ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 48/2003

HOTĂRÂRE
15.01.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 48/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta R.A.

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 23/Ap

din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta-pârâtă R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de

Stat, prin consilier juridic E.O.și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice, prin consilier juridic V. C. S., lipsind intimatele-reclamante

B.L.E.și H.E.R.

Procedura completă.

Consilier juridic E.O. pune

concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la aceeași curte de apel, pentru rejudecarea apelului.

Consilier juridic V.C.S.și

reprezentanta Ministerului Public pun concluzii în același sens.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr. 4740/1999, reclamantele B.L.E.și H.E.R., în contradictoriu cu pârâtele R.A.

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare

Predeal și S.C. „R” S.A. (ulterior scoasă din cauză), au solicitat să fie

obligate acestea să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în

suprafață de 1125 mp situat în Predeal, formând parcela nr. 24 după planul

general de parcelare „Punkosty-Botez”, întabulat în C.F.nr. 14749, 14220 și

14221.

În motivarea cererii

reclamantele au arătat că sunt proprietarele imobilului, iar pârâta le deține

abuziv.

Pârâta R.A. A.P.S. a formulat

cerere de arătare a titularului dreptului, precizând că are calitatea de

administrator, în proces trebuind să stea Ministerul Finanțelor în baza art.12

din Legea nr. 213/1998.

Tribunalul Brașov – Secția

civilă, prin sentința nr. 309/S din 02.06.2000, a admis cererea de arătare a

titularului dreptului formulată de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat – Sucursala de Reprezentare Predeal, a admis acțiunea

reclamantelor în contradictoriu cu pârâta R.A. A.P.S. – S.R.P. Predeal și

intervenientul Ministerul Finanțelor, i-a obligat pe aceștia să lase imobilul

în deplină proprietate și posesie reclamantelor.

S-a mai stabilit că

expertizele tehnice întocmite în cauză fac parte din sentință și au fost

respinse pretențiile reclamantelor privind plata despăgubirilor pentru teren.

Instanța de fond, pentru a

pronunța această sentință, a reținut că, potrivit extraselor de C.F., asupra

imobilelor ce formează terenul în suprafață totală de 1123,20 mp dreptul de

proprietate aparține reclamantei B.L.E.și soțului său L.B. (decedat), ale cărui

moștenitoare sunt reclamantele.

A mai reținut instanța că, în

condițiile în care pârâta nu a exhibat nici un titlu legal asupra imobilelor,

este fără îndoială că le folosește în mod abuziv.

Pârâta nu a reușit să

răstoarne prezumția legală instituită de art. 32 din Legea nr. 115/1938,

potrivit căruia dacă un drept real s-a înscris în folosul unei persoane, în

cartea funciară, se prezumă că dreptul există în favoarea acelei persoane, ea

fiind obligată să lase imobilele în deplină proprietate și posesie

reclamantelor.

Cu privire la cererea de

arătare a titularului dreptului, în temeiul art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998

coroborat cu art. 64, 66 și 58 din Codul de procedură civilă, Ministerul

Finanțelor având calitatea de intervenient și titular al dreptului de

proprietate publică, în litigiile ce au ca obiect acest drept, tribunalul a

admis-o pentru opozabilitate, cu precizarea că pârâta a invocat un drept de

administrare, care, potrivit probelor, este inexistent, terenurile fiind

proprietatea privată a reclamantelor; astfel, instanța de fond a concluzionat

că nici pârâta, nici intervenientul nu pot invoca vreun titlu legal asupra

imobilului în litigiu, deși îl folosesc și culeg fructele.

Drept urmare, acțiunea

reclamantelor a fost admisă și față de intervenient.

Împotriva acestei sentințe

pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat apel,

susținând că, potrivit H.G.nr. 567/1993, completată prin H.G. nr. 192/1995, ea

administrează imobilul, calitatea de administrator al imobilului fiind susținută

și prin cererea de arătare a titularului dreptului, admisă de instanța de fond

în temeiul art. 12 alin.4 și 5 din Legea nr. 213/1998.

Curtea de Apel Brașov – Secția

civilă, prin decizia nr. 23/Ap din 5 aprilie 2001, a respins apelul ca

inadmisibil.

