ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2500/2015

Decizia nr. 2500/2015 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civila nr. 131 din 23 aprilie 2010, Tribunalul Brașov a admis contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Orașul Predeal, reprezentat prin primar; a anulat Dispoziția nr. 528 din 02 octombrie 2007 și a dispus obligarea intimatului să procedeze la emiterea unei noi dispoziții prin care să soluționeze notificarea pe care antecesoarea contestatoarei - B. - a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul cu destinația de teren, în suprafață totală de 1.000 mp, prin restituirea în natură a suprafeței de 529,90 mp, și prin efectuarea de propuneri de restituire în echivalent a suprafeței de teren de 107,30 mp, precum și a suprafeței de teren de 107,30 mp, conform identificării imobilului realizate prin raportul judiciar de expertiză, efectuat de ing.

expert C., raport de expertiză ce face parte integrantă din sentință; a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei de 2.195 lei, reprezentând diferență de onorariu cuvenit domnului expert C. În motivarea sentinței, s-a reținut că, prin Dispoziția nr. 528 din 02 octombrie 2007, intimatul Orașul Predeal, a dispus restituirea în natură către autoarea reclamantei, B., a suprafeței de 479 mp din imobilul cu destinația de teren, situat în Orașul Predeal, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 413,69 mp, ce este ocupată de strada ... din orașul Predeal, și a fost respinsă notificarea pe care persoana menționată a formulat-o pentru suprafața de 107,31 mp.

Cercetând documentația tehnică depusă de titularul notificării în susținerea acesteia, tribunalul a constatat că imobilul în litigiu este situat în orașul Predeal, că acesta are o suprafață totală de 1.000 mp și că el a constituit, inițial, obiectul dreptului de proprietate al numitului D., fiind preluat de către Statul Român. Din acest imobil sunt ocupate următoarele suprafețe: 18,06 mp; 107,31 mp; 321,84 mp, iar suprafața de 552,79 mp este ocupată de strada ... și de zona liberă neîmprejmuită. La data de 02 decembrie 2004, a survenit decesul titularului notificării - B., iar prin certificatul de calitate de moștenitor din 03 septembrie 2007, emis de către B.N.P., E. s-a stabilit că unicul succesor în drepturi al acesteia este contestatoarea din prezenta cauză - A., în calitate de legatar universal.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit de expert C., s-a arătat că, din studiul întregii documentații aflate la C.F. Brașov, precum și la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov și în urma elementelor de georeferențiere expuse în raport, rezultă că imobilul pentru care antecesorul contestatoarei a formulat notificare (proprietatea numitului D.) este situat în Orașul Predeal. S-a constatat că suprafața măsurată a acestui imobil coincide cu cea scriptică de 1.000 mp.

În ceea ce privește situația juridică actuală a acestei suprafețe de teren, expertul a arătat că suprafața de 107,30 mp, este ocupată de strada ..., suprafața de 529,90 mp, este liberă, astfel că poate fi restituită în natură, iar suprafața de 107,30 mp, se suprapune cu pârâul Mănăstirei și Valea ... Expertul a mai arătat că documentația tehnică ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate, nu a identificat în mod corect imobilul din litigiu, în cuprinsul acesteia neindicându-se care sunt elementele de georeferențiere luate în calcul la identificarea imobilului.

Având în vedere calitatea domnului C. de expert tehnic autorizat, precum și faptul că acesta, fiind un expert numit de către instanța de judecată, se bucură de prezumția de imparțialitate, totodată, întreaga documentație pe care expertul a folosit-o la întocmirea lucrării de specialitate și concluziile fundamentate ale acestuia, tribunalul a determinat măsurile reparatorii de care poate beneficia contestatoarea, în calitatea sa de succesor în drepturi al titularului notificării, prin raportare la lucrarea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de către acest expert.

În acest sens, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 529,90 mp, în timp ce pentru restul suprafețelor terenului în litigiu, ce sunt aferente unui drum public, respectiv albiei unor râuri, constituind, prin destinație, bunuri care fac parte din domeniul public, reclamanta nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent, conform prevederilor art. 10 alin. (1) și 10 din actul normativ menționat.

