ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2010

Asupra recursului civil, de față, Din examinarea recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civila nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta B.G.I. în contradictoriu cu Municipiul Brașov prin Primar, și s-a dispus restituirea in natura către reclamanta a imobilelor înscrise in C.F. nr. 11510 Brașov, sub nr. top 2136/1/2 si 2137 constând în gradina in suprafața de 1138,80 m.p. si in casa de lemn cu trei apartamente, în suprafața de 31,2 m.p. Au fost respinse pretențiile formulate de reclamanta și a fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Din probele administrate in cauza rezulta ca, deși, în anul 2001 reclamanta a formulat in condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 notificare care a vizat si imobilele înscrise in C.F. nr. 11510 Brașov, la nr. 2136/1/2- gradina de 1138, 80 mp și la nr. top. 2137 - casa de lemn cu etaj si 3 apartamente de 61, 20 mp, paratul a refuzat sa soluționeze cererea de restituire a acestora, nesocotind obligația ce îi revinea potrivit art. 25 din actul normativ menționat. Soluția adoptata de parat este contrara prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie in sarcina unității deținătoare a imobilelor revendicate obligația de a se pronunța asupra modalității de restituire a tuturor imobilelor a căror restituire s-a cerut in condițiile acestui act normativ.

De asemenea, instanța a constatat ca, unul dintre principiile instituite de Legea nr. 10/2001 si de Normele Metodologice de Aplicare Unitara a acestora este acela al soluționării cu celeritate a notificărilor ce au fost promovate în temeiul acestui act normativ. Aceasta cerință implica respectarea termenului de soluționare a notificărilor reglementat de lege, de către instituția căreia ii revine aceasta obligație, legea admițând depășirea acestui termen doar pentru motive temeinice. Or, motivul pe care paratul l-a invocat in justificarea refuzului de soluționare a notificării pe care reclamanta a formulat-o pentru imobilele în litigiu nu se regăsește in cazurile expres și limitativ determinate de Legea nr 10/2001, in care unitatea investita cu soluționarea notificării putea sa suspende soluționarea acesteia.

Așa cum s-a arătat, notificarea pe care reclamanta a formulat-o in 2001 a vizat toate imobilele ce au constituit obiectul dreptului sau de proprietate. In documentația aferenta acestei notificări, documentație ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1762 din 4 octombrie 2002 se găsesc toate actele care atestă calitatea reclamantei de proprietar inițial al imobilelor din litigiu, calitate pe care, de altfel, paratul a recunoscut-o prin dispoziția mai sus menționata, astfel ca, aceasta parte are calitatea de persoana îndreptățită la restituire in condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Raportat la considerentele de mai sus, tribunalul a constatat ca, refuzul paratului de a emite o dispoziție motivata prin care să soluționeze notificare pe care reclamanta a formulat-o, in condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru imobilele din litigiu, este nejustifîcat, astfel ca, partea menționata este îndreptățită sa îsi valorifice drepturile pe care le are asupra acestor imobile pe calea unei acțiuni în revendicare adresată instanței. S-a formulat de către reclamanta B.G.I. cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere care a fost soluționata de instanța prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, in sensul ca s-a dispus rectificarea in ceea ce privește compunerea imobilului înscris in C.F.