Instanța de apel a reținut că

menținerea R.A. A.P.S. în proces a fost admisă doar pentru opozabilitate, cum,

de altfel, rezultă din motivarea tribunalului.

Prin urmare, fiind numai un

administrator al imobilului și nu titularul dreptului arătat, curtea de apel a

considerat că aceasta nu putea să formuleze apel împotriva sentinței, acest

drept aparținând doar Ministerului Finanțelor; el putea ataca și critica

hotărârea de fond în baza dreptului său de dispoziție decurgând din dreptul

real de proprietate invocat.

Și, întrucât titularul acestui

drept, Ministerul Finanțelor nu a declarat apel, s-a concluzionat că apelul

formulat de administratorul imobilului este inadmisibil.

Această decizie a fost atacată

cu recurs de pârâta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, care

a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,

susținând, în esență, că, în calitate de pârâtă în cauză, nu a făcut altceva

decât să exercite calea de atac a apelului, respectiv unul din drepturile

procesuale conferite de lege coparticipanților la procesul civil.

Recursul este fondat.

După cum a precizat

recurenta-pârâtă, prin O.G. 567/1993, H.G. 192/1995 și H.G. 854/2000 terenul în

litigiu a fost inclus în domeniul public al statului și trecut în administrarea

R.A. A.P.S., fiind destinat activității de reprezentare și protocol pentru

Președinție, Senat, Camera Deputaților și Guvern.

Potrivit Legii nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, art. 12 alin. 4 și

5, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul

dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul

dreptului de proprietate, or, în litigiile prevăzute în alin.4, statul este

reprezentat de Ministerul Finanțelor.

Ca urmare, pârâta R.A. A.P.S.

a formulat cererea de arătare a titularului dreptului real dedus judecății și

astfel a fost introdus în cauză Ministerul Finanțelor, care a căpătat calitatea

de intervenient principal, în conformitate cu art. 64 - 66 Cod procedură

civilă, ce reglementează instituția arătării titularului dreptului.

În situația în care terțul se

înfățișează și recunoaște susținerile pârâtului, iar reclamantul consimte să

fie înlocuit pârâtul inițial (dacă se solicită acest lucru), atunci se dispune

scoaterea din cauză a acestuia, iar terțul introdus în cauză ia locul pârâtului

cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.

În speță, însă, nu s-a

solicitat scoaterea din cauză a regiei, deși Ministerul Finanțelor a recunoscut

susținerile pârâtei.

Astfel, R.A. A.P.S., în

calitate de pârât, cu toate drepturile conferite de lege pârâtului, a exercitat

o cale de atac prevăzută de lege, respectiv apelul.

Instanța de apel a reținut

greșit faptul că menținerea în proces a acestei pârâte s-a făcut numai pentru

considerente de opozabilitate, precum și că apelul declarat este inadmisibil,

fiind formulat de administratorul imobilului, în timp ce titularul dreptului de

proprietate, Ministerul Finanțelor, nu a uzat de această cale de atac.

Pentru considerentele de mai

sus, recursul urmează a fi admis, decizia pronunțată se va casa, iar cauza va

fi trimisă la aceeași instanță pentru a examina apărările pe fond invocate.

Admite recursul declarat de pârâta R.A. Administrația

Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 23/Ap din 5 aprilie

2001 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9228/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 22 februarie 1999, reclamantele P.I.M., P.S. și D.M.C. au solicitat, în contradi
ÎCCJ 2006-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2006
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 4740/1999 reclamantele B.L.E. și H.R.E. au solicitat în contradictoriu cu
ÎCCJ 2003-11-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4141/2003
A., care ar fi numai administrator al imobilului. După rejudecare, Tribunalul Brașov, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 313 S din 5 octombrie 2001, obligând de această dată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor împ
ÎCCJ 2003-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2686/2003
La data de 13 iunie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea A.S.împotriva deciziei civile nr.36 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 iuni
ÎCCJ 2003-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P.X., C.S., C.V., C.N., S.E., F.M., M.V.și C.I.împotriva sentinței nr.28 din 19 iulie 2001 a Curții de Apel Brașov. La apelul nominal au lipsit recurenții-reclamanți și intimații-pârâți
Sursă