ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 4 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 25513/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis cererea formulată de reclamanta A.G.D.I. F.N.I. împotriva pârâților F.N.I. reprezentat de C.I., SC S.I. SA București și A.V.A.S. cu consecința lămuriri dispozitivului sentinței comerciale nr. 8688 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București în sensul că valoarea unității de fond pentru perioada 22 mai-26 mai 2000 este în sumă de 103.720 lei (ROL). Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în esență că prin sentința anterior menționată s-a admis cererea formulată și precizată de reclamanta A.G.D.I.

F.N.I. împotriva pârâților F.N.I. reprezentat de C.I., SC S.I. SA și A.V.A.S. care au fost obligate în solidar către fiecare membru al asociației reclamante indicat în anexa ce face parte integrantă din sentință la plata sumelor reprezentând contravaloarea unităților de fond evidențiate în carnetele de investitor, în cuantum total de 3.468.002,664 lei (RON) reactualizat cu rata inflației până la data plății efective. O unitate de fond a fost evaluată la suma de 103.720 lei (ROL). Dat fiind faptul că din dispozitivul sentinței lipsește mențiunea referitoare la perioada în care unitatea de fond avea această valoare, deși în considerente s-a precizat că a fost avută în vedere comunicarea adresată Bursei de către administratorul Fondului (fila 22 dosar Curtea de Apel București) cu referire la perioada cuprinsă între 22 mai – 26 mai 2000, tribunalul în temeiul art. 281 1 C. proc.

civ. a admis cererea reclamantei. Apelul formulat de pârâta A.V.A.S. împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 510 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu motivarea că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., în speță nefiind incidente, conform susținerilor apelantei, dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., întrucât tribunalul nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale pentru a se dispune completarea hotărârii. De asemenea, referitor la cererea intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a arătat că potrivit dispozițiilor art. 281 3 C. proc.

civ., în cazul încheierilor pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, considerent pentru care a respins această cerere. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A.G.D.I. F.N.I. și pârâta A.V.A.S. Recurenta-reclamantă critică decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Aceste dispoziții legale, ca și regulă generală sunt aplicabile și în condițiile reglementate de art. 281 3 C. proc. civ. deoarece, susține recurenta, pârâta A.V.A.S. a exercitat calea de atac a apelului cu rea-credință, în scopul tergiversării soluționării cauzei, motiv pentru care datorează și cheltuielile de judecată aferente.

Recurenta pârâtă A.V.A.S., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia cu motivarea că în realitate, prin cererea formulată reclamanta a solicitat completarea și nu lămurirea dispozitivului sentinței, cu consecința că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 281 1 ci prevederile art. 281 2 C. proc. civ., potrivit cărora completarea se putea solicita în același termen în care se putea declara apel, termen evident depășit, situație în care cererea a fost tardiv formulată. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că sunt nefondate. Aceste dispoziții, exclud, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ. pentru că părților nu le este imputabil faptul că a fost necesară lămurirea dispozitivului sentinței. Pe de altă parte, formularea căi de atac prevăzute de alin.1 al aceluiași articol, contrar susținerii recurentei reclamante, nu poate avea semnificația unei exercitări abuzive a drepturilor procesuale câtă vreme acestea se înscriu în limitele stabilite prin textul legal menționat. Prin urmare, aplicând corect aceste prevederi legale, instanța de apel a pronunțat o decizie legală, motiv pentru care recursul reclamantei este nefondat. Concluzia este identică și cu referire la recursul formulat de pârâta A.V.A.S., în sensul că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., deoarece s-a solicitat lămurirea și nu completarea hotărârii întrucât instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau conexe pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 281 2 C. proc.

civ. În consecință, cererea reclamantei a fost corect calificată, iar dispozițiile legale incidente au fost, de asemenea, aplicate corect astfel încât și recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 510 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge recursul declarat de reclamanta A.G.D.I.-F.N.I. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.