Prin Decizia nr. 58 din 17 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o parte, în sensul că a obligat pe intimatul Orașul Predeal să efectueze propunerea de restituire în echivalent a suprafeței de 470,1 mp, în loc de 107,30 mp și 107,30 mp, păstrând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că raportul de expertiză întocmit în apel de expertul F. din 5 iunie 2011 ajunge la concluzii asemănătoare celor stabilite de expertul desemnat de prima instanță, C. Astfel, în apel, în vederea identificării imobilului, expertul a suprapus cele două planuri vechi (cel din 1927 și cel din 1940), în vederea verificării limitelor parcelelor, constatând că majoritatea liniilor de proprietate diferă între cele două planuri, că limitele de sud și de est ale parcelei în cauză au fost modificate prin amenajarea străzii, fiind păstrate limitele de nord și de vest ale parcelei în cauză.

Ca urmare a suprapunerii planului parcelar din 1927 pe planul de situație rezultat în urma măsurătorilor, s-a constatat că limita de nord, a fost modificată datorită umpluturii cu pământ și balastru și că imobilul revendicat este afectat de extinderea proprietăților, precum și de str… În urma măsurătorilor, s-a reținut că terenul în litigiu nu este delimitat de garduri, fiind situat într-o zonă deschisă și că zona liberă este străbătută de str… , formată din segmentul ce se regăsește în planurile vechi depuse la dosar și un segment relativ nou, care face legătura cu DN 1. Terenul în suprafață de 1.000 mp revendicat de contestatoare se compune din: 513 mp teren liber, neafectat de construcții sau detalii de sistematizare; 116 mp teren ocupat de imobil prin extindere; 29 mp ocupat de imobilul prin extindere; 234 mp ocupat de stradă; 92 mp zonă verde și 6 mp ocupat de imobilul cu număr administrativ 10 (situat la sud de terenul apelantei contestatoare), identificat în planul de situație - anexa nr. 1 la raportul de expertiză.

În aplicarea art. 1 alin. (1), art. 7 și 9 care stabilesc prevalența restituirii în natură a imobilelor preluate de stat și art. 10 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G nr. 250/2007, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură numai a suprafeței libere identificate în raportul de expertiză din 2010 ca fiind de 513 mp. Având în vedere, însă, că prima instanța a stabilit o suprafață de teren liber de 529,90 mp, pentru a nu înrăutăți părții situația în propria cale de atac, Curtea a păstrat această dispoziție a primei instanțe, urmând ca pentru restul suprafeței de 470,1 mp, aferentă aceluiași nr. cadastral, să primească măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 927 din 22 februarie 2013 a admis recursul și a casat decizia dispunând trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe de apel.

S-au reținut următoare argumente în susținerea soluției de casare cu trimitere: Instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a normei citate din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în condițiile în care nu a verificat documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, însă concluzia instanței de apel privind existența unei amenajări de utilitate publică nu poate fi cenzurată de către această instanță de control judiciar, cât timp situația de fapt nu este pe deplin stabilită, privind împrejurarea dacă terenul în litigiu este efectiv ocupat de stradă, amenajată ca atare în mod legal ori, cel puțin, era destinat unei asemenea afectări legale la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, totodată, privind dimensiunile reale ale străzii, pentru a se aprecia asupra posibilității restituirii în natură, în raport de suprafețele afectate acestei amenajări de utilitate publică.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va verifica documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism privind amenajarea străzii în timp, după data preluării de către stat a imobilului ce face obiectul notificării - 1963, precum și orice alte documente relevante din evidențele autorităților publice, inclusiv referitoare la investiții preconizate a afecta terenul în litigiu, după discutarea relevanței acestora din punct de vedere probator, cu respectarea principiului contradictorialității. În ceea ce privește suprafețele de teren ocupate de proprietari ai unor imobile învecinate, instanța de apel a reținut, pe baza constatărilor expertului, că acestea ar fi fost înglobate „prin extindere” în proprietățile învecinate.