11510 Brașov, sub nr. top. 2137, urmând a se menționa ca acesta este compus din casa de locuit cu un etaj și trei apartamente de 61,20 m.p., respingând restul pretențiilor. Împotriva încheierii pronunțata in ședința camerei de consiliu din 11 decembrie 2008 s-a declarat apel de apelanta B.G.I., criticându-o pentru nelegalitate si netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel se arata ca prima instanța a pronunțat o încheiere greșita in sensul ca rectificarea compunerii imobilului in discuție s-a realizat tot eronat, menționându-se „casa de locuit" in loc de „casa de lemn". Împotriva sentinței civile s-a declarat apel de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel se arata ca reclamanta nu s-a conformat solicitărilor Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 privind depunerea la dosar a actelor cu care sa justifice calitatea de persoana îndreptățită și a actelor doveditoare ale proprietății. Din examinarea sentinței in raport de criticile formulate in apel, instanța a reținut că apelul declarat de apelantul Municipiul Brașov prin Primar nu este întemeiat și in consecința a fost respins, iar apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale s-a reținut ca întemeiat, astfel ca in baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. a fost schimbată in tot încheierea atacata. În ceea ce privește apelul declarat de Municipiul Brașov prin Primar, criticile formulate s-au reținut ca nefondate.

Prin notificarea formulata de reclamanta B.G.I., in cursul anului 2001, au fost evidențiate toate imobilele înscrise in C.F. 11510 Brașov, de la top. 2136/1/2 gradina 1138,80 m.p. si top 2137 casa de lemn cu etaj si trei apartamente de 61,20 m.p. La documentația care a fost anexata notificării mai sus amintite, au fost depuse acte de stare civila care au atestat calitatea de persoana îndreptățită, precum si acte de proprietate. Acest lucru a fost confirmat chiar de atitudinea apelantului parat, care a soluționat parțial notificarea reclamantei, mai puțin pentru imobilele ce au făcut obiectul prezentei cauze. Prin urmare, criticile din apel legate de lipsa actelor de stare civila si a celor de proprietate s-au reținut ca nefondate si in consecința, apelul a fost respins.

Referitor la cererea de îndreptare a erorii materiale, apelul declarat de apelanta s-a apreciat întemeiat si s-a dispus admiterea lui. Astfel, instanța a avut în vedere că s-a solicitat prin cererea inițiala să se aibă în vedere că suprafața casei din lemn cu trei apartamente este de 61,2 m.p. și nu de 31,2 m.p. cum din eroare s-a consemnat in dispozitivul sentinței apelate. În raport de cele arătate, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 11 decembrie 2008, a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale numai in ceea privește noțiunea de casa de locuit cu un etaj și trei apartamente de 61,20 m.p. În urma examinării minutei întocmită cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 328/2008 a Tribunalului Brașov, s-a constatat ca exista neconcordanță între suprafețele menționate, în sensul ca din eroare a fost dactilografiat in loc de 61,20 m.p., suprafața de 31,2 m.p.

în aceste condiții, cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia reținută ca întemeiată in integralitatea ei. în dispozitivul încheierii atacate prin calea de atac a apelului a mai fost strecurată o alta eroare în sensul că, in loc de „casa de lemn" s-a menționat „casa de locuit". Pentru considerentele expuse, in baza dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că apelul trebuie admis, iar încheierea să fie schimbată în tot, în sensul că cererea de îndreptare a erorii materiale să fie admisă în tot și să se dispună îndreptarea erorii materiale din ambele exemplare ale dispozitivului sentinței civile nr. 328/2008 a Tribunalului Brașov, in sensul că imobilul înscris in C.F.

11510 Brașov, top nr. 2137 este format din „casa de lemn cu un etaj si trei apartamente de 61,20 m.p. În acest sens, prin Decizia civilă nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței civile nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o. A fost admis apelul declarat de apelanta B.G.I. prin reprezentant B.E. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, pronunțată în Dosar civil nr. 4044/62/2008 al Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în tot în sensul că: s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată in ambele exemplare ale sentinței civile nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov și s-a menționat că imobilul înscris in C.F.

