ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 159/2008 pronunțată la data de 27 octombrie 2008, Curtea de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brașov precum și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.E., ambele excepții

fiind invocate de pârâtul Consiliul Județean Brașov, iar pe fondul cauzei a

respins acțiunea reclamantei B.E. în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Consiliul Județean Brașov, având ca obiect anularea parțială a H.G.

nr. 972/2002, privind atestarea apartenenței la domeniul public a imobilului

menționat la poziția 214 „clădire de locuit” înscrisă în C.F. nr. 3643 Vulcan

top 1622/1.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul Consiliul

Județean Brașov are calitate procesuală pasivă, deoarece actul administrativ

atacat a fost emis pe baza documentației și propunerilor formulate de acesta,

iar imobilul ce face obiectul acestei

h

otărâri

de Guvern se află în patrimoniul său (în proprietatea publică a județului

Brașov), acțiunea formulată vizând direct drepturile și interesele acestui

pârât, corelativ cu cele ale reclamantei care pretinde un drept sau cel puțin

un interes legitim cu privire la acest imobil, reclamanta având și ea calitate

procesuală activă.

În cauză, reține

instanța de fond, pârâții au dovedit că imobilul de la poziția nr. 214 din

Anexa 1 la Nota de fundamentare întocmită în vederea emiterii hotărârii de

guvern, cu codul de clasificare nr. 1.6.2., care figurează în

a

nexa 1 ca fiind „clădire de locuit”,

ce aparține Secției de Psihiatrie Cronici Vulcan, CF. nr. 3643, nr. top 1622/1

, reprezintă imobil de locuit ce aparține Spitalului de Psihiatrie Brașov,

Secția Vulcan, având destinația de locuință de serviciu, fiind deci un imobil

care nu poate face obiectul niciunei tranzacții civile, potrivit art. 7 alin.

ultim din Legea nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 76/1994.

Totodată, reține

instanța de fond, Hotărârea de Guvern atacată a fost emisă cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, trecerea imobilului respectiv în lista

bunurilor din domeniul public al județului Brașov făcându-se în baza

documentației emisă de pârâtul Consiliul Județean Brașov, care a dovedit că anterior

bunul s-a aflat în proprietatea sa privată.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., potrivit cărora în speță recursul nu este limitat la motivele de

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele.

În esență, prin

motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă susține că hotărârea

recurată a fost dată de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii la

situația de fapt, imobilul în litigiu nefiind de uz sau de interes public,

întrucât nu a fost utilizat de spital pentru activități spitalicești, acest

imobil având dintotdeauna destinația de locuință de serviciu, fapt ce a permis

ca din 1984 să-i fie închiriat, ultima dată fiindu-i reînnoit contractul de

închiriere în anul 2005, ulterior expirării acestui contract împreună cu

familia fiind tolerată să locuiască în imobil.

Susține

recurenta-reclamantă că menționarea imobilului la poziția nr. 214 de pe anexa 1

a H.G. nr. 972/2002 reprezintă de fapt o eroare, locuința neaflîndu-se în

incinta spitalului – Secția Colonie 1 Mai, ci în afara perimetrului acestuia,

nefiind de uz sau interes public, o dovadă în acest sens fiind și faptul că

anterior apariției acestei H.G. a fost inclus în domeniul privat al Statului,

astfel că imobilul ar fi putut să-i fie vândut.

Cum nu este

vorba despre un imobil „în care-și desfășoară activitatea unitățile sanitare”,

precizează recurenta, acesta nu putea face obiectul trecerii în domeniul public

al județului prin

h

otărâre de

g

uvern, conform reglementărilor din

H.G. nr. 867 din 16 august 2002.

Solicită

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii

astfel cum a fost formulată.

Intimații-pârâți

Guvernul României și Consiliul Județean Brașov au depus întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca

fiind legală și temeinică.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, conform art. 312 C. proc. civ., potrivit

considerentelor ce vor fi expuse în continuare:

Instanța de

fond, în mod corect a reținut că H.G.R. nr. 972/2002 a fost emisă în temeiul

prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată și ale art. 21

alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare și cu

respectarea prevederilor art. 8 coroborate cu prevederile art. II pct. 2 din

Anexa la Legea nr. 213/1998 și care conține lista bunurilor ce alcătuiesc domeniul

public al statului și unităților administrativ-teritoriale și în care sunt enumerate

și clădirile și terenurile deținute de spitale.

