ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5161/2009

HOTĂRÂRE
17.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5161/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul M.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se constate că îndeplinește

condițiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcția de judecător fără

concurs, să se dispună anularea Hotărârilor nr. 164/2007 și nr. 5315/2007 emise

de C.S.M. și obligarea pârâtului la adoptarea unei noi hotărâri prin care să se

aprobe numirea reclamantului în funcția de judecător fără concurs.

Prin sentința nr. 18/ F/C din 30 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

A constatat că, în fapt, prin Hotărârea nr. 132 a

Secției pentru Judecători a C.S.M. s-a făcut recomandarea către Plenul C.S.M.

de numire a reclamantului în funcția de judecător fără concurs. Prin Hotărârea nr.

164/2007, Plenul C.S.M. a respins cererea reclamantului de numire în funcția de

judecător fără concurs.

Pentru a decide astfel, Plenul C.S.M. a reținut că

reclamantul are aviz de cercetare penală, fiind dispusă neînceperea urmăririi

penale, că situația posturilor vacante pentru instanțele din raza Curții de

Apel Pitești a suferit modificări de la data începerii procedurii de numire și

a avut în vedere și concluziile interviului susținut de candidat.

Prin adresa nr. 5315/SG/2007, C.S.M. a respins

plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 164/2007,

ca nefondată.

A mai reținut instanța că nu pot fi primite criticile

reclamantului relative la împrejurarea că cele două hotărâri ale C.S.M. atacate

nu ar fi motivate, întrucât acesta a arătat că la luarea hotărârilor a avut în

vedere faptul că situația posturilor de judecător publicate pentru numirea fără

concurs s-a modificat și că Plenul C.S.M. are abilitarea legală să selecteze

candidaturile pentru aceste funcții.

A mai apreciat că nici critica reclamantului potrivit

căreia hotărârea nr. 164/2007 ar fi nelegală pentru că nu a fost motivată, nu

poate fi primită, deoarece Plenul C.S.M. poate sau nu să țină cont de

recomandarea făcută de secția pentru judecători, fără a fi obligat să-și

motiveze hotărârea.

Prima instanță a considerat că nici motivarea

reclamantului referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție

nu este fondată, deoarece numirea în funcția de judecător fără concurs dă

dreptul Plenului C.S.M. să filtreze candidaturile prin interviul susținut de

candidați și prin reevaluarea în dezbaterile Plenului a răspunsurilor date de

aceștia.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat

recurs, susținând, în esență, că prima instanță în mod netemeinic și nelegal a

reținut că Plenul C.S.M. nu era obligat să justifice motivul pentru care a

respins recomandarea făcută de secția de judecători și nu a făcut nici un

comentariu cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 16 și 24 din

Constituție, în sensul că nu a verificat dacă selecția candidaților s-a făcut

pe criterii obiective, prin motivarea dată sentinței atacate, instanța de fond

justificându-și de fapt refuzul de a cerceta fondul pricinii și lăsând să se

înțeleagă că hotărârile Plenului C.S.M. sunt necenzurabile.

Prin decizia nr. 1346 din 11 martie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut,

în esență, faptul că în realizarea prerogativelor sale legale Plenul C.S.M. era

îndrituit să realizeze o selecție între candidații care, prin faptul

îndeplinirii condițiilor legale, aveau vocație la numirea în funcția de

judecător fără concurs, pârâtul procedând așadar, la respingerea cererii

reclamantului după parcurgerea acestei proceduri de selecție prevăzută de lege

și care a avut la bază analiza unor criterii obiective, fiind avute în vedere

principiile stabilității în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare,

perfecționare și promovare a judecătorilor.

Instanța de recurs a respins, ca nefondate, și

criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma aplicării greșite

a dispozițiilor art. 16 și 24 din Constituția României, republicată întrucât,

în cazul susținerii unui interviu, aprecierile nu pot fi cuantificate și

motivate detaliat, fiind făcută o apreciere de ansamblu cu privire la profilul

unui candidat, apreciere care este specifică în cazul unei proceduri speciale

și derogatorii.

Așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții

Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., principiul constituțional al

egalității în drepturi, presupune identitate de soluții numai pentru situații

identice. Principiul egalității în fața legii nu exclude însă selecția și

dreptul de a alege, prevăzut printr-o normă specială, derogatorie, care să fie

realizată în limitele legii.

La data de 22 mai 2009, împotriva Deciziei civile 1346

din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, recurentul M.C. a formulat contestație în anulare.

Contestația în anulare este netimbrată și urmează a

fi anulată ca atare.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că,

deși i s-a pus în vedere să-și timbreze cererea, contestatorul nu a îndeplinit

această obligație.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. g) și

art. 20 alin. (1) din Legea nr.  146/1997 și ale art. 1 din O.G. nr. 32/1995

cererile pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac se taxează în

cuantumul prevăzut de lege, iar taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat.

Cum potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, neplata taxei judiciare de timbru și a

timbrului judiciar atrage anularea cererii, instanța va anula contestația în

anulare formulată în cauză, ca netimbrată.

Anulează contestația în anulare formulată de M.C. împotriva

Deciziei nr. 1346 din 11 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2008
în funcțiile de judecător. În temeiul art. 305 C. proc. civ., la cererea recurentului s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se la dosar stenograma interviului susținut de recurent în fața Plenului C.S.M. la data de 22 martie 2007.
ÎCCJ 2010-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5726/2010
Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, recla
ÎCCJ 2009-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4085/2009
execuție, la curțile de apel și tribunale, pentru Curtea de Apel Pitești fiind scos la concurs un singur post la secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ocupat de T.E., cu media generală de 9.85. Prin hotărârea nr. 1396 di
ÎCCJ 2008-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 30 iulie 2007, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior a
ÎCCJ 2017-11-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2017
în prezenta cauză, principiul asigurării unui echilibru între interesul general și interesele de ordin personal ale contestatoarei a fost respectat. Concluzia exprimată își păstrează valabilitatea și nu este înlăturată de înscrisurile depus
Sursă