11510 Brașov, sub nr. top 2137 este compus din „casă de lemn cu un etaj și trei apartamente de 61,20 m.p.", in loc de „casa de locuit" cum greșit s-a consemnat. A fost înlăturată dispoziția privind respingerea restului pretențiilor. Împotriva aceste decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Brașov prin Primar care, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o critică pentru nelegalitate privind următoarele aspecte: În dezvoltarea criticilor din recurs, recurentul susține că reclamanta nu a depus documentația aferentă notificării nr. 123/2001, respectiv actele de stare civilă care să ateste calitatea ei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Menționează că, prin adresa din 08 ianuarie 2009 Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Brașov a demarat procedura formulării unei acțiuni în anulare a actului de naștere al numitei S.G.I. (după căsătorie B.). Mai arată recurentul că, din dosarul formulat în baza notificării nr. 123/2001 lipsește documentația privind situația juridică actuală a imobilului în litigiu. Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța îl reține ca nefondat,pentru motivele de mai jos. Inițial, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare. În acest sens, a învederat că recursul este nemotivat, deoarece trebuia să se indice motivele de recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. și să se arate care este critica referitoare la modul de judecată al instanței, în raport de acest text. De asemenea, s-a mai precizat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., critici care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Se susține că nici instanța, în virtutea rolului activ, nu poate complini această neregulă procedurală, întrucât este obligată la o încadrare corectă a motivelor de recurs numai în cazul indicării lor greșite. Susține intimata că, în speță, recurentul și-a motivat acțiunea prin invocarea unor motive de ne temeinicie, aspecte ce atrag nulitatea recursului. Prin modul de redactare al recursului se menționează că nu a fost realizată nici o minimă determinare a greșelilor reținute prin decizia recurată, situație în care instanța de recurs este în imposibilitatea de a aplica art. 306 pct. 2 C. proc.

civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității prev. de art. 306 pct. 1 C. proc. civ. Referitor la excepția invocată, instanța reține că recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar este motivat în fapt și în drept, fiind invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă această excepție. Din analiza recursului pe fond, rezultă că este nefondat, având în vedere următoarele aspecte: În legătură cu primul motiv ce se referă la nedepunerea documentelor necesare soluționării notificării, se retine că în mod corect instanța de apel a soluționat cauza pe baza probelor aflate la dosar și cu stricta aplicare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, s-a reținut corect că notificarea reclamantei s-a referit la toate imobilele înscrise în C.F. nr. 11510 Brașov, număr top 2136/1/2 - grădină în suprafață de 1138,80 mp. și nr. top 2137 -casă de lemn cu etaj și trei apartamente în suprafață de 61,20 m.p., aspect ce rezultă și din atitudinea abordată de pârât, care a soluționat parțial notificarea adresată. Instanța de apel a reținut că la dosarul prin care s-a soluționat notificarea conform Deciziei nr. 1762/2002 au fost toate actele necesare atestării calității de proprietar inițial al imobilelor în litigiu a reclamantei, calitate pe care recurentul pârât a recunoscut-o prin emiterea dispoziției de restituire. Documentația anexată notificării cuprinde actele de stare civilă prin care s-a confirmat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și actele de proprietate privind imobilele.

Corect s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, înscrisurile ce dovedesc dreptul de proprietate pot fi depuse de persoana interesată până la data soluționării notificării, soluționare care poate fi realizată în oricare dintre etapele prevăzute de lege, respectiv etapa administrativă sau judiciară, prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile de către aceasta. Și în cazul în care nu sunt depuse toate documentele necesare, trebuie reținut că prin Legea nr. 10/2001 nu se interzice completarea probatoriilor în faza de judecată. A da o altfel de interpretare, ar duce la atingerea principiului liberului acces la justiție, consacrat în art. 21 din Constituția României și s-ar limita rolul instanței de a verifica probele administrate în faza administrativă, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului aflării adevărului și bunei înfăptuiri a justiției.

În privința celei de a doua critici, privind invocarea nulității actului de naștere al reclamantei, se reține că și această critică este nefondată. Exercitarea căilor de atac are ca efect declanșarea controlului judiciar efectuat de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, care se referă la elemente privind obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare și ordinea în care acestea se exercită. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă și care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au fost analizate de către instanța anterioară și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de către aceeași parte și când soluția primei instanțe a fost menținută și în apel.

