ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil, de

față,

Din examinarea recursului civil de

față, constată

următoarele:

Prin sentința civila nr. 328 din 7 noiembrie 2008

a Tribunalului Brașov, a fost admisa in parte cererea de chemare in

judecata formulata de reclamanta B.G.I. în contradictoriu cu Municipiul

Brașov prin Primar, și s-a dispus restituirea in natura către

reclamanta a imobilelor înscrise in C.F. nr. 11510 Brașov, sub nr. top

2136/1/2 si 2137 constând în gradina in suprafața de 1138,80 m.p. si in

casa de lemn cu trei apartamente, în suprafața de 31,2 m.p. Au fost

respinse pretențiile formulate de reclamanta și a fost obligată

parata la plata către reclamanta a sumei de 1500 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a

pronunța această sentință instanța a reținut

următoarele:

Din probele

administrate in cauza rezulta ca, deși, în anul 2001 reclamanta a formulat

in condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 notificare care a vizat si

imobilele înscrise in C.F. nr. 11510 Brașov, la nr. 2136/1/2- gradina de

1138, 80 mp și la nr. top. 2137 - casa de lemn cu etaj si 3 apartamente de

61, 20 mp, paratul a refuzat sa soluționeze cererea de restituire a

acestora, nesocotind obligația ce îi revinea potrivit art. 25 din actul

normativ menționat.

Soluția adoptata

de parat este contrara prevederilor Legii nr. 10/2001 care instituie in sarcina

unității deținătoare a imobilelor revendicate

obligația de a se pronunța asupra modalității de restituire

a tuturor imobilelor a căror restituire s-a cerut in condițiile acestui

act normativ.

De asemenea,

instanța a constatat ca, unul dintre principiile instituite de Legea nr. 10/2001

si de Normele Metodologice de Aplicare Unitara a acestora este acela al

soluționării cu celeritate a notificărilor ce au fost promovate în

temeiul acestui act normativ. Aceasta cerință implica respectarea

termenului de soluționare a notificărilor reglementat de lege, de

către instituția căreia ii revine aceasta obligație, legea

admițând depășirea acestui termen doar pentru motive temeinice.

Or, motivul pe care paratul l-a invocat in justificarea refuzului de

soluționare a notificării pe care reclamanta a formulat-o pentru

imobilele în litigiu nu se regăsește in cazurile expres și

limitativ determinate de Legea nr 10/2001, in care unitatea investita cu

soluționarea notificării putea sa suspende soluționarea

acesteia.

Așa cum

s-a arătat, notificarea pe care reclamanta a formulat-o in 2001 a vizat

toate imobilele ce au constituit obiectul dreptului sau de proprietate. In

documentația aferenta acestei notificări, documentație ce a stat

la baza emiterii dispoziției nr. 1762 din 4 octombrie 2002 se găsesc toate

actele care atestă calitatea

reclamantei de proprietar

inițial al imobilelor din litigiu, calitate pe care, de altfel, paratul a

recunoscut-o prin dispoziția mai sus menționata, astfel ca, aceasta

parte are calitatea de persoana îndreptățită la restituire in

condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Raportat la

considerentele de mai sus, tribunalul a constatat ca, refuzul paratului de a

emite o dispoziție motivata prin care să soluționeze notificare

pe care reclamanta a formulat-o, in condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001,

pentru imobilele din litigiu, este nejustifîcat, astfel ca, partea

menționata este îndreptățită sa îsi valorifice drepturile

pe care le are asupra acestor imobile pe calea unei acțiuni în revendicare

adresată instanței.

S-a formulat de

către reclamanta B.G.I. cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere

care a fost soluționata de instanța prin încheierea de

ședință din camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, in

sensul ca s-a dispus rectificarea in ceea ce privește compunerea

imobilului înscris in C.F. 11510 Brașov, sub nr. top. 2137, urmând a se

menționa ca acesta este compus din casa de locuit cu un etaj și trei

apartamente de 61,20 m.p., respingând restul pretențiilor.

Împotriva încheierii

pronunțata in ședința camerei de consiliu din 11 decembrie 2008

s-a declarat apel de apelanta B.G.I., criticându-o pentru nelegalitate si

netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel se arata ca prima instanța a pronunțat o încheiere

greșita in sensul ca rectificarea compunerii imobilului in discuție

s-a realizat tot eronat, menționându-se „casa de locuit" in loc de

„casa de lemn".