Instanța de apel ar fi trebuit să stabilească regimul juridic al acestor suprafețe de teren, în sensul dacă figurau, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul unității administrativ - teritoriale ori al unor terțe persoane, în baza unui titlu de proprietate, întrucât, în cazul apartenenței imobilelor la domeniul public sau privat al unității administrativ - teritoriale, restituirea în natură către persoana îndreptățită în sensul legii ar fi putut fi împiedicată doar dacă este întrunită vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001. Situația de fapt este insuficient stabilită în legătură cu suprafețele ce însumează 151 mp, motiv pentru care sunt incidente și în acest caz prevederile art. 314 C. proc.

civ., nefiind posibilă exercitarea controlului de legalitate în privința modului de aplicare a legii de către instanța de apel. În rejudecare, prin Decizia nr. 824/Ap din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a admis în parte apelul declarat de contestatoarea A., împotriva sentinței civile nr. 131/D din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat intimatul Orașul Predeal să efectueze propunerea de restituire în echivalent a suprafeței de 470,10 mp aferentă în loc de 214,60 mp, cum s-a dispus prin sentință; a obligat intimatul Orașul Predeal la plata către contestatoarea A. a sumei de 2.195 lei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând cost expertiză și 7.796 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea expertizei topo și onorariu avocat; a păstrat restul dispozițiilor sentinței.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Având în vedere îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție din finalul deciziei de casare, în rejudecare instanța de apel a pus în discuția părților probele ce rezulta din considerentele deciziei de casare, respectiv înscrisuri și o noua expertiza de specialitate. Astfel, la termenul din 14 noiembrie 2013, instanța, la cererea apelantei contestatore a încuviințat proba cu înscrisuri tocmai în scopul lămuririi situației juridice a străzii ... care străbate terenul autorilor contestatoarei și lamurii regimului juridic al suprafețelor de teren de 116 mp, 29 mp și 6 mp indicate în decizia de casare ca fiind înglobate prin extindere în proprietățile învecinate imobilului solicitat a fi restituit în natura de contestatore.

În legătură cu solicitările instanței de a se lămuri situația juridica a străzii ... și a suprafețelor de teren deținute de imobilele cu nr. administrativ 96, 94 și 10 ce se suprapun cu suprafața de teren, al autoarei contestatoarei, cat și a suprafeței de 92 mp identificata de expertul F. ca fiind zona verde, intimata Orașul Predeal a formulat note de ședința la filele 38 vol. I, pag. 115 vol. I, fila 285 vol. II, fila 307 vol. II dosar curte de apel în rejudecare și a depus înscrisurile solicitate de instanța constând în anexa 6 poziția 2 din H.G. nr. 972/2002 conținând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Orașului Predeal, cu referire la strada ... - amplasament, dimensiuni - cu mențiunea ca strada este cuprinsă în P.U.G.

Oraș Predeal din 1993 cât și în tabelul cu străzile din cuprinsul Orașului Predeal din anul 1940 aflat la fila 73 vol. I dosar curte rejudecare. În legătură cu regimul juridic al străzii ..., care străbate imobilul pretins de contestatoare, din înscrisurile descrise rezulta că, denumirea acestei străzi nu a suferit schimbare, nu exista două străzi cu nume asemănător și amplasament diferit, așa cum susține apelanta, respectiv str… sau str… (încheiere din 04 septembrie 2014 fila 265 vol. II rejudecare curte de apel și răspuns la cererea instanței emis de Orașul Predeal fila 285 vol. II dosar curte rejudecare), fiind o singură stradă denumită str… poziționata în sistem electronic editat în 1979 de către Institutul de Geodezie, fotogrametrie, cartografie și Amenajarea Teritoriului București conform înscrisului de la filele 318-320 vol. II rejudecare dosar curte.

Str… atestată de anexa la H.G. nr. 972/2002 privind domeniul public al Orașului Predeal este cuprinsă în acest inventar al domeniului public ca stradă încă din 1940, deci înainte de preluarea imobilului de către stat, cât și după data preluării imobilului de către stat, apoi este menținută cu acest regim juridic și în 1993 când este cuprinsă în P.U.G. al Orașului Predeal, având același regim juridic și înainte de apariția Legii nr. 10/2001, ceea ce confirmă calitatea acesteia de „amenajare de utilitate publică” chiar dacă nu este asfaltată și marcată cu borduri, împrejurare ce justifica aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele de aplicare a acestei legi, privind restituirea în natură a suprafeței de teren aparținând apelantei ocupată de această stradă.