Imobilul înscris

la poziția nr. 214 din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 972/2002, cod de clasificare nr.

1.6.2., identificat ca și „clădire de locuit”, situat în comuna Vulcan, județul

Brașov, în care recurenta-reclamantă locuiește în baza unui contract de

închiriere – ultimul cu nr. 1 din 7 iunie 2005 „în prezent (conform

precizărilor sale) fiind chiar tolerată, pentru că a expirat acest contract de

închiriere, este proprietatea Statului Român conform act 3663/1984 C.F. și

aparține Secției de Psihiatrie Cronici Vulcan a Spitalului de Psihiatrie și

Neurologie Brașov, având destinația de locuință de serviciu, destinație necontestată

de recurentă .

Imobilul

respectiv, are deci un regim juridic special reglementat atât de Legea nr.

85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construit din

fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat,

cât și de Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Având destinația

de locuință de serviciu și aparținând secției de Psihiatrie Cronici Vulcan a

Spitalului de Psihiatrie și Neurologie Brașov, acesta nu poate face obiectul

unei tranzacții civile, unei vânzări, în temeiul art. 7 alin. ultim din Legea

nr. 85/1992, republicată, fiind destinat personalului care deservește această

unitate medicală.

Regimul juridic

al acestui imobil a fost reglementat potrivit prevederilor H.G. nr. 867/2002,

conform cărora imobilele din domeniul privat al statului și din administrarea

Ministerului Sănătății și Familiei, au trecut în domeniul public al județului

Brașov și în administrarea Consiliului Județean Brașov și potrivit O.G. nr.

70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean

și local, conform cărora „Terenurile și clădirile în care-și desfășoară

activitatea unitățile sanitare publice de interes județean sau local, sunt

parte integrantă a domeniului public al județelor, comunelor, orașelor și

municipiilor și se dau în administrarea unităților sanitare publice prin

hotărârea Consiliului județean, Consiliului General al Municipiului București

sau a consiliului local, după caz, în condițiile legii”.

Deci și

locuințelor de serviciu – parte integrantă a unităților sanitare publice - le-au

fost aplicate aceste prevederi legale, așa, încât este neîntemeiată susținerea recurentei-reclamante

în sensul că imobilul în care locuia a fost inclus în mod nelegal în domeniul

public al județului Brașov, aceasta locuind în imobil în calitate de chiriaș,

în prezent fiind tolerată deoarece a expirat și ultimul contract de închiriere nr.

1 din 7 iunie 2005 încheiat cu Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov,

recurenta-reclamantă fiind pensionară din anul 1990.

Practic, la

momentul actual, recurenta-reclamantă nu mai justifică nici un titlu în baza

căruia ocupă această locuință, așa încât nu poate pretinde că este titulara

unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat vătămat prin actul

administrativ a cărei anulare o solicită în sensul Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă

parte, așa cum este cunoscut, prin natura sa actul de atestare a bunurilor în

domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nu modifică

regimul juridic al acestora și nu este de natură a vătăma vreun drept, ci doar

de a constata apartenența acestor bunuri.

Prin asemenea

acte administrative, consiliile locale județene stabilesc doar regimul juridic

diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavînd niciun efect asupra

proprietății altor persoane.

Dar de fapt, așa

cum s-a precizat, recurenta-reclamantă nici nu a făcut dovada că ar fi titulara

unui drept real asupra acestui imobil și că astfel ar fi vătămată prin actul

administrativ atacat H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov.

Prin urmare, în

mod corect și cu interpretarea corectă a legii la situația de fapt concretă,

instanța de judecată de la fond a respins acțiunea, constatând că imobilul în mod

corect a fost atestat ca făcând parte din domeniul public, acesta având

destinația de locuință de serviciu, situată în mediul rural și care nu poate

face obiectul unei vânzări potrivit art. 7 alin. ultim din Legea nr. 85/1992,

modificată prin Legea nr. 76/1994, republicată.

Ca o consecință,

a celor expuse, constatăm că recursul este nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ. acesta va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarate de B.E. împotriva sentinței civile nr. 159 din 27 octombrie

2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.