Împotriva sentinței

civile s-a declarat apel de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, criticându-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel se arata ca reclamanta nu s-a conformat solicitărilor

Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 privind depunerea la dosar a actelor

cu care sa justifice calitatea de persoana îndreptățită și

a actelor doveditoare ale proprietății.

Din examinarea

sentinței in raport de criticile formulate in apel, instanța a

reținut că apelul declarat de apelantul Municipiul Brașov prin

Primar nu este întemeiat și in consecința a fost respins, iar apelul

declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale s-a reținut

ca întemeiat, astfel ca in baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. a

fost schimbată in tot încheierea atacata.

În ceea ce

privește apelul declarat de Municipiul Brașov prin Primar, criticile

formulate s-au reținut ca nefondate.

Prin

notificarea formulata de reclamanta B.G.I., in cursul anului 2001, au fost

evidențiate toate imobilele înscrise in C.F. 11510 Brașov, de la top.

2136/1/2 gradina 1138,80 m.p. si top 2137 casa de lemn cu etaj si trei

apartamente de 61,20 m.p. La documentația care a fost anexata

notificării mai sus amintite, au fost depuse acte de stare civila care au

atestat calitatea de persoana îndreptățită, precum si acte de

proprietate. Acest lucru a fost confirmat chiar de atitudinea apelantului parat,

care a

soluționat parțial notificarea reclamantei,

mai puțin pentru imobilele ce au făcut obiectul prezentei cauze.

Prin urmare,

criticile din apel legate de lipsa actelor de stare civila si a celor de proprietate

s-au reținut ca nefondate si in consecința, apelul a fost respins.

Referitor la cererea

de îndreptare a erorii materiale, apelul declarat de apelanta s-a apreciat

întemeiat si s-a dispus admiterea lui.

Astfel, instanța

a avut în vedere că s-a solicitat prin cererea inițiala să se

aibă în vedere că suprafața casei din lemn cu trei apartamente

este de 61,2 m.p. și nu de 31,2 m.p. cum din eroare s-a consemnat in

dispozitivul sentinței apelate.

În raport de

cele arătate, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 11

decembrie 2008, a fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii

materiale numai in ceea privește noțiunea de casa de locuit cu un

etaj și trei apartamente de 61,20 m.p.

În urma

examinării minutei întocmită cu ocazia pronunțării sentinței

civile nr. 328/2008 a Tribunalului Brașov, s-a constatat ca exista

neconcordanță între suprafețele menționate, în sensul ca

din eroare a fost dactilografiat in loc de 61,20 m.p., suprafața de 31,2

m.p. în aceste condiții, cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia

reținută ca întemeiată in integralitatea ei. în dispozitivul

încheierii atacate prin calea de atac a apelului a mai fost strecurată o

alta eroare în sensul că, in loc de „casa de lemn" s-a menționat

„casa de locuit".

Pentru considerentele

expuse, in baza dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., s-a

reținut că apelul trebuie admis, iar încheierea să fie

schimbată în tot, în sensul că cererea de îndreptare a erorii

materiale să fie admisă în tot și să se dispună

îndreptarea erorii materiale din ambele exemplare ale dispozitivului

sentinței civile nr. 328/2008 a Tribunalului Brașov, in sensul

că imobilul înscris in C.F. 11510 Brașov, top nr. 2137 este format

din „casa de lemn cu un etaj si trei apartamente de 61,20 m.p.

În acest sens,

prin Decizia civilă nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009 Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de apelantul

Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței civile nr. 328 din 7

noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o.

A fost admis apelul

declarat de apelanta B.G.I. prin reprezentant B.E. împotriva încheierii din

camera de consiliu de la 11 decembrie 2008, pronunțată în Dosar civil

nr. 4044/62/2008 al Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în tot în

sensul că: s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată in

ambele exemplare ale sentinței civile nr. 328 din 7 noiembrie 2008 a

Tribunalului Brașov și s-a menționat că imobilul înscris in

C.F. 11510 Brașov, sub nr. top 2137 este compus din „casă de lemn cu

un etaj și trei apartamente de 61,20 m.p.", in loc de „casa de

locuit" cum greșit s-a consemnat.

A fost

înlăturată dispoziția privind respingerea restului

pretențiilor.

Împotriva aceste

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul Brașov prin

Primar care, invocând motivul

prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o

critică pentru nelegalitate privind următoarele aspecte:

În dezvoltarea

criticilor din recurs, recurentul susține că reclamanta nu a depus

documentația aferentă notificării nr. 123/2001, respectiv actele

de stare civilă care să ateste calitatea ei de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Menționează

că, prin adresa din 08 ianuarie 2009 Serviciul Public Comunitar Local de

Evidență a Persoanelor Brașov a demarat procedura

formulării unei acțiuni în anulare a actului de naștere al

numitei S.G.I. (după căsătorie B.).