De altfel, atât din nota de ședința de la fila 285 vol. II rejudecare, cât și din expertiza efectuată în rejudecare de către expert G., rezultă că str… este singura care asigură accesul persoanelor în zonă, dată fiind înclinația foarte mare a terenului înspre DN 1. Imobilele învecinate terenului apelantei, evidențiate în lucrările dosarului sub nr. administrativ 94, 96, 10, deși au o dublă numerotare administrativă, atât pentru str… , cât și pentru DN1, au accesul asigurat doar prin str… În legătură cu regimul juridic al suprafețelor de: 116 mp, ocupată de imobilul cu nr. administrativ 96 din terenul pretins de apelantă, cea de 29 mp, ocupată de imobilul cu nr. administrativ 92 din terenul pretins de apelantă, cea de 6 mp ocupată de imobilul cu nr. administrativ 10 din terenul solicitat a fi restituit în natură de către apelantă, la cererea instanței, Orașul Predeal a depus nota de ședință din 30 ianuarie 2014, însoțită de copii ale contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la aceste imobile, cât și actele de dezmembrare deținute în legătură cu unele din aceste imobile, din care rezultă că imobilele acestor proprietari nu au făcut obiectul legilor de reparație după procesul de restituire a proprietăților particulare preluate de Statul Roman în perioada 1945-1989, respectiv nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1990 și a Legii nr. 10/2001,

după cum nu au fost nici naționalizate sau expropriate de stat în perioada comunista, nefigurând în patrimoniul unității teritorial administrative, neputându-se astfel aplica dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în legătura cu care Înalta Curte de Casație și Justiție solicită verificări în decizia de casare fila 30 dosar Înalta Curte de Casațieși Justiție alin. (4). Chiar dacă în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobilul cu nr. administrativ 96, se face vorbire de o suprafața a acestui imobil de 500 mp, iar în realitate acest imobil după dezmembrarea care a avut loc în 1971 are o suprafața totala mai mare de 500 mp, ceea ce justifică poziționarea actuală a imobilului și identificarea acestuia de către expertul G. în completarea de expertiză de la fila 358 vol. II dosar apel rejudecare, nu se poate reține că diferența de suprafață dintre cea reală și cea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare care ar echivala cu suprafața de teren ocupata din imobilul apelantei, suprafața identificata ca fiind de 116 mp în expertiza efectuata în primul apel de către expert F. și respectiv de 113 mp de către expert G. în raportul de expertiză și în completarea la expertiza de la fila 358 vol. II dosar curte rejudecare, nu se cuvine a fi restituita în natura apelantei pe calea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001,

respectiv a contestației împotriva deciziei emise de unitatea deținătore în soluționarea notificării emise în temeiul Legii nr. 10/2001. S-ar ajunge la efectuarea unui control privitor la titlul de proprietate al fiecărui deținător de imobil învecinat, iar acesta procedura este permisa numai prin acțiunea în revendicare prin comparare de titluri care presupune contradictorialitatea dintre proprietarii învecinați, deci nu în cadrul prezentei proceduri de contestație împotriva deciziei emise în temeiul art. 9, 10, 20 și 26 din Legea nr. 10/2001 ce presupune un raport juridic doar între emitentul dispoziției atacate prin contestație și notificator sau succesorul notificatorului, cum este cazul în speță.

Pe de altă parte, având în vedere că imobilul cu nr. administrativ 96 a cunoscut o succesiune de acte translative de proprietate, proprietatea fiind transmisa de la primul proprietar care îl deținea cu titlu de moștenire și partaj, prin contracte de vânzare cumpărare după dezmembrarea lui inițiala în loturile de 197,50 mp și de 302,50 mp conform actului de dezmembrare și partaj autentificat din 11 mai 1971, se poate concretiza ca prin încheierea succesiva a contractelor de vânzare cumpărare în anii 1999, 1998, 2004, 2007 conform actelor autentice de la filele 115-139 vol. I dosar rejudecare curte, acest imobil nu a fost scos din circuitul civil pentru a exista posibilitatea schimbării regimului juridic și trecerea lui în patrimoniul Unității Administrativ Teritoriale pentru a putea atrage aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

În speță, nu există dovezi că proprietarii acestui imobil astfel dezmembrat cu nr. administrativ 96 au modificat limitele acestuia, schimbând amplasamentul gardului dinspre strada ..., diferența de suprafața dintre cea din contractul de vânzare cumpărare și cea reala putând fi identificată după înscrierea imobilului în sistem de carte funciara nedefinitivă, având în vedere, ca la origini, respectiv la momentul primului transfer de proprietate, chiar și la nivelul anului 1991 acest imobil figura înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni fila 131 vol. I dosar curte rejudecare.

