de dispoziție decurgând din dreptul real de proprietate invocat. Și, întrucât titularul acestui drept, Ministerul Finanțelor nu a declarat apel, s-a concluzionat că apelul formulat de administratorul imobilului este inadmisibil. Această decizie a fost atacată cu recurs de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând, în esență, că, în calitate de pârâtă în cauză, nu a făcut altceva decât să exercite calea de atac a apelului, respectiv unul din drepturile procesuale conferite de lege coparticipanților la procesul civil.

Recursul este fondat. După cum a precizat recurenta-pârâtă, prin O.G. 567/1993, H.G. 192/1995 și H.G. 854/2000 terenul în litigiu a fost inclus în domeniul public al statului și trecut în administrarea R.A. A.P.S., fiind destinat activității de reprezentare și protocol pentru Președinție, Senat, Camera Deputaților și Guvern. Potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, art. 12 alin. 4 și 5, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, or, în litigiile prevăzute în alin.4, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor.

Ca urmare, pârâta R.A. A.P.S. a formulat cererea de arătare a titularului dreptului real dedus judecății și astfel a fost introdus în cauză Ministerul Finanțelor, care a căpătat calitatea de intervenient principal, în conformitate cu art. 64 - 66 Cod procedură civilă, ce reglementează instituția arătării titularului dreptului. În situația în care terțul se înfățișează și recunoaște susținerile pârâtului, iar reclamantul consimte să fie înlocuit pârâtul inițial (dacă se solicită acest lucru), atunci se dispune scoaterea din cauză a acestuia, iar terțul introdus în cauză ia locul pârâtului cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate. În speță, însă, nu s-a solicitat scoaterea din cauză a regiei, deși Ministerul Finanțelor a recunoscut susținerile pârâtei.

Astfel, R.A. A.P.S., în calitate de pârât, cu toate drepturile conferite de lege pârâtului, a exercitat o cale de atac prevăzută de lege, respectiv apelul. Instanța de apel a reținut greșit faptul că menținerea în proces a acestei pârâte s-a făcut numai pentru considerente de opozabilitate, precum și că apelul declarat este inadmisibil, fiind formulat de administratorul imobilului, în timp ce titularul dreptului de proprietate, Ministerul Finanțelor, nu a uzat de această cale de atac. Pentru considerentele de mai sus, recursul urmează a fi admis, decizia pronunțată se va casa, iar cauza va fi trimisă la aceeași instanță pentru a examina apărările pe fond invocate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 23/Ap din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.