Mai arată

recurentul că, din dosarul formulat în baza notificării nr. 123/2001

lipsește documentația privind situația juridică

actuală a imobilului în litigiu.

Examinând recursul

prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța îl reține ca

nefondat,pentru motivele de mai jos.

Inițial,

intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare.

În acest sens, a

învederat că recursul este nemotivat, deoarece trebuia să se indice

motivele de recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

și să se arate care este critica referitoare la modul de

judecată al instanței, în raport de acest text.

De asemenea,

s-a mai precizat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor

înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., critici care

nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de lege.

Se susține

că nici instanța, în virtutea rolului activ, nu poate complini

această neregulă procedurală, întrucât este obligată la o

încadrare corectă a motivelor de recurs numai în cazul indicării lor

greșite.

Susține intimata

că, în speță, recurentul și-a motivat acțiunea prin invocarea

unor motive de ne temeinicie, aspecte ce atrag nulitatea recursului. Prin modul

de redactare al recursului se menționează că nu a fost

realizată nici o minimă determinare a greșelilor reținute

prin decizia recurată, situație în care instanța de recurs este

în imposibilitatea de a aplica art. 306 pct. 2 C. proc. civ., aspecte ce atrag

sancțiunea nulității prev. de art. 306 pct. 1 C. proc. civ.

Referitor la

excepția invocată, instanța reține că recursul

declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar este motivat în fapt

și în drept, fiind invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

motiv pentru care urmează să fie respinsă această

excepție.

Din analiza

recursului pe fond, rezultă că este nefondat, având în vedere

următoarele aspecte:

În legătură

cu primul motiv ce se referă la nedepunerea documentelor necesare

soluționării notificării, se retine că în mod corect

instanța de apel a soluționat cauza pe baza probelor aflate la dosar

și cu stricta aplicare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, s-a

reținut corect că notificarea reclamantei s-a referit la toate

imobilele înscrise în C.F. nr. 11510 Brașov, număr top

2136/1/2 - grădină în suprafață de 1138,80 mp.

și nr. top 2137 -casă de lemn cu etaj și trei apartamente în

suprafață de 61,20 m.p., aspect ce rezultă și din

atitudinea abordată de pârât, care a soluționat parțial

notificarea adresată.

Instanța de apel

a reținut că la dosarul prin care s-a soluționat notificarea

conform Deciziei nr. 1762/2002 au fost toate actele necesare atestării

calității de proprietar inițial al imobilelor în litigiu a

reclamantei, calitate pe care recurentul pârât a recunoscut-o prin emiterea

dispoziției de restituire.

Documentația

anexată notificării cuprinde actele de stare civilă prin care

s-a confirmat calitatea de persoană îndreptățită a

reclamantei și actele de proprietate privind imobilele.

Corect s-a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001,

înscrisurile ce dovedesc dreptul de proprietate pot fi depuse de persoana

interesată până la data soluționării notificării,

soluționare care poate fi realizată în oricare dintre etapele

prevăzute de lege, respectiv etapa administrativă sau judiciară,

prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile de către aceasta.

Și în

cazul în care nu sunt depuse toate documentele necesare, trebuie reținut

că prin Legea nr. 10/2001 nu se interzice completarea probatoriilor în

faza de judecată. A da o altfel de interpretare, ar duce la atingerea

principiului liberului acces la justiție, consacrat în art. 21 din Constituția

României și s-ar limita rolul instanței de a verifica probele

administrate în faza administrativă, ceea ce ar conduce la încălcarea

principiului aflării adevărului și bunei înfăptuiri a

justiției.

În privința

celei de a doua critici, privind invocarea nulității actului de

naștere al reclamantei, se reține că și această

critică este nefondată.

Exercitarea

căilor de atac are ca efect declanșarea controlului judiciar efectuat

de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor

inferioare și este guvernată de principiul legalității

căilor de atac, care se referă la elemente privind obiectul căii

de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare și ordinea în care

acestea se exercită.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă și care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul poate fi

exercitat numai pentru motive care au fost analizate de către

instanța anterioară și care, implicit, au fost cuprinse în

motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul

sunt exercitate de către aceeași parte și când soluția

primei instanțe a fost menținută și în apel.