Aceeași situație juridica este desprinsa și din înscrisurile cu privire la imobilul învecinat cu nr. administrativ 10 din care rezulta ca imobilul a suferit dezmembrări și vânzări succesive începând cu 1972, 1996, 2002 conform contractelor de vânzare cumpărare, ceea ce denota ca și acest imobil a fost în circuitul civil toata perioada 1945-1989 și nu a aparținut Unitatea Administrativ Teritorială, excluzând astfel aplicarea Legii nr. 10/2001 cu privire la aceste suprafețe. Instanța a constatat că nu poate dispune restituirea în natură către apelantă a suprafețelor de: 113 mp deținută de imobilul - nr. adm. 96, de 29 mp deținuta de imobilul - nr. adm. 94, a suprafeței de 6 mp deținuta - nr. adm.

10. așa cum au fost identificate pe anexa nr. 9 în expertiza efectuata de expert G. în cadrul rejudecării apelului, întrucât nu se identifica nicio situație similara celei ce rezulta din aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 care ar îndreptați-o pe apelanta la aceste suprafețe, dar nici situația „extinderii” fără titlu a proprietății acestor titulari ai imobilelor învecinate cu cel al reclamantei, neexistând probe care să ateste modificarea limitelor hotarului, a împrejmuirilor, cu atât mai mult cu cat aceste imobile învecinate conțin și construcții și anexe aproape de limita gardului existent, conform datelor și concluziilor din expertiza inițială efectuata de expert G. Aceste concluzii referitoare la situația juridica a acestor suprafețe mici de teren din terenul reclamantei ce se suprapun pe suprafețele evidențiate în sistem de către funciara nedefinitivă ce aparțin proprietarilor, au fost conturate de expert în urma măsurătorilor doar a terenului apelantei ce face obiectul prezentei contestații identificat cu nr. cadastral, fără a avea expertul posibilitatea măsurării imobilelor învecinate, dat fiind obiectul contestației ce nu presupune desfășurarea cercetării judecătorești și în contradictoriu cu proprietarii învecinați.

Tocmai de aceea, pentru cercetarea regimului juridic al acestor suprafețe, sensibil egale cu cele menționate de expert F. în expertiza efectuata în primul apel care au fost avute în vedere în decizia de îndrumare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a obținut în probațiune copii ale contractelor de vânzare cumpărare ale imobilelor învecinate proprietății apelantei, așa cum figurează în evidentele de rol fiscal ale Orașului Predeal. În legătură cu regimul juridic al „zonei verzi” identificată în expertiza F. ca fiind de 92 mp iar în expertiza G. ca fiind de 81 mp - completarea la raportul de expertiza - pag. 414 vol. II rejudecare curte, instanța a constatat că este poziționată de-a lungul străzii ... ce străbate terenul apelantei și lipita de proprietățile cu nr. adm.

96,94. Se observa ca identificarea și poziționarea acestei suprafețe este asemănătoare cu cea oferita de expertiza F. la prima judecata a apelului. Nu poate fi restituită în natură către apelanta contestatore deoarece ar fi imposibilă folosirea ei de către aceasta din moment ce este cuprinsă între stradă și proprietățile cu nr. administrativ 96,94 și este singurul mod de acces de la strada ... la imobilele învecinate, inclusiv la imobilul apelantei. Acesta suprafața ar fi practic un „ fond aservit” pentru proprietățile cu nr. adm. 96, 94, grevata de servitutea de acces la aceste imobile. Pe de alta parte, expertul identificând pe această suprafața un stâlp de beton pentru rețeaua de electricitate, s-ar putea retine ca acesta suprafața face parte din cele definite la art. 10.3 din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru care nu se poate dispune restituirea în natura.