Pretinsa acțiune civilă în anularea actului de naștere al numitei S.G.I., trecut în registrul stării civile al municipiului Brașov la act nr. 2378 din 27 iulie 1950, în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă române este formulată ommiso medio, fiind invocată pentru prima dată în recurs. Recursul ommiso medio este inadmisibil deoarece, criticile pe care recurenta nu le-a formulat în apel, privind sentința instanței de fond, nu pot fi formulate pentru prima dată în recurs. În plus, motivarea în sensul lipsei calității de cetățean român a reclamantei este nefondată, având în vedere că actele de stare civilă sunt înscrisuri întocmite de funcționari de stat în sfera competenței lor, certificatul de naștere fiind un în scris autentic ce emană de la o autoritate de stat și asupra căruia există o prezumție absolută de veridicitate și autenticitate.

Astfel, un înscris oficial ce emană de la un agent instrumentator face dovada deplină cu privire la constatările făcute de către funcționarul public care l-a întocmit până la înscrierea lui în fals. În acest sens, art. 1171 C. civ. definește că „actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut". Din conținutul acestui text se desprind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a fî autentic, respectiv : întocmirea actului să fie făcută de un funcționar public, acesta să aibă competența materială și teritorială de a instrumenta acel înscris și întocmirea înscrisului să se realizeze cu respectarea formalităților impuse de lege.

În cauza de față toate cele trei condiții sunt respectate, deoarece certificatul de naștere al reclamantei se bucură de prezumția de veridicitate, care o scutește pe aceasta de orice altă dovadă pentru susținerea valabilității actului. Nefiind nici o dovadă în favoarea invocării nulității actului de naștere, până la proba contrarie, există o prezumție irefragrabilă de legalitate asupra lui. De altfel și art. 57 din Legea nr. 119/1996, ce reglementează actele de stare civilă, prevede că anularea actelor de stare civilă poate fi făcută numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

În fine, referitor la lipsa din dosarul notificării a documentației privind situația juridică actuală a imobilului în litigiu, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora „în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și, totodată, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare)". În situația în care se constată existența unor asemenea obiective, restituirea în natură trebuie limitată numai la suprafețele de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Este cert că suprafețele ce s-au restituit intimatei reclamante nu sunt de uz sau interes public și nici nu sunt afectate unei utilități publice sau destinate a deservi nevoilor comunității, așa cum susține recurentul. În același scop în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de către expert inginer I.V., care a dezmembrat terenul, construcția și drumul în numere topografice diferite, conform tabelului de dezmembrare, care face parte integrantă din dispoziția de restituire nr. 1762/2002. Instanța de apel corect a menținut sentința instanței de fond care a stabilit cu privire la situația juridică a imobilelor din litigiu, pe baza înscrisurilor existente în evidențele de publicitate imobiliară, că acestea nu au făcut obiectul material al unor acte translative de proprietate, ceea ce înseamnă că nu există impedimente privind restituirea lor în natură.

În plus, practica instanțelor de judecată este unitară cu privire la posibilitate instituită prin lege ca instanța de judecată să soluționeze pe fond notificarea și să se pronunțe asupra restituirii în natură a imobilelor solicitate. Conform jurisprudenței în materie, refuzul de soluționare a unei cereri echivalează în privința efectelor cu un răspuns negativ care deschide persoanei îndreptățite accesul la justiție. Întrucât pârâtul în cauza de față nu a respectat obligația instituită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001 modificată, de a se pronunța asupra cererii de restituire, rezolvând doar parțial notificarea formulată de reclamantă, corect instanța de apel a rezolvat în fond cererea acesteia În consecință, pentru considerentele expuse, urmează să fie respinsă excepția nulității recursului invocată de recurent și să fie respins ca nefondat recursul acestuia împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar ca nefondat. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009, a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 februarie 2010.