Pretinsa

acțiune civilă în anularea actului de naștere al numitei S.G.I.,

trecut în registrul stării civile al municipiului Brașov la act nr. 2378

din 27 iulie 1950, în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 119/1996 privind

actele de stare civilă române este formulată ommiso medio, fiind

invocată pentru prima dată în recurs.

Recursul ommiso medio

este inadmisibil deoarece, criticile pe care recurenta nu le-a formulat în

apel, privind sentința instanței de fond, nu pot fi formulate pentru

prima dată în recurs.

În plus,

motivarea în sensul lipsei calității de cetățean român a

reclamantei este nefondată, având în vedere că actele de stare

civilă sunt înscrisuri întocmite de funcționari de stat în sfera

competenței lor, certificatul de naștere fiind un în scris autentic

ce emană de la o autoritate de stat și asupra căruia există

o prezumție absolută de veridicitate și autenticitate. Astfel,

un înscris oficial ce emană de la un agent instrumentator face dovada

deplină cu privire la constatările făcute de către

funcționarul public care l-a întocmit până la înscrierea lui în fals.

În acest sens, art. 1171

C. civ. definește că „actul autentic este acela care s-a făcut

cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care

are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut".

Din conținutul

acestui text se desprind condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească un înscris pentru a fî autentic, respectiv : întocmirea

actului să fie făcută de un funcționar public, acesta

să aibă competența materială și teritorială de a

instrumenta acel înscris și întocmirea înscrisului să se realizeze cu

respectarea formalităților impuse de lege.

În cauza de

față toate cele trei condiții sunt respectate, deoarece

certificatul de naștere al reclamantei se bucură de prezumția de

veridicitate, care o scutește pe aceasta de orice altă dovadă

pentru susținerea valabilității actului.

Nefiind nici o

dovadă în favoarea invocării nulității actului de

naștere, până la proba contrarie, există o prezumție

irefragrabilă de legalitate asupra lui.

De altfel

și art. 57 din Legea nr. 119/1996, ce reglementează actele de stare

civilă, prevede că anularea actelor de stare civilă poate fi

făcută numai în temeiul unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

În fine,

referitor la lipsa din dosarul notificării a documentației privind

situația juridică actuală a imobilului în litigiu, trebuie avute

în vedere dispozițiile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, potrivit cărora „în toate cazurile entitatea

investită cu soluționarea notificării are obligația,

înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile și, totodată, de a

verifica destinația actuală a terenului solicitat și a

suprafeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces (existența

pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate,

existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de

alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru,

adăposturi militare)".

În situația

în care se constată existența unor asemenea obiective, restituirea în

natură trebuie limitată numai la suprafețele de teren

disponibile sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu

afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor

subterane.

Este cert că

suprafețele ce s-au restituit intimatei reclamante nu sunt de uz sau

interes public și nici nu sunt afectate unei utilități publice

sau destinate a deservi nevoilor comunității, așa cum

susține recurentul.

În același scop

în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică

topografică

de către expert inginer I.V., care a dezmembrat terenul, construcția

și drumul în numere topografice diferite, conform tabelului de

dezmembrare, care face parte integrantă din dispoziția de restituire nr.

1762/2002.

Instanța de apel

corect a menținut sentința instanței de fond care a stabilit cu

privire la situația juridică a imobilelor din litigiu, pe baza înscrisurilor

existente în evidențele de publicitate imobiliară, că acestea nu

au făcut obiectul material al unor acte translative de proprietate, ceea

ce înseamnă că nu există impedimente privind restituirea lor în

natură.

În plus,

practica instanțelor de judecată este unitară cu privire la

posibilitate instituită prin lege ca instanța de judecată

să soluționeze pe fond notificarea și să se pronunțe

asupra restituirii în natură a imobilelor solicitate.

Conform

jurisprudenței în materie, refuzul de soluționare a unei cereri

echivalează în privința efectelor cu un răspuns negativ care

deschide persoanei îndreptățite accesul la justiție.

Întrucât pârâtul în cauza de față

nu a respectat obligația instituită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001

modificată, de a se pronunța asupra cererii de restituire, rezolvând

doar parțial notificarea formulată de reclamantă, corect

instanța de apel a rezolvat în fond cererea acesteia

În consecință,

pentru considerentele expuse, urmează să fie respinsă

excepția nulității recursului invocată de recurent și

să fie respins ca nefondat recursul acestuia împotriva deciziei

instanței de apel.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de pârâtul Municipiul Brașov

prin Primar ca nefondat.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva

Deciziei nr. 27/ Ap din 26 februarie 2009, a Curții de Apel Brașov,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 8 februarie 2010.