Pe de altă parte, strada ... așa cum este identificata ca și dimensiuni în anexa la H.G. nr. 972/2002 fiind cuprinsa în domeniul public al Orașului Predeal și atestată ca strada cu acesta denumire și poziționare încă din 1940 ar putea fi amenajata și asfaltata, iar porțiunea de 81 mp respectiv 96 mp denumita „zona verde” ar fi ocupata atunci de trotuare - concluzii pct. 4 din completarea la expertiza G. din data de 04 decembrie 2014. În legătura cu identificarea imobilului ce face obiectul prezentei contestații, în rejudecare s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice de către expert G. cu obiectivele cerute de apelanta - fila 160 vol. I dosar rejudecare curte, încuviințate de instanța la termenul din 30 ianuarie 2014 și detaliate cu precizările instanței de la același termen tocmai în scopul respectării dispozițiilor de îndrumare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare.

La termenul din 04 decembrie 2014, instanța constatând ca în completarea la raportul de expertiză s-a făcut vorbire de anumite rețele de utilități care străbat terenul ce face obiectul notificării, a dispus ca expertul sa identifice traseul acestora. Potrivit acestei completări la expertiză, pe schița numerotată ca anexa 9** se evidențiază rețelele de gaz și apă ce străbat proprietatea apelantei fiind amplasate chiar pe traseul străzii ... marcat cu mov pe acesta schiță cât și poziționarea rețelei de electricitate prin amplasarea a doi stâlpi de beton cu nr. de identificare pe schiță 70 și 32, din care cel cu nr. 70 se află în interiorul terenului ce face obiectul notificării. Aceste concluzii ale completării la expertiză au determinat instanța sa constate ca imposibil de restituit în natură a terenului în suprafața totala de 485 mp în temeiul art. 10 din Legea nr. 10/2001 (pct. 10.3 din norme).

Restul de 515 mp identificați cu S1 pe anexa 9** la completarea la expertiză ca fiind teren liber și ca lot 1 pe anexa nr. 13 din nota de completare aflată la fila 47 din vol. III dosar curte rejudecare (lotizare efectuata în procedura de avizare a expertizei de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară conform solicitării Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de la fila 42 dosar curte rejudecare vol. II prin care s-a constatat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ca identificarea imobilului contestatoarei prin expertiza G. este bine făcută, dar s-a cerut o propunere de rectificare a limitelor acestuia respectându-se imobilele învecinate așa cum sunt actualmente pe teren), poate fi restituit în natura, însă instanța constatând ce este o suprafața mai mica decât cea găsita libera în prima expertiza efectuată la judecata în fond de către expert C. de 529 mp, va păstra dispoziția instanței de fond de restituire în natură a suprafeței de 529,90 mp cu identificarea din acea expertiza având în vedere principiul „non reformatio în peius” avut în vedere de instanța de apel și la prima judecată a apelului formulat de aceeași apelantă, urmând ca pentru restul suprafeței de 471 mp (1.000 mp ce fac obiectul notificării privind imobilul - 529,90 mp = 470,1 mp) să fie obligat intimatul Orașul Predeal să facă propunere de restituire în echivalent,

forma măsurii reparatorii pentru terenul ce nu se poate restitui în natura intrând în puterea lucrului judecat prin nerecurarea de către Or Predeal a Deciziei nr. 85 din 21 iunie 2012 pronunțata inițial de Curtea de Apel Brașov cu privire la apelul declarat împotriva sentinței nr. 131/2010 a Tribunalului Brașov.

În legătura cu susținerile apelantei din notele de ședință referitoare la o greșită identificare a imobilului de către expertul G. și la necesitatea de a fi deplasat amplasamentul imobilului cu 10 mp spre stânga, peste imobilele cu nr. adm 96 și 94, instanța a dispus în sensul respingerii lor conform argumentelor din încheierea de la termenul din 05 martie 2015. Faptul ca expertiza efectuata de expertul G. în rejudecarea apelului oferă o identificare corecta a imobilului rezulta din concluziile aproape similare cu cele din expertiza efectuată de expert F. care identifică o suprafață liberă de restituit de 513 mp, spre deosebire de expertiza G. care identifica o suprafață liberă de 515 mp, expertiza F. identifica suprafața ce se suprapune cu imobilul cu nr. adm 96 ca fiind de 116 mp iar expertiza G. o identifică în suprafață de 113 mp, expertiza F. identifica suprafața străzii ce traversează imobilul notificat ca fiind de 234 mp, iar exp.

