ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din ședința camerei

de consiliu din 4 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 25513/3/2005 al

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis cererea formulată

de reclamanta A.G.D.I. F.N.I. împotriva pârâților F.N.I. reprezentat de C.I.,

SC S.I. SA București și A.V.A.S. cu consecința lămuriri dispozitivului

sentinței comerciale nr. 8688 din 25 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul

București în sensul că valoarea unității de fond pentru perioada 22 mai-26 mai

2000 este în sumă de 103.720 lei (ROL).

Pentru a pronunța această încheiere,

prima instanță a reținut în esență că prin sentința anterior menționată s-a

admis cererea formulată și precizată de reclamanta A.G.D.I. F.N.I. împotriva

pârâților F.N.I. reprezentat de C.I., SC S.I. SA și A.V.A.S. care au fost

obligate în solidar către fiecare membru al asociației reclamante indicat în

anexa ce face parte integrantă din sentință la plata sumelor reprezentând

contravaloarea unităților de fond evidențiate în carnetele de investitor, în

cuantum total de 3.468.002,664 lei (RON) reactualizat cu rata inflației până la

data plății efective. O unitate de fond a fost evaluată la suma de 103.720 lei

(ROL).

Dat fiind faptul că din dispozitivul

sentinței lipsește mențiunea referitoare la perioada în care unitatea de fond avea

această valoare, deși în considerente s-a precizat că a fost avută în vedere

comunicarea adresată Bursei de către administratorul Fondului (fila 22 dosar

Curtea de Apel București) cu referire la perioada cuprinsă între 22 mai – 26

mai 2000, tribunalul în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. a admis

cererea reclamantei.

Apelul formulat de pârâta A.V.A.S.

împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin decizia comercială

nr. 510 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

cu motivarea că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ., în speță nefiind incidente, conform susținerilor apelantei,

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., întrucât tribunalul nu a omis

să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale pentru a se dispune completarea hotărârii.

De asemenea, referitor la cererea

intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel

a arătat că potrivit dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ., în cazul

încheierilor pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc.

civ., părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată,

considerent pentru care a respins această cerere.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta A.G.D.I. F.N.I. și pârâta A.V.A.S.

Recurenta-reclamantă critică decizia

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

derivate din încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale, ca și

regulă generală sunt aplicabile și în condițiile reglementate de art. 281

3

C. proc. civ. deoarece, susține recurenta, pârâta A.V.A.S. a exercitat calea de

atac a apelului cu rea-credință, în scopul tergiversării soluționării cauzei,

motiv pentru care datorează și cheltuielile de judecată aferente.

Recurenta pârâtă A.V.A.S., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia cu motivarea că în

realitate, prin cererea formulată reclamanta a solicitat completarea și nu

lămurirea dispozitivului sentinței, cu consecința că în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. 281

1

ci prevederile art. 281

2

C. proc.

civ., potrivit cărora completarea se putea solicita în același termen în care

se putea declara apel, termen evident depășit, situație în care cererea a fost

tardiv formulată.

Analizând recursurile formulate prin prisma

motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată

că sunt nefondate.

Aceste dispoziții, exclud, prin

urmare, aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. pentru că părților nu le

este imputabil faptul că a fost necesară lămurirea dispozitivului sentinței.

Pe de altă parte, formularea căi de

atac prevăzute de alin.1 al aceluiași articol, contrar susținerii recurentei

reclamante, nu poate avea semnificația unei exercitări abuzive a drepturilor

procesuale câtă vreme acestea se înscriu în limitele stabilite prin textul

legal menționat.

Prin urmare, aplicând corect aceste

prevederi legale, instanța de apel a pronunțat o decizie legală, motiv pentru

care recursul reclamantei este nefondat.

Concluzia este identică și cu

referire la recursul formulat de pârâta A.V.A.S., în sensul că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., deoarece s-a

solicitat lămurirea și nu completarea hotărârii întrucât instanța de fond nu a

omis să se pronunțe asupra unei cereri principale sau conexe pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

În consecință, cererea reclamantei a

fost corect calificată, iar dispozițiile legale incidente au fost, de asemenea,

aplicate corect astfel încât și recursul pârâtei va fi respins ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 510 din

26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanta

A.G.D.I.-F.N.I. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2010.