G. o identifica ca fiind 256 mp. Așadar, două expertize topo stabilesc aspecte comune, respectiv suprafața liberă și suprafața ocupată cu dimensiuni mult apropiate ca mărime chiar și față de datele expertizei inițiale dispusă la fond, ceea ce denotă faptul că amplasamentul indicat de apelantă în schițe de natură convențională nu este bazat de date tehnice. Pentru aceste considerente, instanța a constatat că apelul formulat de contestatoare este fondat doar sub aspectul întinderii suprafeței care nu poate fi restituită în natură, pentru care se va face propunere de restituire în echivalent, acesta nefiind de 214,60 mp, cum s-a dispus la fond, ci de 470,1 mp. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A. În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., reclamanta a formulat următoarele susțineri: În cadrul primului memoriu de recurs, recurenta contestă modul în care s-au efectuat expertizele în cauză, susținând că toate lucrările efectuate în Biroul de expertiză Brașov sunt eronate, falsificate sau incomplete. Ultima expertiză a reconstituit terenul revendicat, în mod nelegal și abuziv, într-o altă locație decât cea indicată în actele depuse la dosar, în scopul de a proteja vecinii. Instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar și de titlurile de proprietate din care rezultă că, cu excepția unei ramificații stradale ilegale ce traversează proprietatea de la vest la est, în suprafață de 100 mp, restul suprafeței de 900 mp poate fi retrocedată, deoarece există fizic, din care însă, peste 350 mp sunt ocupați abuziv de vecini și de primărie.

În al doilea memoriu de recurs, după descrierea parcursului procesual al litigiului, recurenta formulează următoarele susțineri: Hotărârea curții de apel a aplicat greșit legea energiei, potrivit căreia, doar suprafața ocupată efectiv de stâlp, de aproximativ 0,3 mp să nu poată fi restituită, întrucât stâlpul este de joasă tensiune (0,4 Kv). Or, instanța de apel a considerat că este imposibil de restituit suprafața de 485 mp, pe care se află amplasați doi stâlpi de beton, astfel cum s-a menționat în suplimentul la raportul de expertiză. Instanța de apel a stabilit în mod eronat că boscheții de pe marginea drumului de circa 85 mp, ar fi un fond aservit, grevat de servitute, precum și împrejurarea că dacă s-ar restitui imobilul, nu ar mai exista acces.

În continuare, recurenta contestă, pe larg, concluziile expertizei privind identificarea și amplasarea terenului, a trotuarelor, lățimea căilor de acces. La termenul de la 12 noiembrie 2015, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Prin exercitarea recursului se urmărește realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs, părțile sunt obligate a-și conforma conduita procesuală la dispozițiile imperative anterior invocate. În speță, deși recurenta a indicat prin memoriile de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea. Astfel, niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, situație față de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal. Dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea recursului nici în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății, în sens de negotium juris, iar nu a actelor, ca înscrisuri probatorii și nici în cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care reglementează lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori pronunțarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Aceasta deoarece, nemulțumirea exprimată de recurentă vizează exclusiv greșita stabilire de către instanță a situației de fapt, raportat la probele administrate.

Astfel, recurenta contestă concluzia instanței de apel privind suprafața de teren pentru care s-a dispus propunerea de restituire în echivalent, identificarea și amplasarea terenului, sens în care aduce în discuție probele administrate, respectiv expertizele efectuate în cauză, tinzând la schimbarea situației de fapt prin reaprecierea probelor. Or, modul în care instanța de apel se pronunță asupra probelor administrate și stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a pct. 10 și pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care permiteau cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt și pronunțarea asupra mijloacelor de probă.

În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurenta. Așa fiind, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurenta - reclamantă nu se circumscriu acestui cadru legal, iar în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 824/Ap din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2015.